ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3375/2010

Asupra conflictului negativ de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei

Satu Mare, reclamanta C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj a solicitat, în

contradictoriu cu SC G. SRL Satu Mare, emiterea unei ordonanțe de plată prin

care să dispună obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei a sumei de

42,75 Euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R., valabil pentru ultima zi a

lunii anterioare scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere

calculate pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit a ratelor

eșalonate până la data achitării acestora, precum și la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că a încheiat contractul nr. 2489 din 03 iulie 2006, având ca obiect

eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele cuprinse în anexele la contract.

Cuantumul rovinietei a fost de 1500, 00 Euro, cu obligația achitării în patru

rate.

Judecătoria Satu Mare, prin sentința civilă nr. 5284

din 20 octombrie 2009, a admis excepția necompetenței materiale a acestei

instanțe, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a

reținut că, în speță, contractul încheiat între părți are trăsăturile unui

contract administrativ, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ și conform art. 10 alin.

(1) teza a II-a din acest act normativ, astfel de litigii se soluționează pe

fond de Secțiile de contencios administrativ ale curților de apel, având în

vedere și faptul că, în cauză, reclamanta este asimilată autorităților publice

centrale.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel

Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 69/CA/PI din 15 februarie 2010, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei

Satu Mare.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de Apel Oradea a reținut că natura juridică a contractului privind

eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura

unui contract comercial încheiat între o autoritate publică și o societate

comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de

utilizare a rețelei de drumuri naționale.

Totodată, a constatat existența unui

conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să soluționeze

conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății.

Înalta Curte, constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 C. proc. civ., va

soluționa conflictul negativ ivit între Judecătoria Satu Mare și Curtea de Apel

Oradea, în sensul că va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Satu Mare, pentru următoarele considerente:

În speță, obiectul sesizării instanțelor

judecătorești îl formează cererea de emitere a ordonanței privind somația de

plată, formulată în condițiile dispozițiilor O.G. nr. 5/2001 privind procedura

somației de plată.

În conformitate cu art. 2 alin. (1)

din O.G. nr. 5/2001, cererile privind somația de plată se depun la instanța

competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

În speță, obiectul somației îl

formează obligații contractuale neonorate de pârâtă, potrivit Contractului

încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor

tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede

posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.

Rezultă că un asemenea contract se

încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea eliberării

rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru

autovehiculele deținute, astfel cum reiese din conținutul clauzelor

contractului și din prevederile O.G. nr. 15/ 2002.

În cauză nu poate fi vorba de un

contract administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a

II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, din

moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în

vigoare la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică, ci eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a tarifului de

utilizare a infrastructurii de transport rutier.

Contractul în litigiu fiind unul de

natură comercială, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) din

O.G. nr. 5/2001, coroborate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) și art. 1

pct. 1 C. proc. civ.

În consecință, în raport de considerentele

arătate, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe reclamanta C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională de Drumuri

și Poduri Cluj și pârâta SC G. SRL Satu Mare, în favoarea Judecătoriei Satu

Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 24 iunie 2010.