ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2564/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel. Prin decizia nr. 95/A din 12 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC R.C. SRL împotriva sentinței civile nr. 964 din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IlI-a civilă. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că pârâta folosește un semn identic cu cel protejat de reclamantă, pentru produse sau servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată. Pârâta folosește denumirea de „Be. B." pentru promovarea unui ansamblu de locuințe.

Pentru a se produce risc de asociere nu este absolut necesar ca produsele marcate cu semnul în litigiu să facă parte din aceeași clasă, de vreme ce, pe de o parte, produsele sau serviciile aflate în aceeași clasă pot fi diferite, iar produsele sau serviciile aflate în clase diferite pot fi similare. Este lipsit de relevanță argumentul apelantei în sensul că utilizează denumirea „Be." pentru un produs ce se include în altă clasă de servicii sau produse decât cea pentru care a obținut protecție reclamanta, respectiv pentru afaceri imobiliare și nu pentru servicii de construire, incluse în clasa 36, pentru care este protejată marca „Be." în beneficiul reclamantei. Față de legătura strânsă dintre noțiunea de construcție și ansamblul de locuințe promovat spre a fi comercializat de către pârâtă, există risc de asociere a denumirii produsului astfel promovat cu marca înregistrată pentru clasa 37 în beneficiul reclamantei.

Denumirea utilizată de apelantă este o expresie care include integral semnul protejat, iar includerea unui alt cuvânt în titulatura ansamblului de locuințe nu este de natură a înlătura asemănarea cu marca, respectiv de a îndepărta consumatorul de asocierea cu marca înregistrată, mai ales că acest cuvânt are ca scop principal localizarea în spațiu a produsului astfel denumit și nu tinde la atribuirea unei alte caracteristici produsului sau serviciului respectiv. 2. Recursul 2.1. Motive Apelanta pârâtă a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici: Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.). Deși intimata nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, în mod greșit s-a dispus obligarea apelantei la plata sumei de 4.760 RON cu acest titlu.

De asemenea, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut pentru că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a apreciat că pârâta folosește un semn identic, pentru un produs identic, prevalându-se de dispozițiile art. 35 lit. c) din Legea nr. 84/1998. Instanța de apel a reținut că ar fi asemănare între semne, dar reclamanta nu a învestit instanța sub acest aspect. Decizia recurată cuprinde motive contradictorii întrucât instanța a reținut că apelanta folosește un semn identic cu cel protejat de reclamantă pentru produse sau servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, pentru ca ulterior să se menționeze că apelanta folosește un semn parțial identic și în final un semn asemănător.

Instanța de apel, ca și instanța de fond, face confuzii între clase de servicii și clase de produse. Decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că deși instanța preia susținerile apelantei, pe care le consideră pertinente, în motivare nu le înlătură, nu le motivează și în unele cazuri nu mai face nicio mențiune. Hotărârea instanței de apel este pronunțată cu încălcarea legii și a principiului specialității mărcii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Aplicarea greșită a legii se observă din trimiterea la dispoziții legale neincidente, cum ar fi art. 35 lit. c) din Legea nr. 84/1998. Lipsa de temei legal și aplicarea greșită a legii este evidentă atunci când se face vorbire de un semn parțial identic, când în fapt identic nu înseamnă exact la fel, care coincide întru totul, nefiind posibilă o identitate parțială, ci cel mult asemănătoare.

Instanța de apel a nesocotit dreptul recurentei conferit de înregistrarea mărcii la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci care a verificat sub aspectul legalității posibilitatea folosirii denumirii Be. B., mai mult a dispus înregistrarea mărcii pe seama recurentei. Recurenta edifică construcțiile sub marca înregistrată R.C. și nicidecum sub marca Be. 2.2. Întâmpinarea Intimata SC R. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În esență, s-a arătat că legalitatea și temeinicia soluției instanței de fond și de apel rezultă și din citirea celor două certificate de înregistrare ale celor două mărci. Intimata a invocat întreg art. 35 din Legea nr. 84/1998, iar nu doar lit. b) a textului.

Recurenta se află în gravă eroare sau interpretează tendențios și defectuos anumite motivări ale instanței, deoarece niciodată Curtea de Apel nu a considerat pertinente susținerile pârâtei. Instanța de apel a apreciat corect probele administrate în cauză. 2.3. Analiza făcută de instanța de recurs Recursul este întemeiat în limita următoarelor considerente: 1. Obligând apelanta la plata cheltuielilor de judecată către intimată, în condițiile în care din practicaua încheierii de dezbateri rezultă că intimata nu a solicitat acest lucru, instanța de apel a dat ceea ce nu s-a cerut. Drept urmare, criticile formulate de recurentă întrunesc cerințele art. 304 pct. 6 C. proc. civ., astfel încât, sub acest aspect, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul va fi admis și hotărârea atacată va fi modificată. Întrucât reclamanta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, pentru ca într-o eventuală acțiune formulată pe cale separată prin care să se pretindă tocmai obligarea la plata acestor cheltuieli să nu se invoce autoritatea lucrului judecat, se va dispune doar înlăturarea din hotărârea dată a mențiunii privitoare la acest aspect. 2. Instanțele de fond nu s-au pronunțat asupra unui aspect care nu a fost dedus judecății, respectiv, asupra incidenței în cauză a dispozițiilor art. 35 lit. b) din Legea nr. 84/1998. Reclamanta nu a solicitat să se interzică pârâtei să folosească în cuprinsul denumirii ansamblului rezidențial „Be.

B." a mărcii „Be." doar pe considerentul că aceasta ar fi identică cu marca sa. Temeiul de drept al cererii de chemare în judecată l-a constituit întregul art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, iar nu doar art. 35 alin. (2) lit. a) din lege. Așadar, critica prin care s-a invocat acest motiv de nelegalitate nu este întemeiată. 3. Hotărârea instanței de apel nu cuprinde nici motive contradictorii și cu atât mai puțin, motive străine de natura pricinii, așa cum impune art. 304 pct. 7 C. proc. civ. De asemenea, hotărârea nu a fost dată cu încălcarea prevederilor legii materiale incidente, pentru ca recursul să poată fi admis în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța a avut de analizat, în cadrul procesual fixat prin cererea introductivă de instanță și arătat anterior, dacă prin folosirea de către pârâtă, în cuprinsul denumirii ansamblului rezidențial pe care îl construiește, a unui cuvânt care constituie marca înregistrată a cărei titulară este reclamanta, se produce sau nu în percepția publicului risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere. Reclamanta este titulara mărcii înregistrate „Be.", pentru clasa 37, iar pârâta folosește denumirea „Be. B." pentru promovarea ansamblului rezidențial realizat în zona Băneasa din București. În clasificarea de la Nisa, clasa 37 este rezervată construcțiilor, reparațiilor și serviciilor de instalare. Împrejurarea că recurenta edifică construcțiile din ansamblul de locuințe „Be.

B." sub denumirea de R.C., nu înseamnă că folosirea denumirii „Be. B." doar pentru promovarea acestor construcții nu poate produce consumatorului obișnuit un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere, între denumirea produsului promovat cu marca înregistrată. Instanța de apel a arătat corect că, față de legătura strânsă dintre noțiunea de „construcție" și ansamblul de locuințe promovat de recurentă, există riscul arătat, de natură să justifice admiterea acțiunii în contrafacere. Iar pliantele promoționale depuse în apel justifică, pe deplin, soluția dată de ambele instanțe de fond. În acest context, susținerea recurentei în sensul că prin folosirea denumirii „Be." pentru produse din alte clase decât cea pentru care intimata are un drept exclusiv nu se poate produce riscul de confuzie, nu poate fi primită.

Semnele aflate în conflict prezintă un grad mare de asemănare, elementul dominant, pe care îl va sesiza consumatorul obișnuit, cu un nivel mediu de atenție, constituindu-l cuvântul „Be.". Față de cele ce preced, criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. urmează a fi înlăturate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC R.C. SRL împotriva deciziei nr. 95/A din 12 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală și în consecință: Modifică în parte decizia în sensul că înlătură obligarea pârâtei de la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă. Păstrează celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.