ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7781/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 14 din 10 aprilie

2003, Colegiul jurisdicțional Timiș a admis actul de sesizare al Procurorului

financiar și în consecință, a obligat Consiliul Local Chevereșu Mare, județul

Timiș, la plata sumei de 60.463.920 lei, în beneficiul bugetului de stat, iar

pârâții C.V., O.G., B.M. și G.V. au fost obligați în solidar, la plata sumei

arătate, în beneficiul Consiliului Local Chevereșu Mare. Asupra sumei de

60.463.920 lei, s-a stabilit să fie aplicată dobânda de referință stabilită de Banca

Națională a României, pentru luna aprilie 2003, la nivelul de 17,4% pe an,

începând cu data de 28 decembrie 1999 și până la achitarea integrală a

debitului. Au fost menținute măsurile asigurătorii asupra bunurilor pârâților,

dispuse prin încheierea din 6 martie 2003, pârâții fiind obligați și la plata

cheltuielilor de judecată către stat.

Prin decizia nr. 388 din 6 iunie

2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursurile

jurisdicționale formulate de G.V. și B.M., împotriva sentinței nr. 14/2003.

S-a reținut că în raportul Comisiei

de apărare împotriva dezastrelor sunt nominalizate persoanele ale căror

gospodării au fost inundate și sumele ce urmează a le fi alocate. Din Ordonanța

Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 2132/P/2002, a rezultat că Primarul

a solicitat numiților N.I., B.N. și S.I., suma de 90.000.000 lei, pentru ca

acesta să o poată folosi în vederea achiziționării unei autobasculante. Din

aceeași ordonanță rezultă însă, fără putință de tăgadă, că ceea ce s-a urmărit

prin acordarea sumelor, drept ajutor, a fost achiziționarea autobasculantei, și

nu ajutorarea gospodăriilor afectate de calamități.

În termen legal, împotriva acestei

decizii a declarat, recurs B.M.

Criticile aduse de recurentă au

vizat, în esență, inexistența unui prejudiciu adus statului sau Consiliului Local

Chevereșu Mare, prin cumpărarea autobasculantei; dacă ar fi existat un

prejudiciu, acesta ar fi fost suferit de către persoanele îndreptățite să

încaseze sumele cu titlu de despăgubiri, or, aceste persoane au consimțit ca

pentru o perioadă de timp să pună la dispoziția Consiliului local, fondurile ce

le erau destinate, în vederea achiziționării unei autobasculante, cu care să se

execute lucrări stringente în interesul comunității. De altfel, a arătat

recurenta, că ea nu a semnat actul de cumpărare a autovehiculului în cauză.

Apreciindu-se că nu sunt întrunite condițiile legale pentru

angajarea răspunderii civile delictuale, recurenta a solicitat modificarea

deciziei atacate și exonerarea sa de plata în solidar, a sumei de 60.463.920

lei, în beneficiul Consiliului local.

Examinându-se recursul, prin prisma

criticilor formulate, dar și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., se

reține că acesta este nefondat.

Potrivit H.G. nr. 412/1999, sumele alocate din fondul de

intervenție, la dispoziția Guvernului, prevăzute în bugetul de stat în anul

1999, ca ajutor financiar ce se acordă populației, urmau să fie folosite pentru

refacerea locuințelor, a efectivelor de animale și păsări, utilizarea și

repartizarea acestora derulându-se prin ordonatorii principali de credite,

potrivit dispozițiilor legale.

În acest context, unui număr de trei

gospodării i-a fost repartizată suma de 90.000.000 lei, prin Hotărârea nr. 18

din 20 decembrie 1999, a Consiliului Local Chevereșu Mare, ce a avut la bază

raportul Comisiei locale de apărare împotriva dezastrelor, din componența

căreia a făcut parte și recurenta.

Verificările ulterioare au stabilit

că în realitate, sumele cuvenite gospodăriilor afectate de calamități,

totalizează numai 29.536.080 lei.

Destinația creditului, în sumă de

90.000.000 lei, rămas la dispoziția fostului Primar, C.V., a fost schimbată,

prin achiziționarea autobasculantei de 16 tone.

În acest fel, au fost încălcate

prevederile H.G. nr. 412/1999 (art. 26 și 29), cele ale Legii nr. 189/1998 [art.

59 alin. (2)] și cele ale Legii nr. 82/1991 (art. 6).

Prejudiciul este cert și actual și

se ridică la suma de 60.463.920 lei, iar fapta ilicită și personală a

recurentei (alături de ceilalți trei pârâți), constă în supraevaluarea daunelor

produse gospodăriilor afectate, în schimbarea destinației creditului bugetar,

prin achiziționarea din aceste fonduri, a unei autobasculante și angajarea

persoanei juridice Consiliul local, în operațiuni cu rezultante păgubitoare

pentru bugetul de stat.

Legătura de cauzalitate între fapte

și prejudiciu este evidentă, în condițiile în care pârâții, deși au cunoscut

destinația sumelor de bani, conform H.G. nr. 412/1999, au facilitat adoptarea

Hotărârii nr. 18/1999, pe baza unui raport ce a supraevaluat daunele.

Așadar sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de lege, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a recurentei

și a celorlalți intimați-pârâți, iar susținerile privind acordul persoanelor

îndreptățite, la despăgubiri, în schimbarea destinației creditului, nu pot fi

primite. Nerelevant este, în contextul arătat, și faptul că recurenta nu a

semnat actul de vânzare-cumpărare a autovehiculului în discuție.

Corect s-a constatat incidența

dispozițiilor art. 998 și urm. C. civ., acesta fiind temeiul obligării

recurentei, în solidar cu ceilalți pârâți, la plata sumei de 60.463.920 lei, în

beneficiul Consiliul Local Chevereșu Mare.

În raport cu cele expuse, neexistând

motive pentru casarea sau modificarea deciziei nr. 388/2003, în temeiul art. 312

C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.M.

împotriva deciziei nr. 388 din 6 iunie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 octombrie 2004.