ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 496/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 654 din 16 iulie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul S.F. S-a reținut că, prin sentința penală nr. 34 din 20 ianuarie 2000 a Tribunalului București, secția a II-a penală, sus-numitul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru 4 infracțiuni de tâlhărie și 3 de viol. Prin decizia penală nr. 260 din 23 mai 2000, Curtea de Apel București, secția I penală, admițând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat parțial sentința și rejudecând, a aplicat pedeapsa interzicerii unor drepturi pentru fiecare infracțiune reținută și apoi le-a contopit.

Totodată, a făcut aplicarea art. 113 C. pen., obligându-l pe inculpat la tratament medical până la însănătoșire. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a respins, ca nefondat recursul declarat de inculpat. Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de parchet și inculpat. Prin cererea de revizuire, condamnatul S.F. a susținut că a fost cercetat abuziv și neavându-se în vedere faptul că este bolnav psihic. Cererea de revizuire și dosarul cauzei au fost înaintate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, la Tribunalul Municipiului București, secția I penală, pentru judecare, menționându-se că în cauză nu se poate reține nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. Tribunalul a constatat, de asemenea, că nu sunt motive pentru revizuirea hotărârii de condamnare. Apelul declarat de condamnat, prin care a reiterat motivele din cererea de revizuire, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 623 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. Împotriva acesteia, revizuientul condamnat a declarat recurs, invocând, în petiția de recurs, deficiențe în cercetarea penală efectuată, iar când i s-a acordat ultimul cuvânt a solicitat doar reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că organele de urmărire penală, manifestând rol activ, au administrat probele necesare și nu există nici o îndoială asupra credibilității acestora.

Constatările făcute la locul faptei, procesele-verbale de recunoaștere din grup de către persoanele vătămate, când s-au făcut și planșe fotografice, s-au efectuat în prezența unor martori asistenți, iar interogatoriul și prezentarea materialului de urmărire penală, s-a făcut în prezența unui apărător desemnat din oficiu. Unele din bijuteriile sustrase prin violență, au fost găsite asupra inculpatului, fiind făcute fotografii și sub acest aspect. Totodată, se constată că organele de cercetare penală au verificat și susținerea inculpatului asupra stării de sănătate psihică, stabilindu-se prin expertiză, deși prezintă tulburări de personalitate de tip antisocial, are discernământul păstrat în raport cu faptele comise.

Așadar, corect s-a concluzionat de cele două instanțe de judecată că cererea de revizuire nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. De asemenea, nici motivul invocat oral în recurs, cu privire la pedeapsa aplicată, nu constituie motiv de revizuire, în sensul menționatului articol de lege. În consecință, urmează ca recursul examinat, să fie respins ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Totodată, urmează a obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 623 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2003.