ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1312/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 212

din 12 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

inculpata D.T. a fost condamnată la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași

lege și art. 74 – art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 28 februarie

2001 la 20 aprilie 2001.

În baza art. 17 din Legea

nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 4 grame heroină în amestec cu

cofeină și a 85 comprimate de metadonă.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut pe baza probelor administrate și a declarațiilor

inculpatei care a recunoscut săvârșirea faptelor, colaborând cu organele de

poliție pentru identificarea persoanei de la care a procurat drogurile că la 28

februarie 2004, la percheziția domiciliară s-au găsit 35 punguțe conținând 4,72

grame heroină și 60 pastile metadonă pe care inculpata le procura în vederea

vânzării și obținerii de bani.

Apelul declarat de inculpată

prin care a solicitat desființarea sentinței și reindividualizarea pedepsei, pe

care o consideră exagerată, a fost respins prin decizia nr. 305/ A din 21

aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Nemulțumită și de această

hotărâre, inculpata a declarat recurs. A reiterat motivele din apel susținând

că este mama a 3 copii minori și că prin executarea pedepsei prin privare de

libertate timp de 2 ani, familia va avea de suferit.

Recursul este nefondat.

Așa cum a motivat instanța

de apel pedeapsa a fost judicios stabilită. Prima instanță a avut în vedere

cele două cauze de atenuare a pedepsei, prima cea legală prevăzută în art. 16

din Legea nr. 143/2000 și cea de a doua cea judiciară, recunoașteri de

circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. În aceste

condiții pedeapsa de 2 ani închisoare, având în vedere că traficul de

stupefiante de mare risc este sancționat cu pedepse cuprinse între 10 și 20 ani

închisoare, nu poate fi considerată aspră.

În consecință, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata D.T. împotriva deciziei penale nr. 305 din 21

aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei timpul reținerii și arestării preventive de la 28 februarie 2001 la

20 aprilie 2001.

Obligă recurenta inculpată

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 februarie 2005.