CASE OF ANDRIĆ AGAINST CROATIA

Rezoluția ResDH(2006)16 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 noiembrie 2005 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Andrić împotriva Croației (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 12 aprilie 2006, la a 960-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Andrić, pronunțată la 17 noiembrie 2005, și transmisă în aceeași zi Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 9707/02) împotriva Croației, depusă la 7 februarie 2002 la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 34 din Convenție de dl. Dragoslav Andrić, un național croat, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea referitoare la lipsa accesului la o instanță din cauza legislației din 1996 care rămâne toate procedurile civile privind cererile de daune în ceea ce privește actele teroriste comise în contextul războiului național în Croația; întrucât, în hotărârea sa din 17 noiembrie 2005, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Croației va plăti reclamantului suma totală de 6 000 de euro, în termen de trei luni de la data notificării hotărârii; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (vechiul articol 44 alineatul (2) prevede că socoteala unei cauze se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor odată ce devine finală pentru a-i permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluționarea acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că la 6 februarie 2006, în termen de timp convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții; În timp ce Guvernul Statului pârât a reamintit că, după faptele prezentului caz, s-au luat o serie de măsuri în executarea mai multor hotărâri ale Curții în cazuri similare (a se vedea în special cazul Kutić c. Croația, Final Rezoluția ResDH(2006)3), pentru a preveni noi încălcări ale articolului 6, alineatul (1), datorită legislației din 1996 care menține anumite proceduri civile (în special intrarea în vigoare în 2003 a noilor legislații care prevede reluarea procedurilor rămase și introducerea unui remediu intern eficace prin care se poate formula o plângere cu privire la lipsa accesului la o instanță), Declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Croației, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2006)16

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 17 November 2005 (Friendly settlement)

in the case of Andrić against Croatia

(Adopted by the Committee of Ministers on 12 April 2006,

at the 960th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Andrić case delivered on 17 November 2005 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 9707/02) against Croatia, lodged with the European Court of Human Rights on 7 February 2002 under Article 34 of the Convention by Mr

Dragoslav Andrić, a Croatian national, and that the Court declared admissible the complaint concerning the lack of access to a court due to legislation of 1996 staying all civil proceedings concerning claims for damages in respect of terrorist acts committed in the context of the homeland war in Croatia;

Whereas in its judgment of 17 November 2005 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the government of Croatia would pay the applicant the total sum of 6 000 euros, within three months from the date of notification of the judgment;

Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (old Rule 44, paragraph 2) provides that the striking-out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 6 February 2006, within time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court’s judgment;

Whereas the government of the respondent state recalled that, after the facts of the present case, a number of measures had been taken in execution of several judgments of the Court in similar cases (see in particular the case of Kutić v. Croatia,

Final

Resolution ResDH(2006)3), in order to prevent new violations of Article 6, paragraph 1, due to the legislation of 1996 staying certain civil proceedings (in particular the entry into force in 2003 of new legislation which provides for the resumption of stayed proceedings and the introduction of an effective domestic remedy whereby a complaint may be made about the lack of access to a court),

Declares, after having examined the information supplied by the government of Croatia, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.