ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1100/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 ianuarie 2004, reclamantul S.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 1347 din 13 noiembrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. În motivare, reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar, în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002 și, deși a făcut dovezi în acest sens, pârâta i-a respins nejustificat cererea de acordare a drepturilor legale compensatorii.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 121 din 11 martie 2004, a respins excepția tardivității cererii, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 3 martie 1951 - 16 martie 1954 și a obligat pârâta să acorde aceste drepturi, începând cu data de 1 septembrie 2002. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu probele administrate și cu prevederile Legii nr. 309/2002 și ale Normelor metodologice nr. 1114/2002, elaborate în aplicarea legii. Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, susținând, în esență, în principal, excepția de tardivitate a acțiunii, formulată și în faza judecății în primă instanță și, în subsidiar, nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței, în ceea ce privește fondul cauzei.

Recursul se va admite în considerarea celor ce vor fi expuse în continuare. În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (5) teza I din Legea nr. 309/2002, împotriva hotărârii comisiei, persoana interesată poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. Termenul prevăzut de acest text este un termen special, imperativ, nerespectarea sa atrăgând sancțiunea decăderii, potrivit prevederilor art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ. În cauză, se constată că prin copia borderoului de corespondență, depus ca probă în dosarul de fond, recurenta-pârâtă a dovedit că a comunicat recurentului, hotărârea contestată, cu scrisoarea recomandată, la data de 4 februarie 2003. Față de această dată, formularea acțiunii la 19 ianuarie 2004, s-a făcut cu depășirea termenului prevăzut de art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002.

Prin urmare, critica recurentei privind tardivitatea acțiunii, este întemeiată, instanța fondului trecând cu ușurință peste această excepție de ordine publică, peremptorie. Față de cele prezentate, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea reclamantului, ca fiind tardivă. În raport cu dezlegarea dată recursului, este de prisos examinarea motivelor de recurs vizând fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 121 din 11 martie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și respinge acțiunea formulată de S.V., ca fiind tardivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.