ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1637/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Hunedoara la 19 iunie 2002, reclamanta C.N.H. S.A. a chemat în judecată

Primăria Municipiului Petroșani pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate că este îndreptățită la măsuri

reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, în calitate de persoană juridică,

continuatoare a activității S.A.R. Petroșani și S.C.;

- să se anuleze Dispoziția 1038 din 18 martie 2002

de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului teren în suprafață

de 348 mp înscris în C.F. nr. 2284 – Petroșani nr. top 861/1/2/a;

- să se restituie în natură imobilul în discuție

iar în situația imposibilității restituirii în natură să se acorde măsuri

reparatorii prin echivalente.

Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 1480

din 26 septembrie 2002 a respins ca nefondată acțiunea.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că

în cazul în speță nu se regăsește nici una din situațiile prevăzute de art. 3

lit. c) din Legea nr. 10/2001. Nu s-a făcut dovada continuității activității

persoanei juridice de la data deposedării până la intrarea în vigoare a Legii

nr. 10/2001. S-a apreciat că transformarea societății comerciale anonime,

organizată potrivit dispozițiilor Codului comercial, în întreprindere

socialistă, s-a făcut prin încetarea personalității juridice a celei dintâi.

Prin urmare, transformarea acesteia din urmă în

societate comercială de stat și, respectiv, societate comercială cu capital

privat nu reprezintă o continuare a activității, neexistând în cauză o singură

persoană juridică.

Pentru împrejurarea că reclamanta nu a fost o

persoană juridică de tip capitalist particular și nu a deținut imobile care să

fi fost deposedată abuziv, s-a considerat că aceasta nu are vocație la

restituirea imobilelor proprietatea S.A.R. Petroșani naționalizată în temeiul

Legii nr. 119/1948.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat

în termen legal apel, invocând nelegalitatea hotărârii pentru că instanța nu

s-a pronunțat asupra capătului de cerere vizând constatarea calității de

persoană juridică a reclamantei, continuatoare a S.A.P. și S.C. Totodată, s-a

mai invocat că reclamanta este singura societate îndreptățită la această

calitate.

Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă

nr. 62/A din 31 ianuarie 2003 a respins ca nefondat apelul. S-a constatat că

instanța de fond respingând întreaga acțiune, a avut în vedere toate capetele

de cerere, în considerente tribunalul referindu-se în mod concret și la acel

capăt de cerere privind calitatea de persoană juridică a reclamantei. S-a

motivat astfel de ce nu s-a considerat că reclamanta este continuatoarea vechii

societăți. S-a reținut că nici în apel reclamanta nu a adus dovezi sub acest

aspect.

Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei

curții de apel, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat că

instanța de apel a reținut greșit că doar întreprinderile particulare care au

deținut în proprietate imobilele preluate abuziv care au continuat activitatea

până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 sunt îndreptățite la reparații.

În realitate, art. 3 lit. c) din lege nu face o asemenea distincție, în dosar

existând dovezi reclamanta este continuatoarea personalității juridice a fostei

S.A.R. Petroșani.

Al doilea motiv de recurs s-a referit la greșita

aplicare a legii în sensul că art. 3 din Legea nr. 10/2001, cu modificările

aduse prin O.U.G. nr. 184/2002 nu se aplică în cauză, legea neretroactivând.

Ultimul motiv de recurs s-a referit la omisiunea

de pronunțare a instanțelor asupra dovezilor prin care s-a demonstrat calitatea

procesuală activă a reclamantei.

Analizând hotărârea criticată prin prisma celor

trei motive invocate (primele două considerente împreună, pentru a evita

repetițiile), se constată că recursul este neîntemeiat și se va respinge pentru

considerentele ce urmează.

Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001 au

fost corect interpretate de instanțe.

Printre condițiile prevăzute de acest text,

pentru a îndreptăți petiționara la măsuri reparatorii, în temeiul legii în

discuție, este certă dovada continuității personalității juridice, constatată

prin hotărâre judecătorească. O asemenea dovadă, cerută imperativ de textul

menționat, nu s-a produs de către reclamantă. Succesiunea actelor normative

invocată în dovedirea calității procesuale active nu conduce nici ea la o altă

concluzie care, de altfel, în lipsa unei hotărâri judecătorești de validare,

nici nu ar avea valoare juridică.

Momentul naționalizării prin aplicarea Legii nr.

119/1948 a însemnat încetarea personalității juridice a societății proprietare

și totodată constituirea proprietății socialiste de stat, cu privire la

patrimoniul societății private lichidate. Or, în aceste condiții nu se poate

vorbi de continuitatea personalității juridice în persoana reclamantei,

companie națională cu capital integral de stat.

Chiar în cuprinsul acestui act normativ la

art.16 se prevede dreptul statului în ramurile în care întreprinderile au fost

naționalizate, de a crea întreprinderi noi.

Prin Decretul nr. 346/1949 în art. 2 s-a

stabilit că „prin derogare de la dispozițiile Codului de comerț și celorlalte

legi speciale, societatea S.C. se consideră legal constituită. A luat ființă în

acest mod o societate de drept public, deosebită de cea de drept privat care a

ființat până la naționalizare.

În art. 3 al aceluiași decret s-a precizat fără

echivoc că „societatea are personalitate juridică distinctă și patrimoniu

propriu”.

Tot astfel, prin Hotărârea Consiliului de

Miniștri s-a înființat „în mod experimental” C.C. Petroșani în subordinea

Ministerului Minelor, fără îndoială o societate nouă, care nu putea face puncte

de legătură între societatea naționalizată prin Legea nr. 119/1948 și C.N.H.,

creată prin H.G. nr. 806/1998.

Ca urmare, soluția instanțelor în raport de

dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001 a fost corectă, în cauză nefiind

întrunite nici condițiile art. 22 din aceeași lege. De remarcat că art. 3 din

Legea nr. 10/2001 a conținut și înainte și după modificare aceeași condiție cât

privește continuitatea personalității juridice probată prin hotărâre

judecătorească.

Nici ultimul motiv de recurs nu se poate primi,

în raport de împrejurarea că instanțele au motivat în concret de ce nu au putut

reține continuitatea personalității juridice iar recurenta nu a specificat în

mod expres proba omisă de la analiza instanțelor.

Pentru considerentele arătate se va respinge ca

neîntemeiat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta C.N.H.S.A. Petroșani împotriva deciziei nr. 62 A din 31

ianuarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.