ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7356/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 15 mai 2002, reclamanta A.M. a chemat în judecată Ministerul Educației și

Cercetării, Consiliul Județean Dolj și Școala Zănoaga, solicitând obligarea

primului pârât, să-i plătească drepturile bănești, constând în indemnizația de

50%, cuvenită cadrelor didactice calificate, în baza prevederilor H.G. nr. 769/1998

și a art. 48 alin. (2) din Legea nr. 128/1997.

În motivarea acțiunii,

reclamanta arată că este cadru didactic calificat la Școala Zănoaga, că până la

data de 28 februarie 2002, a beneficiat de o indemnizație de 50%, din salariul

de bază și că în urma H.G. nr. 167/2002, indemnizația i s-a redus nejustificat

la 5%.

Acțiunea a fost respinsă

prin sentința nr. 862 din 5 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția

conflicte de muncă și litigii de muncă.

R.C., ca reprezentant al

membrilor de sindicat din Uniunea Sindicatelor Independente din Învățământ

Dolj, a declarat recurs împotriva sentinței, recurs soluționat de Curtea de

Apel Craiova, secția litigii de muncă, prin decizia nr. 2211 din 10 octombrie

2002, prin care s-a admis recursul, s-a casat sentința și s-a trimis cauza,

spre competentă soluționare, în primă instanță, la secția de contencios

administrativ a Curții de Apel Craiova.

Se reține că reclamanta a

înțeles să conteste H.G. nr. 167/2002 și actele premergătoare acesteia și cum

acțiunea privește anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică

centrală, competența revine secției de contencios administrativ a Curții de

Apel Craiova.

Procedând la judecarea

cauzei în primă instanță, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, cu citarea în cauză și a Guvernului României și Inspectoratului

Școlar al județului Dolj, a pronunțat sentința nr. 751 din 12 decembrie 2002,

prin care a respins acțiunea.

Instanța reține, în

motivarea sentinței, că H.G. nr. 167/2002 este legală, fiind dată în baza și cu

respectarea dispozițiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 și că

această hotărâre produce efecte numai pentru viitor, neaducând atingere

drepturilor câștigate în temeiul H.G. nr. 769/1998, pe care a abrogat-o.

Mai reține că nu se creează

un regim discriminatoriu între diferite zone geografice, deoarece însăși legea

dă dreptul la acordarea procentelor diferențiate, în funcție de zona geografică

sau de gradul de izolare.

Uniunea Sindicatelor

Independente din Învățământ Dolj, prin președintele acesteia, R.C., a declarat

recurs împotriva ultimei sentințe, susținând că este nelegală și netemeinică.

Arată că H.G. nr. 167/2002

este discriminatorie, prin măsura stabilirii procentului de 5 - 12% de

indemnizație, față de procentul de 5 - 80%, prevăzut de Legea nr. 128/1997 și

prin diminuarea cuantumului indemnizației stabilit prin H.G. nr. 769/1998.

Menționează și că hotărârea

contestată s-a emis fără consultarea în prealabil a sindicatelor din învățământ

și că prin diminuarea indemnizației, nu mai sunt stimulate cadrele didactice

calificate, să se stabilească în zone mai puțin atractive.

Consiliul Județean Dolj a

formulat întâmpinare, prin care ridică excepția lipsei calității sale

procesuale pasive, susținând că o astfel de calitate o are emitentul actului

contestat și că între reclamantă și Consiliul Județean Dolj nu există nici un

raport juridic, unitățile de învățământ preuniversitar nefiind subordonate

acestuia.

Pe fondul cauzei, solicită

ca recursul să fie respins, pentru că prin H.G. nr. 167/2002 s-a abrogat H.G. nr.

769/1998 și s-a aprobat o altă diferențiere pe zone geografice și localități, a

indemnizației pentru cadrele didactice calificate, care au domiciliul sau

reședința în mediul rural sau în localități izolate.

Întâmpinare a formulat și

Ministerul Educației și Cercetării, invocând excepția neîndeplinirii procedurii

prealabile pentru că reclamanta nu a făcut dovada unei cereri adresată Guvernului,

pentru anularea hotărârii contestate.

În ce privește fondul

cauzei, solicită a se respinge recursul, deoarece H.G. nr. 167/2002 s-a emis în

baza dispozițiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, ținându-se cont de

modificările intervenite după adoptarea H.G. nr. 769/1998, în ce privește

evoluția localităților din punct de vedere economic și social.

Curtea, în baza

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că „Instanța se

va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond,

care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”,

urmează să analizeze întâi cele două excepții invocate de Consiliul Județean

Dolj și de Ministerul Educației și Cercetării.

În ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Dolj, se reține că

este întemeiată, deoarece prin acțiune s-a solicitat anularea unei hotărâri a

Guvernului, iar punerea în aplicare a acesteia nu intră în atribuțiile

Consiliului Județean Dolj, care nici nu are raporturi juridice cu Școala

Zănoaga sau cu alte unități de învățământ preuniversitar.

Este întemeiată și cea de-a

doua excepție.

Conform dispozițiilor art. 5

alin. (1) din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, „Înainte de a

cere instanței, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se

consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30

de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea

termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorității emitente, care este

obligată să rezolve reclamația, în termen de 30 de zile de la aceasta”.

Din nici o probă a dosarului

nu rezultă că reclamanta s-a adresat în prealabil, Guvernului României, pentru

a solicita anularea sau modificarea H.G. nr. 167/2002.

Deoarece această procedură

era obligatorie, iar reclamanta nu a îndeplinit-o, se constată că acțiunea

apare ca inadmisibilă și se impunea ca prima instanță să i-o respingă ca atare,

excepția lipsei procedurii prealabile fiind o excepție care făcea de prisos

cercetarea în fond a pricinii.

Cum instanța de fond a

respins totuși acțiunea, chiar dacă respingerea este urmarea analizării fondului

pricinii, prezentul recurs nu poate fi admis, pentru că oricum acțiunea se

impunea a fi respinsă.

De aceea, în temeiul art. 299

și 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepțiile invocate.

Respinge recursul declarat

de A.M., prin reprezentantul Uniunii Sindicatelor Independente din Învățământ

Dolj, împotriva sentinței civile nr. 751 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2004.