ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7781/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 14 din 10 aprilie 2003, Colegiul jurisdicțional Timiș a admis actul de sesizare al Procurorului financiar și în consecință, a obligat Consiliul Local Chevereșu Mare, județul Timiș, la plata sumei de 60.463.920 lei, în beneficiul bugetului de stat, iar pârâții C.V., O.G., B.M. și G.V. au fost obligați în solidar, la plata sumei arătate, în beneficiul Consiliului Local Chevereșu Mare. Asupra sumei de 60.463.920 lei, s-a stabilit să fie aplicată dobânda de referință stabilită de Banca Națională a României, pentru luna aprilie 2003, la nivelul de 17,4% pe an, începând cu data de 28 decembrie 1999 și până la achitarea integrală a debitului.

Au fost menținute măsurile asigurătorii asupra bunurilor pârâților, dispuse prin încheierea din 6 martie 2003, pârâții fiind obligați și la plata cheltuielilor de judecată către stat. Prin decizia nr. 388 din 6 iunie 2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursurile jurisdicționale formulate de G.V. și B.M., împotriva sentinței nr. 14/2003. S-a reținut că în raportul Comisiei de apărare împotriva dezastrelor sunt nominalizate persoanele ale căror gospodării au fost inundate și sumele ce urmează a le fi alocate. Din Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 2132/P/2002, a rezultat că Primarul a solicitat numiților N.I., B.N. și S.I., suma de 90.000.000 lei, pentru ca acesta să o poată folosi în vederea achiziționării unei autobasculante.

Din aceeași ordonanță rezultă însă, fără putință de tăgadă, că ceea ce s-a urmărit prin acordarea sumelor, drept ajutor, a fost achiziționarea autobasculantei, și nu ajutorarea gospodăriilor afectate de calamități. În termen legal, împotriva acestei decizii a declarat, recurs B.M. Criticile aduse de recurentă au vizat, în esență, inexistența unui prejudiciu adus statului sau Consiliului Local Chevereșu Mare, prin cumpărarea autobasculantei; dacă ar fi existat un prejudiciu, acesta ar fi fost suferit de către persoanele îndreptățite să încaseze sumele cu titlu de despăgubiri, or, aceste persoane au consimțit ca pentru o perioadă de timp să pună la dispoziția Consiliului local, fondurile ce le erau destinate, în vederea achiziționării unei autobasculante, cu care să se execute lucrări stringente în interesul comunității.

De altfel, a arătat recurenta, că ea nu a semnat actul de cumpărare a autovehiculului în cauză. Apreciindu-se că nu sunt întrunite condițiile legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale, recurenta a solicitat modificarea deciziei atacate și exonerarea sa de plata în solidar, a sumei de 60.463.920 lei, în beneficiul Consiliului local. Examinându-se recursul, prin prisma criticilor formulate, dar și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., se reține că acesta este nefondat. Potrivit H.G. nr. 412/1999, sumele alocate din fondul de intervenție, la dispoziția Guvernului, prevăzute în bugetul de stat în anul 1999, ca ajutor financiar ce se acordă populației, urmau să fie folosite pentru refacerea locuințelor, a efectivelor de animale și păsări, utilizarea și repartizarea acestora derulându-se prin ordonatorii principali de credite, potrivit dispozițiilor legale.

În acest context, unui număr de trei gospodării i-a fost repartizată suma de 90.000.000 lei, prin Hotărârea nr. 18 din 20 decembrie 1999, a Consiliului Local Chevereșu Mare, ce a avut la bază raportul Comisiei locale de apărare împotriva dezastrelor, din componența căreia a făcut parte și recurenta. Verificările ulterioare au stabilit că în realitate, sumele cuvenite gospodăriilor afectate de calamități, totalizează numai 29.536.080 lei. Destinația creditului, în sumă de 90.000.000 lei, rămas la dispoziția fostului Primar, C.V., a fost schimbată, prin achiziționarea autobasculantei de 16 tone. În acest fel, au fost încălcate prevederile H.G.

nr. 412/1999 (art. 26 și 29), cele ale Legii nr. 189/1998 [art. 59 alin. (2)] și cele ale Legii nr. 82/1991 (art. 6). Prejudiciul este cert și actual și se ridică la suma de 60.463.920 lei, iar fapta ilicită și personală a recurentei (alături de ceilalți trei pârâți), constă în supraevaluarea daunelor produse gospodăriilor afectate, în schimbarea destinației creditului bugetar, prin achiziționarea din aceste fonduri, a unei autobasculante și angajarea persoanei juridice Consiliul local, în operațiuni cu rezultante păgubitoare pentru bugetul de stat. Legătura de cauzalitate între fapte și prejudiciu este evidentă, în condițiile în care pârâții, deși au cunoscut destinația sumelor de bani, conform H.G.

nr. 412/1999, au facilitat adoptarea Hotărârii nr. 18/1999, pe baza unui raport ce a supraevaluat daunele. Așadar sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a recurentei și a celorlalți intimați-pârâți, iar susținerile privind acordul persoanelor îndreptățite, la despăgubiri, în schimbarea destinației creditului, nu pot fi primite. Nerelevant este, în contextul arătat, și faptul că recurenta nu a semnat actul de vânzare-cumpărare a autovehiculului în discuție. Corect s-a constatat incidența dispozițiilor art. 998 și urm. C. civ., acesta fiind temeiul obligării recurentei, în solidar cu ceilalți pârâți, la plata sumei de 60.463.920 lei, în beneficiul Consiliul Local Chevereșu Mare.

În raport cu cele expuse, neexistând motive pentru casarea sau modificarea deciziei nr. 388/2003, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.M. împotriva deciziei nr. 388 din 6 iunie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2004.