ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 496/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 654 din 16

iulie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată,

cererea de revizuire formulată de condamnatul S.F.

S-a reținut că, prin sentința penală

nr. 34 din 20 ianuarie 2000 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

sus-numitul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.,

pentru 4 infracțiuni de tâlhărie și 3 de viol.

Prin decizia penală nr. 260 din 23

mai 2000, Curtea de Apel București, secția I penală, admițând recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat parțial sentința și

rejudecând, a aplicat pedeapsa interzicerii unor drepturi pentru fiecare

infracțiune reținută și apoi le-a contopit. Totodată, a făcut aplicarea art.

113 C. pen., obligându-l pe inculpat la tratament medical până la însănătoșire.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței și a respins, ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Curtea Supremă de Justiție, secția

penală, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de parchet și inculpat.

Prin cererea de revizuire,

condamnatul S.F. a susținut că a fost cercetat abuziv și neavându-se în vedere

faptul că este bolnav psihic.

Cererea de revizuire și dosarul

cauzei au fost înaintate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, la

Tribunalul Municipiului București, secția I penală, pentru judecare,

menționându-se că în cauză nu se poate reține nici unul din cazurile de

revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Tribunalul a constatat, de asemenea,

că nu sunt motive pentru revizuirea hotărârii de condamnare.

Apelul declarat de condamnat, prin

care a reiterat motivele din cererea de revizuire, a fost respins, ca nefondat,

prin decizia penală nr. 623 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel București,

secția I penală.

Împotriva acesteia, revizuientul

condamnat a declarat recurs, invocând, în petiția de recurs, deficiențe în

cercetarea penală efectuată, iar când i s-a acordat ultimul cuvânt a solicitat

doar reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, se constată că organele de urmărire penală, manifestând rol activ,

au administrat probele necesare și nu există nici o îndoială asupra

credibilității acestora.

Constatările făcute la locul faptei,

procesele-verbale de recunoaștere din grup de către persoanele vătămate, când

s-au făcut și planșe fotografice, s-au efectuat în prezența unor martori

asistenți, iar interogatoriul și prezentarea materialului de urmărire penală,

s-a făcut în prezența unui apărător desemnat din oficiu.

Unele din bijuteriile sustrase prin

violență, au fost găsite asupra inculpatului, fiind făcute fotografii și sub

acest aspect.

Totodată, se constată că organele de

cercetare penală au verificat și susținerea inculpatului asupra stării de

sănătate psihică, stabilindu-se prin expertiză, deși prezintă tulburări de

personalitate de tip antisocial, are discernământul păstrat în raport cu

faptele comise.

Așadar, corect s-a concluzionat de

cele două instanțe de judecată că cererea de revizuire nu se încadrează în nici

unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

De asemenea, nici motivul invocat

oral în recurs, cu privire la pedeapsa aplicată, nu constituie motiv de

revizuire, în sensul menționatului articol de lege.

În consecință, urmează ca recursul

examinat, să fie respins ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Totodată, urmează a obliga pe

recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 623 din 10 octombrie

2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 ianuarie 2003.