ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1060/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 august 2004, reclamanta C.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bacău, anularea hotărârii nr. 782 din 23 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că s-a născut în timpul refugiului părinților săi, în localitatea în care aceștia s-au refugiat, după ocuparea Ardealului de Nord, de către Ungaria. Prin sentința civilă nr. 313 din 12 octombrie 2004, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a constatat calitatea de refugiată a reclamantei, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că familia reclamantei a fost obligată, urmare a persecuțiilor etnice la care a fost supusă, să se refugieze la 15 octombrie 1940, din Nordul Ardealului, în județul Tecuci, împrejurare dovedită cu copia Tabelului refugiaților din Nordul Transilvaniei, întocmit de prefectura județului Tecuci. A mai reținut, de asemenea, că potrivit certificatului de naștere, aceasta s-a născut în timpul refugiului părinților, în localitatea Nărtești - Tecuci, unde aceștia se refugiaseră. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, solicitând casarea acesteia și, pe fond, respingerea acțiunii. În motivarea recursului, aceasta a susținut că persoanele care beneficiază de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000, sunt expres și limitativ prevăzute în textul legii, copiii născuți în timpul refugiului, nefăcând parte dintre acestea.

S-a invocat în acest sens, adresa nr. 2457 din 24 iulie 2002, a C.N.P.A.S. București și răspunsul nr. 1516 din 2 august 2000, al Ministerului de Justiție, primită la interpretarea dispozițiilor Legii nr. 189/2000. Recursul este nefondat și urmează a fi respins. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de lege, persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au suferit persecuții din motive etnice, fiind refugiate, expulzate, sau strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu. Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii care s-au născut în perioada refugiului.

Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și pentru copii născuți înainte sau în timpul refugiului. Cum din probele administrate în cauză a rezultat atât faptul refugiului familiei, după Dictatul de la Viena, cât și cel al nașterii intimatei, în localitatea de refugiu, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea acesteia. Curtea va respinge și apărările recurentei, privind interpretarea art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, prin cele două adrese menționate mai sus, deoarece, prin natura lor juridică, acestea nu pot completa sau modifica legea în baza căreia au fost emise Față considerente expuse și constatând că, potrivit dispozițiilor art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bacău împotriva sentinței civile nr. 313 din 12 octombrie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2005.