ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 935/2012

Asupra

cererii de revizuire de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia

nr. 1235 din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori,

familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a fost admisă excepția

necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cererii de

revizuire în favoarea Secției Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea a reținut că intimații reclamanți A.C.N., A.D.,

ș.a. părți în dosarul nr. 974/110/2009 al Curții de Apel Bacău, în

contradictoriu cu SC O.M.V.P. SA București au solicitat revizuirea deciziei

civile nr. 936/2011 pronunțată în dosarul anterior menționat.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., revizuirea unor hotărâri

definitive potrivnice date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane,

având aceeași calitate, când aceste hotărâri sunt pronunțate de instanța de

recurs sunt de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin

decizia civilă nr. 936 din 6 iunie 2011 Curtea de Apel Bacău, secția civilă, minori

și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins excepția

tardivității recursului; a admis recursul declarat de pârâta SC P. SA – Membru O.M.V.G.

împotriva sentinței civile nr. 1629 din 13 octombrie 2010 pronunțată de

Tribunalul Bacău în dosarul nr. 974/110/2009; a modificat în parte sentința nr.

1629/D/2010 pronunțată în dosarul nr. 974/110/2009 al Tribunalului Bacău în

sensul că a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea

contravalorii cotei de gaz pentru anii 2006 – 2009; a menținut celelalte

dispoziții ale sentinței recurate.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea a reținut că, prin sentința civilă nr. 1629

din 13 octombrie 2010 a Tribunalului Bacău a fost admisă excepția prescripției

drepturilor pentru anul 2005 – și, în consecință a fost respinsă cererea ca

fiind prescrisă pentru 2005; a fost admisă în parte acțiunea astfel cum a fost

precizată de către reclamanții: A.C.N., A.D., A.F., A.D., ș.a. în

contradictoriu cu pârâta SC P. SA – Membru O.M.V.G.; a

fost obligată pârâta să plătească fiecărui membru de

sindicat, în funcție de perioada lucrată câte un salariu minim pe ramură pentru

fiecare an 2006, 2007 reprezentând aprovizionare toamnă – iarnă și

contravaloarea a 4.000 m

3

gaze naturale pentru perioada 2006 – 16

februarie 2009, data introducerii acțiunii, sume ce vor fi actualizate la data

plății.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs SC P. SA – Membru O.M.V.G. criticând-o sub

următoarele aspecte:

-

referitor la capătul de cerere având ca obiect „aprovizionare toamnă – iarnă”,

în mod greșit a fost admis, atâta timp cât odată inclus în salariul de bază a

suferit implicit majorări urmare a indexărilor salariale. Au fost ignorate

dispozițiile art. 176 alin. (6) din contractul colectiv de muncă deoarece SC P.

SA reprezentată de FSLI P. a decis în anul 1997 că începând cu 1 iunie 1997

suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă – iarnă să fie

introdusă în salariul de bază, iar în anul 1998 au inclus acest ajutor în

salariul de bază al angajaților și acest ajutor a fost plătit de atunci până în

prezent.

-

referitor la capătul de cerere având ca obiect contravaloarea cotei de gaz, se

susține că potrivit art. 176 alin. (1) din CCM la nivel de unitate pentru anul

1997, începând cu 1 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a

4.000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul

de bază, iar în CCM la nivel de unitate pe anii următori s-a menționat că

suportul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a

fost compensat prin CCM/1997. Începând cu 1 iunie 1997 de comun acord cu

sindicatul salariile de bază individuale au fost negociate sau reașezate după

caz, în limita fondului disponibil, incluzând contravaloarea ajutorului

reprezentând cota de gaz.

Curtea de

Apel Bacău a admis recursul și a modificat în parte sentința nr. 1629/D/2010 în

sensul că a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea

contravalorii cotei de gaze pentru anii 2006 – 2009 și a menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Pentru a

pronunța această decizie, Curtea a reținut că dreptul pretins în cauză,

respectiv adaosul salarial pentru aprovizionarea toamnă – iarnă, nu a mai fost

prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru perioada

dedusă judecății. Recurenta nu a făcut dovada că în perioada în discuție,

adaosul salarial a fost inclus în salariu de bază acordat reclamantului, deși

sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului, potrivit art. 287 C.

muncii.

Referitor

la capătul de cerere având ca obiect „contravaloare cotă de gaz natural s-a

reținut că prin contractul colectiv de muncă încheiat între recurentă și

salariați – reprezentați de FSLI P. pentru anii 2005, 2006 s-a prevăzut la art.

176 că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze

naturale a fost compensată prin CCM/1997.

Rezultă

astfel că drepturile cuvenite pentru contravaloarea cantității de gaze naturale

a fost inclus în salariile salariaților, atât în anul 2005 cât și 2006, și

ulterior în 2007 – 2008. În mod greșit s-a reținut că recurenta ar datora

reclamanților sumele reprezentând contravaloarea mc gaze naturale, neputându-se

reține că aceste sume ar fi trebuit să crească de la an la an, atât timp cât

sindicatul reprezentant al salariaților a semnat în forma menționată

contractele colective de muncă la nivel de unitate, anual în perioada 2005 –

2006, iar ulterior în cele din 2007 – 2008, contractul colectiv de muncă astfel

semnat fiind legea părților.

Împotriva

acestei decizii recurenții reclamanți au formulat cerere de revizuire, invocând

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În

motivarea cererii de revizuire se arată că în cauze identice, privind în parte

aceleași persoane, având aceeași calitate, pronunțate de aceeași instanță, de

complete diferite, s-au pronunțat hotărâri potrivnice deciziei nr. 936 din 6

iunie 2011, în sensul că recursul SC O.M.V.P. SA a fost respins ca nefondat.

În acele

decizii s-a reținut, în mod corect și legal – susțin revizuenții – că potrivit

dispozițiilor art. 187 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii

energie electrică, termică, petrol și gaze, valabil pentru anii 2005 – 2007 se

prevede că „salariații agenților economici nominalizați în anexa 1 vor primi

anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 2.500 – 4.000 mc gaze

naturale”. Prin Contractul Colectiv la nivel de unitate în anul 1997 s-a

stabilit că respectiva cotă de 4.000 mc a fost introdusă în salariu,

modalitatea de introducere făcând obiectul unui act adițional (care nu a fost

perfectat niciodată).

Contractul

Colectiv de Muncă pe ramură fiind un contract de rang superior celui aplicabil

în cadrul societății intimate, urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 241

alin. (1) lit. c) C. muncii, potrivit cărora „clauzele contractelor colective

de muncă produc efecte ... pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii

din ramura de activitate pentru care s-a încheiat CCM la acest nivel”.

Deși în

CCM-ul la nivel de unitate această suplimentare salarială nu a fost prevăzută,

ea trebuia acordată, fiind expres menționată în conținutul CCM la nivel

superior de ramură cu aplicarea dispozițiilor art. 238 alin. (1) C. muncii

coroborate cu dispozițiile art. 8 și art. 30 din Legea nr. 130/1996 privind

Contractul Colectiv de Muncă și art. 161 C. muncii, care obligă angajatorul să

achite drepturile ce se cuvin salariaților la termenele stabilite.

În opinia

revizuenților, motivarea instanței de recurs este unică și în totală

discrepanță cu legea dar și cu motivarea tuturor celorlalte complete de la Curtea de Apel Bacău. Menținerea acestei hotărâri complet greșite – se arată că în motivarea

revizuirii – este de natură să afecteze grav prestigiul instanței în întregul

ei dar și să producă urmări grave pe plan social și nu numai între salariații P.,

deoarece unii primesc aceste drepturi și alții nu.

La dosar

a fost depusă copia deciziei nr. 116 din 31 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel Bacău, într-o speță similară, dar cu alți reclamanți în care s-a solicitat

obligarea SC O.M.V.P. SA la plata contravalorii cotei de gaze și a fost respins

ca nefondat recursul declarat de SC O.M.V.P.

În cauză,

intimata SC O.M.V.P. a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de

revizuire ca nefondată.

Analizând

cererea de revizuire, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază că

în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar cererea

urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Revizuirea

unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate

cere potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. „dacă există hotărâri

definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

În speța

de față nu sunt întrunite cerințele legii în ceea ce privește una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Este

adevărat că obiectul acțiunii este același, respectiv obligarea SC O.M.V.P. SA

la plata drepturilor reprezentând contravaloarea unei cote de 4.000 mc gaze

naturale, dar reclamanții sunt persoane diferite în dosare diferite.

Ca atare

nu sunt întrunite cerințele legii pentru admiterea revizuirii, aceasta fiind o

cale extraordinară de atac, motivele pentru admiterea unei astfel de cereri

fiind expres și limitativ prevăzute de lege.

În cauză

s-au dat interpretări diferite asupra problemelor de drept supuse judecății,

astfel încât există o practică neunitară cu privire la plata drepturilor

reprezentând contravaloarea unei cote de 4.000 mc gaze naturale, însă această

practică neunitară nu constituie, potrivit legii, motiv de admitere a cererii

de revizuire.

Pe cale

de consecință, apreciind că, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct.

7 C. proc. civ. cererea de revizuire urmează a fi respinsă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuenții A.D., A.C.N., A.F., A.D., ș.a., împotriva

deciziei civile nr. 936 de la 6 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău,

secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, în

dosarul nr. 974/110/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 23 februarie 2012.