ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3125/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3125/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 140

din 29 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

s-au dispus următoarele:

În baza art. 248 C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata B.C.V. la 3 ani

închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 a constatat grațiată pedeapsa.

În baza art. 208 alin. (1) –

art. 209 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat

pe inculpata B.C.V. la 2 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 a constatat grațiată pedeapsa.

În baza art. 287 alin. (1)

C. pen., a condamnat pe inculpata B.C.V. la un an închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 a constatat grațiată pedeapsa.

În baza art. 291 C. pen., a

condamnat pe inculpata B.C.V. la un an închisoare.

În conformitate cu art. 1

din Legea nr. 137/1997 a constatat grațiată pedeapsa.

S-a atras atenția inculpatei

asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 și art. 10 din Legea nr.

137/1997.

În baza art. 288 alin. (1)

C. pen., a condamnat pe inculpata B.C.V. la un an închisoare.

În baza art. 137/1997 a

constatat grațiată pedeapsa.

A atras atenția inculpatei

asupra prevederilor art. 10 din Legea nr. 137/1997.

În baza art. 26, raportat la

art. 286 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata B.C.V. la un an

închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 a constatat grațiată pedeapsa.

În baza art. 26 C. pen.,

raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat

pe inculpatul P.C. la un an și 8 luni închisoare.

În conformitate cu art. 88

C. pen., s-a dedus prevenția inculpatului de la 23 decembrie 1996 la 27

februarie 1997.

În conformitate cu art. 26,

raportat la art. 248 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe

inculpatul P.M.G. la 3 ani închisoare.

În conformitate cu art. 288

alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.M.G. la un an închisoare.

În conformitate cu art. 1

din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiate pedepsele aplicate inculpaților

P.C. și P.M.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la

art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 75 C. pen. și pedeapsa aplicată, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. prin Legea nr. 137/1997,

art. 1, inculpatului P.M.G.

A atras atenția inculpaților

asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 și a prevederilor art. 7 din

Legea nr. 543/2002 și a prevederilor art. 10 din Legea nr. 137/1997 [(P.M.G.,

pentru pedeapsa aplicată cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 288 alin.

(1) C. pen.)].

În conformitate cu art. 88

C. pen., s-a dedus prevenția inculpatului P.M.G. de la 6 ianuarie 1997 la 15

ianuarie 1998 și a inculpatei B.C.V. de la 6 ianuarie 1997 la 15 ianuarie 1998.

Conform art. 14 C. proc.

pen., raportat la art. 346 C. proc. pen. și 1003 C. civ., au fost obligați

inculpații, în solidar, la 56.654.942 lei despăgubiri civile către partea

civilă G.C.M.B. – Direcția de Administrare a Fondului Imobiliar.

În conformitate cu art. 191

C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 3.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Inculpata B.C.V. a fost până

în anul 1997 salariată a D.A.F.I. – Serviciul Administrativ, în funcția de

dactilograf, având ca atribuții de serviciu dactilografierea lucrărilor

întocmite de salariații direcției și executarea altor dispoziții ale conducerii

legate de activitatea acestui compartiment.

Inculpata dactilografia, în

principal, documente întocmite de S.F.C. și, de multe ori, depunea și ridica de

la B.R.D. – S.M.B. (unde D.A.F.I. avea cont deschis) documente de plată.

Inculpata B.C.V. îl cunoștea

din copilărie pe inculpatul P.M.G., începând cu lunile octombrie - noiembrie

1996 relația de prietenie devenind mai strânsă, inculpații întâlnindu-se

zilnic, de mai multe ori chiar la locul de muncă al inculpatei, unde era cunoscut

de colegele acesteia.

Pe fondul acestor relații,

la începutul lunii decembrie 1996 inculpații B.C.V. și P.M.G. au convenit să-și

însușească o sumă importantă de bani din fondurile bănește ale D.A.F.I. pe care

urmau să o împartă.

Deși nu s-a putut stabili

care dintre cei doi inculpați a avut inițiativa „afacerii”, coroborând

declarațiile acestora care concorda sub alte aspecte, s-a reținut, fără

îndoială, că amândoi au convenit să sustragă din fondurile D.A.F.I. o sumă mare

de bani, și-au elaborat un plan și au stabilit în linii generale, rolul pe care

fiecare urma să-l aibă în realizarea rezoluției infracționale.

Potrivit înțelegerii și în

realizarea rezoluției infracționale, inculpatul P.M.G. s-a oferit să pună la

dispoziție un cont într-o altă bancă decât cea în care operau tranzacțiile

D.A.F.I., cont ce urma a fi deschis pe numele unei terțe persoane și unde urmau

a fi transferați banii, iar inculpata B.C.V. trebuia să procure documentele de

plată necesare efectuării transferului bancar din contul D.A.F.I.

Pentru a putea dispune

transferul banilor, inculpatul P.M.G. i-a solicitat tatălui său, inculpatul

P.C., să deschidă pe numele unui prieten un cont cu regim special (V.I.P.) la

B.I.R. – S.M.B., la care coinculpatul P.C. avea un cont personal.

În acest scop, inculpatul

P.M.G. i-a înmânat tatălui său buletinul de identitate al martorului V.A.V.

(împrejurare recunoscută de ambii inculpați).

La câteva zile de la

primirea actului de identitate, inculpatul P.C. i-a înmânat fiului său,

inculpatul P.M.G., sub pretextul semnării lor de către titular, formularele de

cerere de deschidere de cont, completate cu datele de identitate ale martorului

V.A.; după 2-3 zile, inculpatul P.M.G. a restituit coinculpatului formularele

semnate, iar acesta (inculpatul P.C.) a deschis la data de 11 decembrie 1996 la

B.I.R. – S.M.B. contul de disponibilități la vedere nr. 4010421607, pe numele

V.A.V.

Tot în aceeași zi,

inculpatul P.C. a solicitat B.I.R. schimbarea parolei contului său personal nr.

4010540012 din C.I. (parola cunoscută de fiul său) în C.L.

În ziua deschiderii contului

pe numele V.A.V., consecutiv schimbării parolei contului personal în C.L.,

inculpatul P.C. i-a comunicat fiului său deschiderea contului solicitat,

indicându-i însă în locul numărului real al contului V.I.P. deschis la B.I.R.

pe numele V.A.V. numărul contului personal 40105440012 și parola C.L. (date ce

identificau nr. contului său personal de la B.I.R.).

În paralel cu activitățile

de deschidere a contului, inculpata B.C.V., la începutul lunii decembrie 1996 a

sustras de la birou legitimația colegei sale, martora P.D., în care erau

înscrise locul de muncă, funcția și numărul de telefon, numărul și seria B.I.

Scopul acestei sustrageri era confecționarea, la un centru de specialitate, a

unei ștampile cu inscripțiunea D.A.F.I., ce urma a fi aplicată pe documentul de

plată în baza căruia se perfecta transferul bancar. Legitimația era necesară

întrucât în lipsa unui act care să ateste identitatea, centrul de specialitate

nu onora amenzi.

Pe parcursul urmăririi

penale a fost identificat martorul I.C., fost salariat al SC T.Ș. SRL care în

declarația dată a recunoscut că semnătura de la rubrica „semnătura și numele

agentului” de pe bonul de comandă nr. 087603/1996 îi aparține, menționând că

nu-și amintește persoana care a comandat confecționarea ștampilei, întrucât

numărul zilnic de comenzi era foarte mare. Martorul a precizat, de asemenea, că

întrucât clientul plecase fără a semna bonul de comandă la rubrica „semnătura

clientului” a semnat personal în dreptul rubricii, fapt confirmat de expertiza

grafică.

Totodată, martorul a mai

relatat că anterior, la sediul firmei s-a prezentat inculpatul P.M.G. care a

comandat în nume propriu o ștampilă cu impresiunea U.R.A., reținându-i

fizionomia și numele datorită faptului că venise cu un autoturism marca

Mercedes și avea „un aer de superioritate”.

Întrucât pe parcursul

urmăririi penale nu s-a putut proba faptul că inculpatul P.M.G. a comandat

ștampila cu impresiunea D.A.F.I., la centrul de specialitate (inculpatul negând

în declarațiile sale, în mod constant acest fapt), împrejurare susținută doar

de declarația inculpatei B.C.V., care nu se coroborează însă, cu alte mijloace

de probă, s-a dispus față de inculpat scoaterea de sub urmărire penală sub

aspectul infracțiunii prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 286

alin. (1) C. pen.

Având în vedere că după

sustragerea legitimației martorei P.D., inculpata B.C.V. a înlesnit, prin

punerea la dispoziție a legitimației și a antetului impresiunii, comandarea și

confecționarea ștampilei cu impresiunea D.A.F.I., se face vinovată de

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (2)

lit. c) C. pen. și art. 26, raportat la art. 286 alin. (1) C. pen.

În aceeași perioadă (prima

jumătate a lunii decembrie 1996) inculpata B.C.V. conform înțelegerii, i-a dat

inculpatului P.M.G. mai multe ordine de plată în alb și un ordin de plată

completat, ștampilat și semnat pentru a avea model de comparație în vederea

falsificării semnăturilor și a ștampilei.

În dimineața următoare,

inculpata s-a întâlnit cu inculpatul P.B. și i-a comunicat numărul de cont al

D.A.F.I., care urma să fie debitat și soldul existent, acesta completând datele

primite, numărul contului care urma să fie creditat, banca beneficiarului și

suma ce urma a fi transferată (1.096.945.000 lei), după care i-a înmânat

ordinul de plată inculpatei.

În aceeași zi, în jurul orei

10,00 – 11,00, inculpata a depus la B.R.D. – S.M.B., ordinul de plată nr. 901

din 12 decembrie 1996 prin care se dispune fraudulos transferarea sumei de

1.096.945.000 lei, din contul D.A.F.I., deschis la B.R.D. în contul nr.

4010540012 (cu parola C.L.), deschis la B.I.R. – S.M.B. Motivul plății înscris

în document era „suma virată eronat în contul nostru”, ceea ce conducea la

crearea unei false aparențe, respectiv la o plată anterioară nedatorată a

titularului contului C.L. către D.A.F.I. care, sesizându-se de eroare a dispus

restituirea sumei.

În ziua următoare depunerii

la bancă a ordinului de plată, respectiv 13 decembrie 1996, inculpata B.C.V.,

s-a deplasat la B.R.D., de unde a ridicat în numele D.A.F.I. extrasele de cont

pentru operațiunile financiar bancare din ziua precedentă, exclusiv de cont

aferent ordinului de plată falsificat nr. 901 din 12 decembrie 1996, iar pentru

confirmarea transferului bancar a înmânat inculpatului P.B., ultimul extras de

cont, restul actelor (extrase) fiind predate persoanelor abilitate din cadrul

D.A.F.I.

Deoarece, la data de 17

decembrie 1996, D.A.F.I. a primit de la B.R.D. o notă contabilă și anexele ce

cuprindeau, printre altele, și dovada achitării unui comision bancar în valoare

de 25.000 lei aferent viramentului sumei de 1.096.945.000 lei în contul cu

parola C.L. deschis la B.I.R. – S.M.B. (banca ce nu avea relații contractuale

cu D.A.F.I.) s-a procedat la verificarea transferului bancar. Cu această ocazie

s-a stabilit că în baza ordinului de plată nr. 901 din 12 decembrie 1996 s-a

transferat suma de 1.096.945.000 lei către beneficiarul contului C.L. (cont

deschis la B.I.R. – S.M.B.), operațiunea reprezentând o plată eronat virată în

contul D.A.F.I.

Din verificările registrului

de evidență a ordinelor de plată emise de D.A.F.I. la 12 decembrie 1996, la

poziția 2, apare înscris ordinul de plată nr. 901, decontat la B.C.R. – S.M.B.

către SC O. SA cu titlu de comision bancar în sumă de 463.000 lei conform

facturii nr. 438 din 19 noiembrie 1996. Totodată, s-a constatat că în registru

nu apare înregistrat ordinul de plată nr. 901 din 12 decembrie 1996 privind

transferul sumei de 1.096.945.000 lei.

Întrucât prin același

document de plată se atestă efectuarea a două operațiuni bancare, D.A.F.I. a

sesizat la 19 decembrie 1996, organele de poliție din cadrul I.G.P. –

D.C.C.E.F.

Procedându-se la

expertizarea grafică a ordinului de plată în litigiu (găsit pe parcursul

cercetărilor asupra inculpatului P.C.) s-a constatat că semnăturile depuse pe

ordinul de plată în litigiu (nr. 901 din 12 decembrie 1996) sunt imitații

servile ale semnăturilor autentice aparținând martorilor I.M.F. și P.D., iar

impresiunea de ștampilă depusă pe acest document nu a fost aplicată cu ștampila

autentică a D.A.F.I.

De asemenea, din declarația

martorei S.A., referent B.R.D., care relua documentele de plată pentru

D.A.F.I., a rezultat că o cunoștea pe inculpata B.C., aceasta fiind cea care,

în calitate de salariat al D.A.F.I., preda sau ridica de la bancă documente

bancare pentru instituție și că la data de 13 decembrie 1996, a ridicat de la

B.R.D. extrasul de cont aferent ordinului de plată nr. 901 din 12 decembrie

1996.

La data de 13 decembrie

1996, după ce a primit extrasul de cont de la inculpata B.C., inculpatul

P.M.G., i-a dat tatălui său ordinul de plată în valoare de 1.096.945.000 lei

pentru a-i confirma efectuarea transferului bancar.

La data de 18 decembrie

1996, după alimentarea frauduloasă a contractului său personal cu suma de peste

un miliard lei, inculpatul P.C. a dispus de suma de 90 milioane lei, astfel: 25

milioane lei au fost donați F.R.L., 50 milioane lei au fost donați P.N.L., 15

milioane lei a ridicat-o în numerar și conform declarației, i-a înmânat fiului

său.

S-a constatat că insistența

inculpatului în a i se confirma efectuarea transferului bancar, deschiderea

unui cont pentru o terță persoană și transmiterea datelor de identitate ale

contului personal a cărui parolă o schimbase (pentru a nu fi recunoscută de

inculpatul P.M.G.), precum și dispunerea de o parte a banilor transferați,

denota existența unei înțelegeri între inculpați (tată și fiu), care au

cunoscut de unde și în ce modalitate se va derula sustragerea banilor din

contul D.A.F.I. S-a reținut participarea inculpatului P.C. la săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C.

pen., constând într-un ajutor material concret la transferarea frauduloasă a

sumei de bani din contul D.A.F.I. prin punerea la dispoziție a unui cont

special pentru deturnarea banilor.

Analizând întregul material

probator administrat în cauză (declarații inculpați, declarații martori,

rapoarte de expertiză tehnico-științifică grafică, precum și alte acte),

tribunalul a reținut că fapta inculpatei B.C.V., constând în aceea că în

calitate de funcționar al C.L.M.B. – D.A.F.I., în luna decembrie 1996, de

conivență cu inculpatul P.M.G., a depus la B.R.D. – S.M.B., un ordin de plată

(falsificat) pentru suma de 1.096.845.000 lei, în baza căruia a fost debitat

ilegal contul D.A.F.I. și creditat contul personal al inculpatului P.C.

(deschis la B.I.R. – S.M.B.) cu intenția de a-și însuși fără drept banii,

realizează conținutul infracțiunii de abuz în serviciu prevăzut de art. 248, cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Cu privire la inculpații

P.C. și P.M.G. s-a reținut vinovăția pentru săvârșirea complicității la

infracțiunea de abuz în serviciu, iar numai în sarcina inculpatului P.M.G. s-a

mai stabilit vinovăția pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în

înscrisuri oficiale.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel inculpații și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Prin decizia penală nr. 792/

A din 22 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

admis apelurile declarate de parchet și de inculpații B.C.V. și P.M.G., a

desființat în totalitate sentința primei instanțe și rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit.

b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., dispune încetarea

procesului penal față de inculpata B.C.V., pentru săvârșirea infracțiunii,

prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 286 C. pen.; art. 287 alin. (1)

C. pen.; art. 291 C. pen. și art. 288 alin. (1) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1)

și (2) C. pen., prin înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 13 C. pen., condamnă pe inculpata

B.C.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 208 – art. 209

alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și b) C. pen. și art.

13 C. pen., condamnă pe inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., inculpata B.C.V. va executa pedeapsa cea mai grea, de

2 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen.,

raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea alin. (5) al art. 215

C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., condamnă pe

inculpații P.C. și P.M.G. la câte 4 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., dispune încetarea

procesului penal față de inculpatul P.M.G. cu privire la infracțiunea prevăzută

de art. 288 alin. (1) C. pen.

Face aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen., față de cei trei inculpați.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților B.C.V. și P.M.G. durata arestării preventive în prezenta

cauză de la 6 ianuarie 1997 la 15 ianuarie 1998.

Obligă pe cei trei

inculpați, în solidar, către partea civilă G.C.M.B. – D.A.F.I. la plata sumei

de 56.654.942 lei, cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda legală

aferentă.

Respinge, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul P.C. împotriva aceleiași sentințe.

Obligă pe fiecare inculpat

la câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Decizia a fost recurată, în

termen de cei trei inculpați, care au invocat motive de recurs, prevăzute de

art. 385

9

pct. 3, 10, 12, 14, 17 și 17

1

C. proc. pen.

Din oficiu, Înalta Curte de

Casație și Justiție a pus în discuție nulitatea hotărârii atacate, în raport de

încălcarea dispozițiilor art. 309 C. proc. pen.

În temeiul acestui text

rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care trebuie să aibă

conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii. Minuta se semnează de

membrii completului de judecată.

Or, din dosarul Curții de

Apel București, lipsește această minută.

Întocmirea minutei

constituie garanția că rezultatul judecății înscris în dispozitiv este expresia

deliberării judecătorilor care au pronunțat hotărârea.

Dacă minuta nu se află în

dosar, nu se poate verifica concordanța dintre judecător și dispozitivul

hotărârii.

Încălcarea dispozițiilor

art. 309 C. proc. pen., atrage nulitatea absolută a hotărârii, conform art. 197

alin. (2) C. proc. pen.

În consecință, Înalta Curte

de Casație și Justiție, fără a mai analiza motivele de recurs invocate de

inculpați, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen.,

urmează a casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași

instanțe.

Onorariul avocatului din

oficiu va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de inculpații B.C.V., P.M.G. și P.C. împotriva deciziei

penale nr. 792 din 22 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Casează decizia penală

sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Onorariile de avocat pentru

apărarea din oficiu a inculpaților B.C.V. și P.C., în sumă de câte 400.000 lei

se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 mai 2005.