ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4953/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din ședința secretă din 15 decembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 191/2004, Curtea Militară de Apel București, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a judecătorilor Tribunalului Militar Teritorial București formulată de condamnatul R.O. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat să plătească 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că motivele de recuzare invocate de petent, respectiv că Tribunalul Militar Teritorial București nu a soluționat dosarele care îl privesc pe acesta, nu constituie o dovadă din care să rezulte că judecătorii instanței respective sunt interesați sub orice formă de cauzele respective.

S-a mai reținut că nu există alte cauze de incompatibilitate prevăzute de art. 46 – art. 48 C. proc. pen., cu privire la judecătorii Tribunalului Militar Teritorial București. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs condamnatul R.O. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 52 alin. (6) C. proc. pen., încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac. În art. 361 alin. (2) C. proc. pen., se prevede că încheierile date în primă instanță pot fi atacate cu apel numai odată cu fondul. În același sens se prevede și în art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., respectiv că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Revenind la cauză, în raport de dispozițiile legale citate, se constată că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare poate fi atacată numai odată cu fondul cauzei, legiuitorul neprevăzând că o astfel de încheiere poate fi atacată separat cu apel sau recurs [(alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., care prevedea că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare putea fi atacată separat cu recurs, a fost abrogat prin O.U.G. nr. 55/2004 publicată în M. Of. din 1 iulie 2004)]. În consecință, având în vedere considerentele expuse, din care rezultă că împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare nu este prevăzută de lege o cale de atac separată, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., recursul formulat de petentul R.O. va fi respins ca inadmisibil. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul R.O. împotriva încheierii din 15 decembrie 2004 a Curții Militare de Apel, pronunțată în dosarul nr. 191/2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei RON cheltuieli judiciare, din care suma de 20 lei RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 septembrie 2005.