CASE OF KOSTIC AGAINST CROATIA

Rezoluția ResDH(2006)17 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 18 noiembrie 2004 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Kostić împotriva Croației (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 12 aprilie 2006, la a 960-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Kostić, pronunțată la 18 noiembrie 2004, și transmisă în aceeași zi Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 69265/01) împotriva Croației, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 2 mai 2001 în temeiul articolului 34 din Convenție de dl Miodrag Kostić, un național croat, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea cu privire la faptul că, de mult timp, reclamantul nu a putut recupera posesia casei sale, în ciuda numeroasele măsuri pe care le-a luat pentru a obține executarea unei decizii finale ale instanței din 1998 care ordonă ocupanților acesteia să plece; întrucât, în hotărârea sa din 18 noiembrie 2004, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant,

și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Croației va plăti reclamantului suma totală de 11 000 euro, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii și că dobânzile simple vor fi plătite pe această sumă la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (vechiul articol 44 alineatul (2) prevede că socoteala unei cauze se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor odată ce devine finală pentru a-i permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluționarea acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că la 15 decembrie 2004,

în termen de timp convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Croației, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2006)17 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 18 November 2004 (Friendly settlement) in the case of Kostić against Croatia (Adopted by the Committee of Ministers on 12 April 2006, at the 960th meeting of the Ministers' Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Kostić case delivered on 18 November 2004 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 69265/01) against Croatia, lodged with the European Court of Human Rights on 2 May 2001 under Article 34 of the Convention by Mr Miodrag Kostić, a Croatian national, and that the Court declared admissible the complaint concerning the fact that for a long time the applicant had not been able to recover possession of his house, in spite of the many steps he took to obtain execution of a final court decision of 1998 ordering the occupants of the house to leave; Whereas in its judgment of 18 November 2004 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant,

and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the government of Croatia would pay the applicant the total sum of 11 000 euros, within three months as from the notification of the judgment and that simple interest would be payable on this sum at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points from the expiry of the above-mentioned three months until settlement; Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (old Rule 44, paragraph 2) provides that the striking-out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 15 December 2004,

within time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court's judgment, Declares, after having examined the information supplied by the Government of Croatia, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.