ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6248/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 847 din 4 decembrie 2003, Tribunalul Brașov, în baza art. 183 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și vătămări cauzatoare de moarte. În baza art. 346 alin. (7) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 39.342.913 lei, către partea civilă C.A.J. Brașov, reprezentând contravaloarea prestațiilor medico-sanitare acordate victimei D.N. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la câte 20.000.000 lei către fiecare din părțile civile N.E. și O.M. și la 5.000.000 lei către partea civilă D.N. cu titlu de daune morale.

A respins restul pretențiilor civile. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 5.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: În ziua de 13 august 2003, inculpatul M.C. și martorul F.G. consumau de dimineață băuturi alcoolice în spatele unui chioșc în zona Gemenii; în jurul orei 17,30, partea vătămată D.N. a venit la acel chioșc și le-a solicitat inculpatului și martorului F.G. să se dea la o parte din dreptul ușii de acces a acelui chioșc, pentru a putea preda câteva sticle goale. Inculpatul M.C., pe fondul consumului de alcool, a ripostat verbal, după care i-a smuls părții vătămate sticlele, una din ele a spart-o, după care l-a lovit pe D.N.

cu pumnul în barbă. În urma acestei lovituri, victima a căzut și s-a lovit cu capul de suprafața dură de beton fiind internat ulterior cu diagnosticul „traumatism cranio-cerebral deschis, otoragice stângă”. Ulterior, în data de 25 august 2003, D.N. a decedat, în raportul de constatare medico-legală, autopsie, nr. 281 25 august 2003, concluzionându-se că „moartea numitului D.N. a fost violentă, s-a datorat hemoragiei și dilacerării cerebrale grave, consecutive unui traumatism cranian”. Această stare de fapt a fost reținută din declarațiile martorilor oculari C.S. și D.R.M. coroborate cu rapoartele de constatare medico-legale.

S-a apreciat că fapta inculpatului M.C., care l-a lovit cu pumnul în regiunea bărbiei pe victima D.N., determinându-i căderea și lovirea cu capul de planul dur al plăcii de beton și cauzându-i astfel o leziune care a condus la deces, între acțiunea intenționată de lovire a victimei de către inculpat și rezultatul produs (praeterintenționat) existând raport de cauzalitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv modalitatea concretă de săvârșire a faptei, comportamentul inculpatului ulterior săvârșirii faptei (inculpatul a părăsit locul faptei în loc să de a un prim ajutor victimei, să solicite venirea unei mașini a Serviciului Ambulanței) faptul că nu a recunoscut lovirea victimei cu pumnul), limitele de pedeapsă și faptul că inculpatul este infractor primar. Totodată, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins doar prin executarea în regim de detenție, urmând a se face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul M.C., acesta din urmă solicitând redozarea pedepsei prin reținerea unor circumstanțe atenuante și schimbarea modalității de executare aleasă de prima instanță, iar procurorul, dimpotrivă, majorarea cuantumului pedepsei în funcție de consecințele extrem de grave ale infracțiunii comisă. Curtea de Apel Brașov prin decizia penală nr. 91/ Ap din 22 martie 2004, pronunțată în dosarul nr. 48/P/Ap/2004 a respins apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și inculpatul M.C. împotriva sentinței penale nr. 487/S/2003 a Tribunalului Brașov pe care a menținut-o.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Brașov a reținut că instanța de fond la momentul stabilirii pedepsei a avut în vedere elementele de apreciere determinate de lege și a ținut seama de rolul și ponderea criteriilor de individualizare privite atât în ansamblu cât și distinct, de aptitudinea inculpatului de a fi reeducat. Ansamblul aspectelor concrete ce individualizează fapta, starea de insecuritate rezultat al activității infracționale, culpa inculpatului în raport cu decesul victimei, indiferența sa manifestată față de victimă ulterior comiterii faptei, indiferență ce a culminat cu părăsirea locului faptei, lipsa unor antecedente penale sunt doar câteva elemente ce evidențiază că pedeapsa aplicată este adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită dar și cu periculozitatea inculpatului, cu gradul său de moralitate și cu șansa lui de reeducare pe care el o prezintă.

Referitor la starea de beție invocată ca circumstanță atenuantă, Curtea a apreciat că în mod corect prima instanță a înlăturat susținerile inculpatului, considerându-le a nu produce nici un efect asupra pedepsei, câtă vreme acesta a consumat cu bună știință alcool, cunoscându-i proprietățile și nu a probat că beția voluntară a fost una ocazională, întâmplătoare, completă. Mai mult, din depozițiile martorilor oculari nu rezultă că starea de beție ar fi căpătat forme psihopatice ce să fi condus la iresponsabilitatea inculpatului, dimpotrivă, acesta realizând, înțelegând caracterul faptei, a ales varianta părăsirii acestui loc, ceea ce denotă că își putea dirija manifestările de voință.

Curtea de apel văzând că prima instanță a efectuat o aprecierea corespunzătoare a normelor în materie, aplicând o pedeapsă de natură a influența pozitiv conștiința, caracterul și deprinderile inculpatului, a determina formarea unui alt mod de viață, a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de acordare a suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite și a respins și acest motiv de apel. Împotriva deciziei Curții de Apel Brașov nr. 91/ Ap din 22 martie 2004, pronunțată în dosarul nr. 58/Ap/2004 a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, solicitând redozarea pedepsei aplicată inculpatului M.C. în sensul majorării pedepsei. Recursul este nefondat. Se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în concordanță cu probele administrate.

Încadrarea juridică a faptelor este de asemenea corectă. Totodată, se constată că pedeapsa aplicată satisface cerințele art. 72 C. pen., fiind proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, cu împrejurările în care a fost săvârșită și cu pericolul social al inculpatului. Din examinarea actelor dosarului se constată că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. În consecință, urmează ca potrivit art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul ca nefondat. Onorariul apărătorului din oficiu urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 91/ A din 22 martie 2004 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul M.C. Onorariul pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2004.