CASE OF B.T. AGAINST TURKEY

Rezoluția ResDH(2006)21 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 14 noiembrie 2000 (Rezoluție prietenoasă) în cazul B.T. și alții împotriva Turciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 12 aprilie 2006, la a 960-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul B.T. și al altor pronunțate la 14 noiembrie 2000 și transmis în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că cazul a apărut în două cereri (nr. 26093/94 și 260994/94 împotriva Turciei, depuse la 28 noiembrie 1994 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului anterior 25 din Convenția de către B.T., P.D., İ.T., K.T., S.T., A.T., Su.T., Z.A. și E.Y., resortisanți turci, și că Curtea, sesizată din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisă plângerea privind întârzierea autorităților în achiziționarea cererilor rămasă din compensarea acordată de instanțe interne pentru expropriarea terenurilor lor; întrucât, în hotărârea sa din 14 noiembrie 2000, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamanții, și după ce nu a constatat niciun motiv de politică publică care justifică continuarea procedurii, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Turciei va plăti reclamanților, suma de 23 000 de dolari americani în ceea ce privește daunele și costurile și cheltuielile, în termen de trei luni începând cu notificarea hotărârii; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (ex-art. 44 alineatul (2) prevede că izbucnirea dintr-un caz declarat admisibil se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor, după ce devine finală, pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea, soluționarea sau soluția prietenoasă a chestiei; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 27 septembrie 2004, după expirarea termenului convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu a fost necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2006)21

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 14 November 2000 (Friendly settlement)

in the case of B.T. and others against Turkey

(Adopted by the Committee of Ministers on 12 April 2006,

at the 960th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the case of B.T. and others delivered on 14 November 2000 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in two applications (No. 26093/94 and 26094/94) against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights on 28 November 1994 under former Article

25 of the Convention by B.T., P.D., İ.T., K.T., S.T., A.T., Su.T., Z.A., and E.Y, Turkish nationals, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint concerning the authorities' delay in paying the applicants remainders of compensation awarded by the domestic courts for the expropriation of their land;

Whereas in its judgment of 14 November 2000 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicants, and having found no reason of public policy justifying the continuation of the proceedings, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Turkey would pay the applicants, the sum of 23 000 American dollars in respect of damages and costs and expenses, within three months as from the notification of the judgment;

Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (former Article 44, paragraph 2) provides that the striking out of a case which has been declared admissible shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance, friendly settlement or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 27 September 2004, after the expiry of the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the Government of the respondent state had paid the applicants the sum provided for in the friendly settlement, and that no other measure was required in the present case to conform to the Court's judgment,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.