ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2564/2010

Deliberând, în condițiile

art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

de apel.

Prin decizia nr. 95/A

din 12 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta

SC R.C. SRL împotriva sentinței civile nr. 964 din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul

București, secția a IlI-a civilă.

Pentru a decide astfel,

instanța a reținut că pârâta folosește un semn identic cu cel protejat de reclamantă,

pentru produse sau servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată.

Pârâta folosește denumirea

de „Be. B." pentru promovarea unui ansamblu de locuințe.

Pentru a se produce risc

de asociere nu este absolut necesar ca produsele marcate cu semnul în litigiu să

facă parte din aceeași clasă, de vreme ce, pe de o parte, produsele sau serviciile

aflate în aceeași clasă pot fi diferite, iar produsele sau serviciile aflate în

clase diferite pot fi similare.

Este lipsit de relevanță

argumentul apelantei în sensul că utilizează denumirea „Be." pentru un produs

ce se include în altă clasă de servicii sau produse decât cea pentru care a obținut

protecție reclamanta, respectiv pentru afaceri imobiliare și nu pentru servicii

de construire, incluse în clasa 36, pentru care este protejată marca „Be."

în beneficiul reclamantei.

Față de legătura strânsă

dintre noțiunea de construcție și ansamblul de locuințe promovat spre a fi comercializat

de către pârâtă, există risc de asociere a denumirii produsului astfel promovat

cu marca înregistrată pentru clasa 37 în beneficiul reclamantei.

Denumirea utilizată de

apelantă este o expresie care include integral semnul protejat, iar includerea unui

alt cuvânt în titulatura ansamblului de locuințe nu este de natură a înlătura asemănarea

cu marca, respectiv de a îndepărta consumatorul de asocierea cu marca înregistrată,

mai ales că acest cuvânt are ca scop principal localizarea în spațiu a produsului

astfel denumit și nu tinde la atribuirea unei alte caracteristici produsului sau

serviciului respectiv.

2.1. Motive

Apelanta pârâtă a declarat

recurs prin care a formulat următoarele critici: Instanța a acordat mai mult decât

s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.). Deși intimata

nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, în mod greșit s-a dispus obligarea

apelantei la plata sumei de 4.760 RON cu acest titlu.

De asemenea, instanța

a acordat mai mult decât s-a cerut pentru că prin cererea de chemare în judecată

reclamanta a apreciat că pârâta folosește un semn identic, pentru un produs identic,

prevalându-se de dispozițiile art. 35 lit. c) din Legea nr. 84/1998. Instanța de

apel a reținut că ar fi asemănare între semne, dar reclamanta nu a învestit instanța

sub acest aspect.

Decizia recurată cuprinde

motive contradictorii întrucât instanța a reținut că apelanta folosește un semn

identic cu cel protejat de reclamantă pentru produse sau servicii diferite de cele

pentru care marca este înregistrată, pentru ca ulterior să se menționeze că apelanta

folosește un semn parțial identic și în final un semn asemănător.

Instanța de apel, ca și

instanța de fond, face confuzii între clase de servicii și clase de produse.

Decizia recurată nu cuprinde

motivele pe care se sprijină, în sensul că deși instanța preia susținerile apelantei,

pe care le consideră pertinente, în motivare nu le înlătură, nu le motivează și

în unele cazuri nu mai face nicio mențiune.

Hotărârea instanței de

apel este pronunțată cu încălcarea legii și a principiului specialității mărcii

(art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Aplicarea greșită a legii se observă din trimiterea

la dispoziții legale neincidente, cum ar fi art. 35 lit. c) din Legea nr. 84/1998.

Lipsa de temei legal și aplicarea greșită a legii este evidentă atunci când se face

vorbire de un semn parțial identic, când în fapt identic nu înseamnă exact la fel,

care coincide întru totul, nefiind posibilă o identitate parțială, ci cel mult asemănătoare.

Instanța de apel a nesocotit

dreptul recurentei conferit de înregistrarea mărcii la Oficiul de Stat pentru Invenții

și Mărci care a verificat sub aspectul legalității posibilitatea folosirii denumirii

Be. B., mai mult a dispus înregistrarea mărcii pe seama recurentei.

Recurenta edifică construcțiile

sub marca înregistrată R.C. și nicidecum sub marca Be.

2.2. Întâmpinarea

Intimata SC R. SA a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În

esență, s-a arătat că

legalitatea și temeinicia soluției instanței de fond și de apel rezultă și din citirea

celor două certificate de înregistrare ale celor două mărci.

Intimata a invocat întreg

art. 35 din Legea nr. 84/1998, iar nu doar lit. b) a textului.

Recurenta se află în gravă

eroare sau interpretează tendențios și defectuos anumite motivări ale instanței,

deoarece niciodată Curtea de Apel nu a considerat pertinente susținerile pârâtei.

Instanța de apel a apreciat

corect probele administrate în cauză.

2.3. Analiza făcută de

instanța de recurs

Recursul este întemeiat

în limita următoarelor considerente:

plata cheltuielilor de judecată către intimată, în condițiile în care din practicaua

încheierii de dezbateri rezultă că intimata nu a solicitat acest lucru, instanța

de apel a dat ceea ce nu s-a cerut.

Drept urmare, criticile

formulate de recurentă întrunesc cerințele art. 304 pct. 6 C. proc. civ., astfel

încât, sub acest aspect, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va

fi admis și hotărârea atacată va fi modificată.

Întrucât

reclamanta nu a solicitat

acordarea cheltuielilor de judecată, pentru ca într-o eventuală acțiune formulată

pe cale separată prin care să se

pretindă tocmai obligarea la plata acestor cheltuieli

să nu se invoce autoritatea lucrului judecat, se va dispune doar înlăturarea din

hotărârea dată a mențiunii privitoare la acest aspect.

nu s-au pronunțat asupra unui aspect care nu a fost dedus judecății, respectiv,

asupra incidenței în cauză a dispozițiilor art. 35 lit. b) din Legea nr. 84/1998.

Reclamanta nu a solicitat

să se interzică pârâtei să folosească în cuprinsul denumirii ansamblului rezidențial

„Be. B." a mărcii „Be." doar pe considerentul că aceasta ar fi identică

cu marca sa.

Temeiul de drept al cererii

de chemare în judecată l-a constituit întregul art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998,

iar nu doar art. 35 alin. (2) lit. a) din lege. Așadar, critica prin care s-a invocat

acest motiv de nelegalitate nu este întemeiată.

de apel nu cuprinde nici motive contradictorii și cu atât mai puțin, motive străine

de natura pricinii, așa cum impune art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

De asemenea, hotărârea

nu a fost dată cu încălcarea prevederilor legii materiale incidente, pentru ca recursul

să poată fi admis în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța a avut de analizat,

în cadrul procesual fixat prin cererea introductivă de instanță și arătat anterior,

dacă prin folosirea de către pârâtă, în cuprinsul denumirii ansamblului rezidențial

pe care îl construiește, a unui cuvânt care constituie marca înregistrată a cărei

titulară este reclamanta, se produce sau nu în percepția publicului risc de confuzie,

incluzând și riscul de asociere.

Reclamanta este titulara

mărcii înregistrate „Be.", pentru clasa 37, iar pârâta folosește denumirea

„Be. B." pentru promovarea ansamblului rezidențial realizat în zona Băneasa

din București.

În

clasificarea de la Nisa,

clasa 37 este rezervată construcțiilor, reparațiilor și serviciilor de instalare.

Împrejurarea că recurenta

edifică construcțiile din ansamblul de locuințe „Be. B." sub denumirea de R.C.,

nu înseamnă că folosirea denumirii „Be. B." doar pentru promovarea acestor

construcții nu poate produce consumatorului obișnuit un risc de confuzie, incluzând

și riscul de asociere, între denumirea produsului promovat cu marca înregistrată.

Instanța de apel a arătat

corect că, față de legătura strânsă dintre noțiunea de „construcție" și ansamblul

de locuințe promovat de recurentă, există riscul arătat, de natură să justifice

admiterea acțiunii în contrafacere. Iar pliantele promoționale depuse în apel justifică,

pe deplin, soluția dată de ambele instanțe de fond.

În

acest context, susținerea

recurentei în sensul că prin folosirea denumirii „Be." pentru produse din alte

clase decât cea pentru care intimata are un drept exclusiv nu se poate produce riscul

de confuzie, nu poate fi primită.

Semnele aflate în conflict

prezintă un grad mare de asemănare, elementul dominant, pe care îl va sesiza consumatorul

obișnuit, cu un nivel mediu de atenție, constituindu-l cuvântul „Be.".

Față de cele ce preced,

criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. urmează

a fi înlăturate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta SC R.C. SRL împotriva deciziei nr. 95/A din 12 mai 2009 a Curții de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală

și în consecință:

Modifică în parte decizia

în sensul că înlătură obligarea pârâtei de la plata cheltuielilor de judecată către

reclamantă.

Păstrează celelalte dispoziții

ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 aprilie 2010.