ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6248/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 847

din 4 decembrie 2003, Tribunalul Brașov, în baza art. 183 C. pen., a condamnat

pe inculpatul M.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de loviri și vătămări cauzatoare de moarte.

În baza art. 346 alin. (7) C.

proc. pen., a obligat inculpatul la 39.342.913 lei, către partea civilă C.A.J. Brașov,

reprezentând contravaloarea prestațiilor medico-sanitare acordate victimei D.N.

În baza art. 346 alin. (1) C.

proc. pen., a obligat inculpatul la câte 20.000.000 lei către fiecare din părțile

civile N.E. și O.M. și la 5.000.000 lei către partea civilă D.N. cu titlu de

daune morale.

A respins restul

pretențiilor civile.

În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., a obligat inculpatul la 5.500.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

În ziua de 13 august 2003,

inculpatul M.C. și martorul F.G. consumau de dimineață băuturi alcoolice în

spatele unui chioșc în zona Gemenii; în jurul orei 17,30, partea vătămată D.N.

a venit la acel chioșc și le-a solicitat inculpatului și martorului F.G. să se

dea la o parte din dreptul ușii de acces a acelui chioșc, pentru a putea preda

câteva sticle goale.

Inculpatul M.C., pe fondul

consumului de alcool, a ripostat verbal, după care i-a smuls părții vătămate

sticlele, una din ele a spart-o, după care l-a lovit pe D.N. cu pumnul în

barbă.

În urma acestei lovituri,

victima a căzut și s-a lovit cu capul de suprafața dură de beton fiind internat

ulterior cu diagnosticul „traumatism cranio-cerebral deschis, otoragice

stângă”.

Ulterior, în data de 25

august 2003, D.N. a decedat, în raportul de constatare medico-legală, autopsie,

nr. 281 25 august 2003, concluzionându-se că „moartea numitului D.N. a fost

violentă, s-a datorat hemoragiei și dilacerării cerebrale grave, consecutive

unui traumatism cranian”.

Această stare de fapt a fost

reținută din declarațiile martorilor oculari C.S. și D.R.M. coroborate cu

rapoartele de constatare medico-legale.

S-a apreciat că fapta

inculpatului M.C., care l-a lovit cu pumnul în regiunea bărbiei pe victima D.N.,

determinându-i căderea și lovirea cu capul de planul dur al plăcii de beton și

cauzându-i astfel o leziune care a condus la deces, între acțiunea intenționată

de lovire a victimei de către inculpat și rezultatul produs

(praeterintenționat) existând raport de cauzalitate, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183

C. pen.

La individualizarea

pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de

individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv modalitatea concretă

de săvârșire a faptei, comportamentul inculpatului ulterior săvârșirii faptei

(inculpatul a părăsit locul faptei în loc să de a un prim ajutor victimei, să

solicite venirea unei mașini a Serviciului Ambulanței) faptul că nu a

recunoscut lovirea victimei cu pumnul), limitele de pedeapsă și faptul că

inculpatul este infractor primar.

Totodată, instanța de fond a

apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins doar

prin executarea în regim de detenție, urmând a se face aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul M.C.,

acesta din urmă solicitând redozarea pedepsei prin reținerea unor circumstanțe

atenuante și schimbarea modalității de executare aleasă de prima instanță, iar

procurorul, dimpotrivă, majorarea cuantumului pedepsei în funcție de

consecințele extrem de grave ale infracțiunii comisă.

Curtea de Apel Brașov prin

decizia penală nr. 91/ Ap din 22 martie 2004, pronunțată în dosarul nr. 48/P/Ap/2004

a respins apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov

și inculpatul M.C. împotriva sentinței penale nr. 487/S/2003 a Tribunalului

Brașov pe care a menținut-o.

Pentru a pronunța această

decizie, Curtea de Apel Brașov a reținut că instanța de fond la momentul

stabilirii pedepsei a avut în vedere elementele de apreciere determinate de

lege și a ținut seama de rolul și ponderea criteriilor de individualizare

privite atât în ansamblu cât și distinct, de aptitudinea inculpatului de a fi

reeducat.

Ansamblul aspectelor

concrete ce individualizează fapta, starea de insecuritate rezultat al

activității infracționale, culpa inculpatului în raport cu decesul victimei,

indiferența sa manifestată față de victimă ulterior comiterii faptei,

indiferență ce a culminat cu părăsirea locului faptei, lipsa unor antecedente

penale sunt doar câteva elemente ce evidențiază că pedeapsa aplicată este

adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită dar și cu periculozitatea

inculpatului, cu gradul său de moralitate și cu șansa lui de reeducare pe care

el o prezintă.

Referitor la starea de beție

invocată ca circumstanță atenuantă, Curtea a apreciat că în mod corect prima

instanță a înlăturat susținerile inculpatului, considerându-le a nu produce

nici un efect asupra pedepsei, câtă vreme acesta a consumat cu bună știință

alcool, cunoscându-i proprietățile și nu a probat că beția voluntară a fost una

ocazională, întâmplătoare, completă. Mai mult, din depozițiile martorilor

oculari nu rezultă că starea de beție ar fi căpătat forme psihopatice ce să fi

condus la iresponsabilitatea inculpatului, dimpotrivă, acesta realizând,

înțelegând caracterul faptei, a ales varianta părăsirii acestui loc, ceea ce

denotă că își putea dirija manifestările de voință.

Curtea de apel văzând că

prima instanță a efectuat o aprecierea corespunzătoare a normelor în materie,

aplicând o pedeapsă de natură a influența pozitiv conștiința, caracterul și

deprinderile inculpatului, a determina formarea unui alt mod de viață, a

constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de acordare a suspendării

condiționate a executării pedepsei stabilite și a respins și acest motiv de

apel.

Împotriva deciziei Curții de

Apel Brașov nr. 91/ Ap din 22 martie 2004, pronunțată în dosarul nr. 58/Ap/2004

a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, solicitând

redozarea pedepsei aplicată inculpatului M.C. în sensul majorării pedepsei.

Recursul este nefondat.

Se constată că instanțele au

reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în concordanță cu

probele administrate.

Încadrarea juridică a

faptelor este de asemenea corectă.

Totodată, se constată că

pedeapsa aplicată satisface cerințele art. 72 C. pen., fiind proporțională cu

gravitatea faptei săvârșite, cu împrejurările în care a fost săvârșită și cu

pericolul social al inculpatului.

Din examinarea actelor

dosarului se constată că nu există nici motive de casare care să poată fi luate

în considerare din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

În consecință, urmează ca

potrivit art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a se respinge

recursul ca nefondat.

Onorariul apărătorului din

oficiu urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei

penale nr. 91/ A din 22 martie 2004 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul

M.C.

Onorariul pentru apărătorul

din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 noiembrie 2004.