ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4953/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din ședința

secretă din 15 decembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 191/2004, Curtea

Militară de Apel București, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare

a judecătorilor Tribunalului Militar Teritorial București formulată de

condamnatul R.O.

În temeiul dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat să plătească 700.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel,

prima instanță a reținut că motivele de recuzare invocate de petent, respectiv

că Tribunalul Militar Teritorial București nu a soluționat dosarele care îl

privesc pe acesta, nu constituie o dovadă din care să rezulte că judecătorii

instanței respective sunt interesați sub orice formă de cauzele respective.

S-a mai reținut că nu există

alte cauze de incompatibilitate prevăzute de art. 46 – art. 48 C. proc. pen.,

cu privire la judecătorii Tribunalului Militar Teritorial București.

Împotriva acestei încheieri

a formulat recurs condamnatul R.O.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 52 alin. (6) C.

proc. pen., încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, ca și

aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac.

În art. 361 alin. (2) C.

proc. pen., se prevede că încheierile date în primă instanță pot fi atacate cu

apel numai odată cu fondul.

În același sens se prevede

și în art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., respectiv că încheierile

pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu

excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Revenind la cauză, în raport

de dispozițiile legale citate, se constată că încheierea prin care a fost

respinsă cererea de recuzare poate fi atacată numai odată cu fondul cauzei,

legiuitorul neprevăzând că o astfel de încheiere poate fi atacată separat cu

apel sau recurs [(alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., care prevedea că

încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare putea fi atacată separat

cu recurs, a fost abrogat prin O.U.G. nr. 55/2004 publicată în M. Of. din 1

iulie 2004)].

În consecință, având în

vedere considerentele expuse, din care rezultă că împotriva încheierii prin

care a fost respinsă cererea de recuzare nu este prevăzută de lege o cale de

atac separată, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

recursul formulat de petentul R.O. va fi respins ca inadmisibil.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petiționarul R.O. împotriva încheierii din 15 decembrie

2004 a Curții Militare de Apel, pronunțată în dosarul nr. 191/2004.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 80 lei RON cheltuieli judiciare, din care suma de 20

lei RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 septembrie 2005.