ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7356/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 mai 2002, reclamanta A.M. a chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării, Consiliul Județean Dolj și Școala Zănoaga, solicitând obligarea primului pârât, să-i plătească drepturile bănești, constând în indemnizația de 50%, cuvenită cadrelor didactice calificate, în baza prevederilor H.G. nr. 769/1998 și a art. 48 alin. (2) din Legea nr. 128/1997. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că este cadru didactic calificat la Școala Zănoaga, că până la data de 28 februarie 2002, a beneficiat de o indemnizație de 50%, din salariul de bază și că în urma H.G. nr. 167/2002, indemnizația i s-a redus nejustificat la 5%.

Acțiunea a fost respinsă prin sentința nr. 862 din 5 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și litigii de muncă. R.C., ca reprezentant al membrilor de sindicat din Uniunea Sindicatelor Independente din Învățământ Dolj, a declarat recurs împotriva sentinței, recurs soluționat de Curtea de Apel Craiova, secția litigii de muncă, prin decizia nr. 2211 din 10 octombrie 2002, prin care s-a admis recursul, s-a casat sentința și s-a trimis cauza, spre competentă soluționare, în primă instanță, la secția de contencios administrativ a Curții de Apel Craiova. Se reține că reclamanta a înțeles să conteste H.G. nr. 167/2002 și actele premergătoare acesteia și cum acțiunea privește anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, competența revine secției de contencios administrativ a Curții de Apel Craiova.

Procedând la judecarea cauzei în primă instanță, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, cu citarea în cauză și a Guvernului României și Inspectoratului Școlar al județului Dolj, a pronunțat sentința nr. 751 din 12 decembrie 2002, prin care a respins acțiunea. Instanța reține, în motivarea sentinței, că H.G. nr. 167/2002 este legală, fiind dată în baza și cu respectarea dispozițiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 și că această hotărâre produce efecte numai pentru viitor, neaducând atingere drepturilor câștigate în temeiul H.G. nr. 769/1998, pe care a abrogat-o. Mai reține că nu se creează un regim discriminatoriu între diferite zone geografice, deoarece însăși legea dă dreptul la acordarea procentelor diferențiate, în funcție de zona geografică sau de gradul de izolare.

Uniunea Sindicatelor Independente din Învățământ Dolj, prin președintele acesteia, R.C., a declarat recurs împotriva ultimei sentințe, susținând că este nelegală și netemeinică. Arată că H.G. nr. 167/2002 este discriminatorie, prin măsura stabilirii procentului de 5 - 12% de indemnizație, față de procentul de 5 - 80%, prevăzut de Legea nr. 128/1997 și prin diminuarea cuantumului indemnizației stabilit prin H.G. nr. 769/1998. Menționează și că hotărârea contestată s-a emis fără consultarea în prealabil a sindicatelor din învățământ și că prin diminuarea indemnizației, nu mai sunt stimulate cadrele didactice calificate, să se stabilească în zone mai puțin atractive.

Consiliul Județean Dolj a formulat întâmpinare, prin care ridică excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că o astfel de calitate o are emitentul actului contestat și că între reclamantă și Consiliul Județean Dolj nu există nici un raport juridic, unitățile de învățământ preuniversitar nefiind subordonate acestuia. Pe fondul cauzei, solicită ca recursul să fie respins, pentru că prin H.G. nr. 167/2002 s-a abrogat H.G. nr. 769/1998 și s-a aprobat o altă diferențiere pe zone geografice și localități, a indemnizației pentru cadrele didactice calificate, care au domiciliul sau reședința în mediul rural sau în localități izolate. Întâmpinare a formulat și Ministerul Educației și Cercetării, invocând excepția neîndeplinirii procedurii prealabile pentru că reclamanta nu a făcut dovada unei cereri adresată Guvernului, pentru anularea hotărârii contestate.

În ce privește fondul cauzei, solicită a se respinge recursul, deoarece H.G. nr. 167/2002 s-a emis în baza dispozițiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, ținându-se cont de modificările intervenite după adoptarea H.G. nr. 769/1998, în ce privește evoluția localităților din punct de vedere economic și social. Curtea, în baza dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”, urmează să analizeze întâi cele două excepții invocate de Consiliul Județean Dolj și de Ministerul Educației și Cercetării.

În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Dolj, se reține că este întemeiată, deoarece prin acțiune s-a solicitat anularea unei hotărâri a Guvernului, iar punerea în aplicare a acesteia nu intră în atribuțiile Consiliului Județean Dolj, care nici nu are raporturi juridice cu Școala Zănoaga sau cu alte unități de învățământ preuniversitar. Este întemeiată și cea de-a doua excepție. Conform dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, „Înainte de a cere instanței, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorității emitente, care este obligată să rezolve reclamația, în termen de 30 de zile de la aceasta”.

Din nici o probă a dosarului nu rezultă că reclamanta s-a adresat în prealabil, Guvernului României, pentru a solicita anularea sau modificarea H.G. nr. 167/2002. Deoarece această procedură era obligatorie, iar reclamanta nu a îndeplinit-o, se constată că acțiunea apare ca inadmisibilă și se impunea ca prima instanță să i-o respingă ca atare, excepția lipsei procedurii prealabile fiind o excepție care făcea de prisos cercetarea în fond a pricinii. Cum instanța de fond a respins totuși acțiunea, chiar dacă respingerea este urmarea analizării fondului pricinii, prezentul recurs nu poate fi admis, pentru că oricum acțiunea se impunea a fi respinsă. De aceea, în temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepțiile invocate. Respinge recursul declarat de A.M., prin reprezentantul Uniunii Sindicatelor Independente din Învățământ Dolj, împotriva sentinței civile nr. 751 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2004.