ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2793/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2793/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra cererii de revizuire de
față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
data de 2 noiembrie 2004, la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal, SC D.R. SRL Bacău a solicitat revizuirea
deciziei nr. 290 din 23 septembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 5185/2003,
al Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,
invocând prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii de
revizuire s-a susținut că decizia nr. 290 din 23 septembrie 2004 este contrară
în raport cu decizia nr. 36 din 23 februarie 2001, pronunțată de aceeași
instanță.
Astfel, susține petenta
revizuientă, prin decizia nr. 36 din 23 februarie 2001, pronunțată în dosarul nr.
7373/2000, a fost admis recursul declarat de reclamanta SC D.R. SRL Bacău
împotriva sentinței civile nr. 71 din 15 decembrie 2000, a Tribunalului Bacău, secția
comercială și de contencios administrativ și, rejudecând cauza, s-a admis
acțiunea și pârâții (Consiliul Local Bacău și Primarul municipiului Bacău) au
fost obligați să elibereze reclamantei, autorizația de funcționare pentru
spațiul comercial de alimentație publică și pentru spațiul comercial de comerț
cu amănuntul pentru perioada 9 iunie 1999 - 9 iunie 2000, din Bacău.
Or, arată în continuare
petenta-revizuientă, prin decizia nr. 290 din 23 septembrie 2004, a fost admis
recursul declarat de Primăria municipiului Bacău și Primarul municipiul Bacău,
împotriva sentinței civile nr. 181 din 5 februarie 2004, a Tribunalului
Suceava, care a fost modificată în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată
de reclamanta SC D.R. SRL Bacău, privind cererea de autorizare a funcționării
acelorași unități comerciale, susține revizuienta.
Cererea de revizuire este
nefondată.
Într-adevăr, potrivit art. 322
pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs,
atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive
potrivnice, date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având
aceeași calitate.
Rațiunea acestui caz de
revizuire este determinată de necesitatea de a se înlătura nesocotirea
autorității de lucru judecat, în situația în care instanțele au pronunțat
hotărâri definitive contrare în dosare deosebite, având același obiect, aceeași
cauză și aceleași părți.
Or, în cele două pricini,
soluționate prin decizia nr. 36 din 23 februarie 2001 și, respectiv, decizia nr.
290 din 23 septembrie 2004, nu a existat această triplă identitate.
Astfel, prima pricină a avut
ca părți pe SC D.R. SRL Bacău, ca reclamantă, precum și pe Consiliul Local
Bacău și Primarul municipiului Bacău, ca pârâți, în timp ce a doua pricină a
avut ca părți, pe SC D.R. SRL Bacău, ca reclamantă, iar ca pârâți pe Primăria municipiului
Bacău și pe Primarul municipiului Bacău.
De asemenea, prima pricină a
avut ca obiect cererea reclamantei, de eliberare a autorizației de funcționare
pe perioada 9 iunie 1999 - 8 iunie 2000, pentru spațiile comerciale din
municipiul Bacău, în timp ce a doua pricină a avut ca obiect acțiunea
înregistrată la 3 mai 2003, prin care reclamanta a cerut prelungirea
autorizației de funcționare pentru SC D.R. SRL Bacău sau eliberarea unei alte
autorizații pentru spațiile comerciale din Bacău, și suspendarea dispoziției
emise de primar pentru încetarea activității acestora, precum și obligarea
pârâților să respecte decizia nr. 36 din 23 februarie 2001, cu obligarea de
daune cominatorii și despăgubiri.
Astfel fiind, rezultă că
între cele două pricini nu există tripla identitate avută în vedere de art. 1201
C. civ., singura situație în care ar fi incidente prevederile art. 322 pct. 7 C.
proc. civ.
În concluzie, pentru
considerentele de mai sus, cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire
formulată de SC D.R. SRL împotriva deciziei nr. 290 din 23 septembrie 2004, a
Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondată.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 aprilie 2005.