ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5728/2004

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea introdusă la 14 iulie 1999 reclamantul C.A. a solicitat în contradictoriu cu F.P.S. și cu SC M. SA, obligarea acestora la plata sumei de 92.000.000 lei cu titlu de taxe OSIM, 50.000.000 lei reprezentând taxe de înscriere, de cercetare și de publicare pentru 7 brevete de invenție și 300.000.000 lei reprezentând valoarea din hotărârile ce vor deveni definitive la instanțele din București și Galați. Prin sentința civilă nr. 9314 din 1 noiembrie 1999 Tribunalul Galați, a respins acțiunea reclamantului pentru lipsa calității procesuale pasive a F.P.S. și ca nefondată, în contradictoriu cu societatea pârâtă.

Prin decizia civilă nr. 32/A din 25 aprilie 2001 Curtea de Apel Galați a admis apelul reclamantului și a trimis cauza spre rejudecare la același Tribunal, reținând că instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei dedus judecății. Rejudecând cauza, Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 369 din 17 decembrie 2001 a respins acțiunea în pretenții formulată de reclamant pentru lipsa calității procesual pasive a A.P.A.P.S. (fost F.P.S.) și ca nefondată în contradictoriu cu pârâta SC M. SA. În motivarea sentinței, instanța a reținut următoarele : Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.P.A.P.S. (fost F.P.S.). Pârâta SC M. SA a fost înființată în baza Legii nr. 15/1990 iar fostul F.P.S.

în prezent A.P.A.P.S. este acționar la această societate și în aceste condiții A.P.A.P.S. nu poate fi titular de drepturi și obligații rezultate din raporturile pârâtei SC M. SA Galați cu alți subiecți de drept. În ceea ce privește pretențiile formulate de reclamant în acțiunea introductivă. Instanța a arătat că pretențiile solicitate de reclamant decurg din dreptul de paternitate asupra invențiilor, suportate de reclamant conform Legii nr. 120/1992, și că din adresele depuse la dosar, rezultă că pârâta SC M. SA a renunțat la calitatea de titular al acestor brevete, drepturile și obligațiile revenind reclamantului conform Legilor nr. 62/1974 și nr. 64/1991. Prin decizia civilă nr. 89/A din 26 noiembrie 2002 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 369/F din 17 decembrie 2001, reținând ca legală și temeinică această hotărâre.

În motivare a arătat că, instanța a apreciat corect asupra calității reclamantului, că pârâta SC M. SA a renunțat la calitatea sa de titulară a brevetelor de invenții și că participarea judecătorului contestat la soluționarea cauzei a fost legală. Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel reclamantul a formulat recurs în termen, criticând hotărârea, în esență, ca fiind pronunțată prin luarea în considerare numai a întâmpinărilor formulate de pârâte, că unul dintre judecători nu trebuia să participe la soluționarea cauzei și că astfel, instanțele de apel și de fond „i-au răpit” dreptul de autor, sfidând legile aplicabile cauzei. La data de 9 februarie 2004 recurentul-reclamant a depus o precizare la cererea de recurs prin care arată că a solicitat să i se plătească aceste sume, deoarece pârâtele i-au vândut bunurile ce făceau obiectul invențiilor sale.

Recursul este nefondat. În primul rând este de reținut că recursul așa cum a fost formulat nu este structurat pe motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În al doilea rând hotărârea pronunțată de curtea de apel este legală și temeinică pentru următoarele considerente: Art. 47 alin. (2) din Legea nr. 64/1931 privind brevetul de invenție prevede că „pe întreaga durată de valabilitate a brevetului, titularul este obligat anual la plata taxelor de menținere în vigoare a brevetului. Neplata acestor taxe atrage după sine decăderea titularului dreptului decurgând din brevet”. Art. 4 din Legea nr. 120 din 18 decembrie 1992, privind taxele pentru cererile de brevet de invenție și pentru brevetele de invenție, prevede la alin. (4) că neplata taxelor în termenele prevăzute are ca urmare decăderea titularului din dreptul decurgând din brevet.

Din adresele depuse la dosarul de fond (809/com/1999 filele 11-15), emise de OSIM, rezultă că titularul acestor invenții este reclamantul și că acesta trebuia să achite taxele pentru menținerea în vigoare a brevetului de invenție. Separat de aceasta, din actele depuse la dosarul cauzei filele 20-28, rezultă că cererea de vânzare-cumpărare a părților și subansamblelor rezultate din invenții la preț de fier vechi a fost formulată chiar de reclamant. Cu privire la motivul referitor la greșita participare a judecătorului la soluționarea cauzei, curtea de apel a reținut corect că reclamantul avea posibilitatea formulării cererii de recuzare a acestuia cerere pe care însă nu a formulat-o. Astfel fiind, având în vedere considerentele de mai sus și reținând că instanța de fond și instanța de apel au pronunțat hotărâri legale și temeinice, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de C.A. împotriva deciziei civile nr. 89 A din 26 noiembrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2004.