ÎCCJ, Decizia nr. 57/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 57/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei
Curți de Casație și Justiție la data de 21 octombrie 2004, petentul A.I. a
solicitat, în contradictoriu cu I.V.B., I.A. și G.M., strămutarea judecării
cauzei ce formează obiectul dosarului civil nr. 7161/2004, înregistrat pe rolul
Tribunalului Bacău.
La termenul din 21
iunie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii, în temeiul art. 242
alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Având în vedere că,
de la data menționată, procesul a rămas în nelucrare, din vina părților, mai
mult de un an, în temeiul prevederilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia
nr. 4465 din 15 septembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 35459/1/2004, a
constatat perimată cererea de strămutare formulată de A.I.
La data de 17
septembrie 2010, împotriva deciziei menționate, a declarat recurs Asociația
C.M.E. prin reprezentant A.I.
În temeiul art. 137
alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9
judecători va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care este
învestită, soluționarea acestei chestiuni făcând de prisos analizarea altor
cereri sau excepții.
Recursul este
inadmisibil, având în vedere considerentele ce vor fi expuse:
Potrivit principiului
consacrat de dispozițiile art. 129 din Constituția României, legea procesual
civilă a reglementat dreptul examinării cauzei civile, inclusiv cu referire la
încheieri date în cursul judecății, în două grade de jurisdicție, determinând
hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac și titularii
acestora, precum și cazurile de casare sau modificare, calea de atac a
recursului fiind prevăzută în mod expres.
Legea procesual
civilă, prin dispozițiile art. 253 alin. (2), stabilește că „hotărârea care
constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la
pronunțare”.
În speță, însă, este
de observat că hotărârea atacată, nu se încadrează între hotărârile ce pot fi
atacate cu recurs, menționate de art. 253 alin. (2) C. proc. civ., fiind
pronunțată, la rândul său, în materie de strămutare și nemaifiind, astfel,
supusă niciunei căi de atac, conform art. 40 alin. (4) C. proc. civ., deci
nesusceptibilă de reformare, în conformitate cu dispozițiile legale indicate și
cu principiul unicității acestei căi de atac.
Pe de altă parte,
soluționarea prezentului recurs, excede competenței atribuite Completului de 9
judecători prin art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată.
Or, normele
procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea
cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,
potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția
României.
Drept urmare, neobservarea
acestora este sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu
nesocotirea lor.
Așadar, recursul nu
este admisibil nici potrivit legii speciale.
În consecință, pentru
considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de petenta Asociația C.M.E., prin reprezentant
A.I., împotriva Deciziei nr. 4465 din 15 septembrie 2010, pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală în
dosarul nr. 35459/1/2004.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.
Procesat
de GGC - NN