ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 935/2012

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1235 din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Secției Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că intimații reclamanți A.C.N., A.D., ș.a. părți în dosarul nr. 974/110/2009 al Curții de Apel Bacău, în contradictoriu cu SC O.M.V.P. SA București au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 936/2011 pronunțată în dosarul anterior menționat.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., revizuirea unor hotărâri definitive potrivnice date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, când aceste hotărâri sunt pronunțate de instanța de recurs sunt de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin decizia civilă nr. 936 din 6 iunie 2011 Curtea de Apel Bacău, secția civilă, minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins excepția tardivității recursului; a admis recursul declarat de pârâta SC P. SA – Membru O.M.V.G. împotriva sentinței civile nr. 1629 din 13 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 974/110/2009; a modificat în parte sentința nr. 1629/D/2010 pronunțată în dosarul nr. 974/110/2009 al Tribunalului Bacău în sensul că a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea contravalorii cotei de gaz pentru anii 2006 – 2009; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că, prin sentința civilă nr. 1629 din 13 octombrie 2010 a Tribunalului Bacău a fost admisă excepția prescripției drepturilor pentru anul 2005 – și, în consecință a fost respinsă cererea ca fiind prescrisă pentru 2005; a fost admisă în parte acțiunea astfel cum a fost precizată de către reclamanții: A.C.N., A.D., A.F., A.D., ș.a. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA – Membru O.M.V.G.; a fost obligată pârâta să plătească fiecărui membru de sindicat, în funcție de perioada lucrată câte un salariu minim pe ramură pentru fiecare an 2006, 2007 reprezentând aprovizionare toamnă – iarnă și contravaloarea a 4.000 m 3 gaze naturale pentru perioada 2006 – 16 februarie 2009, data introducerii acțiunii, sume ce vor fi actualizate la data plății.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC P. SA – Membru O.M.V.G. criticând-o sub următoarele aspecte: - referitor la capătul de cerere având ca obiect „aprovizionare toamnă – iarnă”, în mod greșit a fost admis, atâta timp cât odată inclus în salariul de bază a suferit implicit majorări urmare a indexărilor salariale. Au fost ignorate dispozițiile art. 176 alin. (6) din contractul colectiv de muncă deoarece SC P. SA reprezentată de FSLI P. a decis în anul 1997 că începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă – iarnă să fie introdusă în salariul de bază, iar în anul 1998 au inclus acest ajutor în salariul de bază al angajaților și acest ajutor a fost plătit de atunci până în prezent.

- referitor la capătul de cerere având ca obiect contravaloarea cotei de gaz, se susține că potrivit art. 176 alin. (1) din CCM la nivel de unitate pentru anul 1997, începând cu 1 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4.000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază, iar în CCM la nivel de unitate pe anii următori s-a menționat că suportul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997. Începând cu 1 iunie 1997 de comun acord cu sindicatul salariile de bază individuale au fost negociate sau reașezate după caz, în limita fondului disponibil, incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaz.

Curtea de Apel Bacău a admis recursul și a modificat în parte sentința nr. 1629/D/2010 în sensul că a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea contravalorii cotei de gaze pentru anii 2006 – 2009 și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că dreptul pretins în cauză, respectiv adaosul salarial pentru aprovizionarea toamnă – iarnă, nu a mai fost prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru perioada dedusă judecății. Recurenta nu a făcut dovada că în perioada în discuție, adaosul salarial a fost inclus în salariu de bază acordat reclamantului, deși sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului, potrivit art. 287 C. muncii.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect „contravaloare cotă de gaz natural s-a reținut că prin contractul colectiv de muncă încheiat între recurentă și salariați – reprezentați de FSLI P. pentru anii 2005, 2006 s-a prevăzut la art. 176 că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensată prin CCM/1997.

Rezultă astfel că drepturile cuvenite pentru contravaloarea cantității de gaze naturale a fost inclus în salariile salariaților, atât în anul 2005 cât și 2006, și ulterior în 2007 – 2008. În mod greșit s-a reținut că recurenta ar datora reclamanților sumele reprezentând contravaloarea mc gaze naturale, neputându-se reține că aceste sume ar fi trebuit să crească de la an la an, atât timp cât sindicatul reprezentant al salariaților a semnat în forma menționată contractele colective de muncă la nivel de unitate, anual în perioada 2005 – 2006, iar ulterior în cele din 2007 – 2008, contractul colectiv de muncă astfel semnat fiind legea părților. Împotriva acestei decizii recurenții reclamanți au formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. În motivarea cererii de revizuire se arată că în cauze identice, privind în parte aceleași persoane, având aceeași calitate, pronunțate de aceeași instanță, de complete diferite, s-au pronunțat hotărâri potrivnice deciziei nr. 936 din 6 iunie 2011, în sensul că recursul SC O.M.V.P. SA a fost respins ca nefondat. În acele decizii s-a reținut, în mod corect și legal – susțin revizuenții – că potrivit dispozițiilor art. 187 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, valabil pentru anii 2005 – 2007 se prevede că „salariații agenților economici nominalizați în anexa 1 vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 2.500 – 4.000 mc gaze naturale”.

Prin Contractul Colectiv la nivel de unitate în anul 1997 s-a stabilit că respectiva cotă de 4.000 mc a fost introdusă în salariu, modalitatea de introducere făcând obiectul unui act adițional (care nu a fost perfectat niciodată). Contractul Colectiv de Muncă pe ramură fiind un contract de rang superior celui aplicabil în cadrul societății intimate, urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 241 alin. (1) lit. c) C. muncii, potrivit cărora „clauzele contractelor colective de muncă produc efecte ... pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat CCM la acest nivel”.

Deși în CCM-ul la nivel de unitate această suplimentare salarială nu a fost prevăzută, ea trebuia acordată, fiind expres menționată în conținutul CCM la nivel superior de ramură cu aplicarea dispozițiilor art. 238 alin. (1) C. muncii coroborate cu dispozițiile art. 8 și art. 30 din Legea nr. 130/1996 privind Contractul Colectiv de Muncă și art. 161 C. muncii, care obligă angajatorul să achite drepturile ce se cuvin salariaților la termenele stabilite. În opinia revizuenților, motivarea instanței de recurs este unică și în totală discrepanță cu legea dar și cu motivarea tuturor celorlalte complete de la Curtea de Apel Bacău. Menținerea acestei hotărâri complet greșite – se arată că în motivarea revizuirii – este de natură să afecteze grav prestigiul instanței în întregul ei dar și să producă urmări grave pe plan social și nu numai între salariații P., deoarece unii primesc aceste drepturi și alții nu.

La dosar a fost depusă copia deciziei nr. 116 din 31 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, într-o speță similară, dar cu alți reclamanți în care s-a solicitat obligarea SC O.M.V.P. SA la plata contravalorii cotei de gaze și a fost respins ca nefondat recursul declarat de SC O.M.V.P. În cauză, intimata SC O.M.V.P. a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire ca nefondată. Analizând cererea de revizuire, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar cererea urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente: Revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. „dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”. În speța de față nu sunt întrunite cerințele legii în ceea ce privește una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Este adevărat că obiectul acțiunii este același, respectiv obligarea SC O.M.V.P. SA la plata drepturilor reprezentând contravaloarea unei cote de 4.000 mc gaze naturale, dar reclamanții sunt persoane diferite în dosare diferite. Ca atare nu sunt întrunite cerințele legii pentru admiterea revizuirii, aceasta fiind o cale extraordinară de atac, motivele pentru admiterea unei astfel de cereri fiind expres și limitativ prevăzute de lege.

În cauză s-au dat interpretări diferite asupra problemelor de drept supuse judecății, astfel încât există o practică neunitară cu privire la plata drepturilor reprezentând contravaloarea unei cote de 4.000 mc gaze naturale, însă această practică neunitară nu constituie, potrivit legii, motiv de admitere a cererii de revizuire. Pe cale de consecință, apreciind că, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. cererea de revizuire urmează a fi respinsă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții A.D., A.C.N., A.F., A.D., ș.a., împotriva deciziei civile nr. 936 de la 6 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, în dosarul nr. 974/110/2009. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 februarie 2012.