ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1637/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la 19 iunie 2002, reclamanta C.N.H. S.A. a chemat în judecată Primăria Municipiului Petroșani pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța: - să se constate că este îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, în calitate de persoană juridică, continuatoare a activității S.A.R. Petroșani și S.C.; - să se anuleze Dispoziția 1038 din 18 martie 2002 de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 348 mp înscris în C.F. nr. 2284 – Petroșani nr. top 861/1/2/a; - să se restituie în natură imobilul în discuție iar în situația imposibilității restituirii în natură să se acorde măsuri reparatorii prin echivalente.

Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 1480 din 26 septembrie 2002 a respins ca nefondată acțiunea. Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că în cazul în speță nu se regăsește nici una din situațiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Nu s-a făcut dovada continuității activității persoanei juridice de la data deposedării până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. S-a apreciat că transformarea societății comerciale anonime, organizată potrivit dispozițiilor Codului comercial, în întreprindere socialistă, s-a făcut prin încetarea personalității juridice a celei dintâi. Prin urmare, transformarea acesteia din urmă în societate comercială de stat și, respectiv, societate comercială cu capital privat nu reprezintă o continuare a activității, neexistând în cauză o singură persoană juridică.

Pentru împrejurarea că reclamanta nu a fost o persoană juridică de tip capitalist particular și nu a deținut imobile care să fi fost deposedată abuziv, s-a considerat că aceasta nu are vocație la restituirea imobilelor proprietatea S.A.R. Petroșani naționalizată în temeiul Legii nr. 119/1948. Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat în termen legal apel, invocând nelegalitatea hotărârii pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere vizând constatarea calității de persoană juridică a reclamantei, continuatoare a S.A.P. și S.C. Totodată, s-a mai invocat că reclamanta este singura societate îndreptățită la această calitate. Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr. 62/A din 31 ianuarie 2003 a respins ca nefondat apelul.

S-a constatat că instanța de fond respingând întreaga acțiune, a avut în vedere toate capetele de cerere, în considerente tribunalul referindu-se în mod concret și la acel capăt de cerere privind calitatea de persoană juridică a reclamantei. S-a motivat astfel de ce nu s-a considerat că reclamanta este continuatoarea vechii societăți. S-a reținut că nici în apel reclamanta nu a adus dovezi sub acest aspect. Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei curții de apel, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ. În motivarea recursului, reclamanta a arătat că instanța de apel a reținut greșit că doar întreprinderile particulare care au deținut în proprietate imobilele preluate abuziv care au continuat activitatea până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 sunt îndreptățite la reparații.

În realitate, art. 3 lit. c) din lege nu face o asemenea distincție, în dosar existând dovezi reclamanta este continuatoarea personalității juridice a fostei S.A.R. Petroșani. Al doilea motiv de recurs s-a referit la greșita aplicare a legii în sensul că art. 3 din Legea nr. 10/2001, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 184/2002 nu se aplică în cauză, legea neretroactivând. Ultimul motiv de recurs s-a referit la omisiunea de pronunțare a instanțelor asupra dovezilor prin care s-a demonstrat calitatea procesuală activă a reclamantei. Analizând hotărârea criticată prin prisma celor trei motive invocate (primele două considerente împreună, pentru a evita repetițiile), se constată că recursul este neîntemeiat și se va respinge pentru considerentele ce urmează.

Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001 au fost corect interpretate de instanțe. Printre condițiile prevăzute de acest text, pentru a îndreptăți petiționara la măsuri reparatorii, în temeiul legii în discuție, este certă dovada continuității personalității juridice, constatată prin hotărâre judecătorească. O asemenea dovadă, cerută imperativ de textul menționat, nu s-a produs de către reclamantă. Succesiunea actelor normative invocată în dovedirea calității procesuale active nu conduce nici ea la o altă concluzie care, de altfel, în lipsa unei hotărâri judecătorești de validare, nici nu ar avea valoare juridică. Momentul naționalizării prin aplicarea Legii nr. 119/1948 a însemnat încetarea personalității juridice a societății proprietare și totodată constituirea proprietății socialiste de stat, cu privire la patrimoniul societății private lichidate.

Or, în aceste condiții nu se poate vorbi de continuitatea personalității juridice în persoana reclamantei, companie națională cu capital integral de stat. Chiar în cuprinsul acestui act normativ la art.16 se prevede dreptul statului în ramurile în care întreprinderile au fost naționalizate, de a crea întreprinderi noi. Prin Decretul nr. 346/1949 în art. 2 s-a stabilit că „prin derogare de la dispozițiile Codului de comerț și celorlalte legi speciale, societatea S.C. se consideră legal constituită. A luat ființă în acest mod o societate de drept public, deosebită de cea de drept privat care a ființat până la naționalizare. În art. 3 al aceluiași decret s-a precizat fără echivoc că „societatea are personalitate juridică distinctă și patrimoniu propriu”.

Tot astfel, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri s-a înființat „în mod experimental” C.C. Petroșani în subordinea Ministerului Minelor, fără îndoială o societate nouă, care nu putea face puncte de legătură între societatea naționalizată prin Legea nr. 119/1948 și C.N.H., creată prin H.G. nr. 806/1998. Ca urmare, soluția instanțelor în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001 a fost corectă, în cauză nefiind întrunite nici condițiile art. 22 din aceeași lege. De remarcat că art. 3 din Legea nr. 10/2001 a conținut și înainte și după modificare aceeași condiție cât privește continuitatea personalității juridice probată prin hotărâre judecătorească. Nici ultimul motiv de recurs nu se poate primi, în raport de împrejurarea că instanțele au motivat în concret de ce nu au putut reține continuitatea personalității juridice iar recurenta nu a specificat în mod expres proba omisă de la analiza instanțelor.

Pentru considerentele arătate se va respinge ca neîntemeiat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.N.H.S.A. Petroșani împotriva deciziei nr. 62 A din 31 ianuarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.