ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.05.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4559/2005

HOTĂRÂRE
31.05.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4559/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

înregistrat acțiunea în revendicarea suprafeței de 1391 mp teren în intravilan,

situat în satul Hlăpești, comuna Dragomirești, județul Neamț(„tarlaua 11,

parcela 657/1”), a cărui valoare de timbrare s-a apreciat la suma de 10

milioane lei.

Totodată reclamantul a cerut

obligarea pârâților la 35 milioane lei, reprezentând contravaloarea lipsei de

folosință a acestei suprafețe de teren pe ultimii trei ani (contravaloarea

recoltei).

Prin cererea reconvențională din 21

februarie 2003 pârâții au relevat că au dreptul de proprietate asupra

construcțiilor lor executate pe acest teren și solicită recunoașterea dreptului

de superficie pe terenul aflat sub construcțiile edificate.

Prin sentința civilă nr. 3450 din 25

septembrie 2003 a Judecătoriei Piatra Neamț a fost respinsă acțiunea principală

și s-a admis cererea reconvențională, instituindu-se dreptul de superficie pe

suprafața de 1391 mp.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

civilă nr. 195 din 3 martie 2004, a schimbat sentința:

- a obligat pârâții să restituie 600

mp teren și a respins acțiunea în revendicare pentru 791 mp;

- a instituit superficia pe

suprafața de 791 mp teren afectat construcțiilor, compensând cheltuielile de

judecată și menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a reținut, în

esență, că prin sentința civilă nr. 2507/2002 s-a stabilit irevocabil că

pârâții au edificat construcțiile cu acordul tatălui reclamantului pe suprafața

de 791 mp, astfel că diferența de 600 mp va fi restituită acestuia din urmă.

Relativ la despăgubirile pretinse de

reclamant s-a reținut că plantația de vie este a pârâților, care au stăpânit

întreg lotul de teren ca „lot în folosință” atribuit de fostul C.A.P.

Contra deciziei a declarat recurs

reclamantul, susținând, în esență, că:

- acele construcții sunt edificate,

fără autorizație administrativă;

- nu are acces la suprafața de 600

mp;

- instituirea dreptului de

superficie fără acordarea despăgubirii cuvenite titularului fondului, nefiind

necesar ca acesta să formuleze separat o asemenea cerere, ci doar să se opereze

cu o compensare, care este obligatorie.

Ambele instanțe au confirmat

existența și validitatea titlului recurentului, deci a dreptului său de

proprietate, dobândit legal de la autorul său, asupra terenului intravilan

revendicat, asupra căruia, conform Legii nr. 18/1991, s-a reconstituit acel

drept.

De asemenea, în acord cu recurentul,

instanțele cu mai reținut că pârâții au dobândit un drept de folosință asupra

terenului de 1391 mp, ca „lot ajutător în folosință” de la fostul C.A.P., căci

fusese cooperativizat, precum și faptul că, edificând construcțiile pe acest

teren, cu acordul autorului reclamantului, au dobândit dreptul de proprietate

asupra acestora și un drept de superficie pe terenul aferent, pe temeiul art. 494

În aceste condiții, pentru soarta

drepturilor în litigiu, este irelevant primul motiv relativ la lipsa

autorizației de construcție, căci intimații au un drept de proprietate

rezolubilă asupra construcțiilor și un drept corelativ de superficie asupra

terenului aferent de 791 mp al cărui proprietar este și rămâne recurentul.

Problema accesului recurentului la

suprafața de teren redobândită, de 600 mp, ridicată în motivele de recurs, nu

face obiectul acțiunii, putând fi soluționată, în raport de vecinătăți, cu

respectarea și în limitele prevăzute de art. 923 și urm. C. civ.

În sfârșit, instanțele au procedat

corect, cu respectarea limitelor investirii și a garanțiilor procesuale,

respingând cererea de despăgubiri pentru instituirea dreptului de superficie,

formulată în apel pentru prima dată.

O asemenea cerere nu poate opera de

drept printr-o compensare, așa cum susține recurentul, ci ea poate fi făcută pe

calea reconvențională, fie printr-o acțiune separată, cercetându-se temeiurile

și întinderea despăgubirilor, fie pe baza probelor adecvate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul H.G.V. împotriva deciziei civile nr. 195 din 3 martie 2004 a Curții

de Apel Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-01-19
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 581/2006
posesie emise în favoarea pârâtului B.M.V. și defunctei D.A.; - terenul solicitat este înscris și în titlu de proprietate al reclamantului dar pentru redobândirea lui de la pârâții persoane fizice acesta trebuie să utilizeze acțiunea în rev
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82307)
Drept de superficie. Edificarea unor construcții pe terenul avut în folosință, fără autorizație administrativă dar cu acordul proprietarului fondului. Cuprins pe materii. Drept civil. Dreptul de proprietate. Dezmembrăminte ale dreptului de
ÎCCJ 2005-09-16
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6852/2005
Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele Prin sentința civilă nr. 2370 din 15 iunie 2004 Judecătoria Piatra Neamț a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamanta O.
ÎCCJ 2005-03-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2099/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4830 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Piatra Neamț, a fost admisă acțiunea modificată având ca obiect rezoluțiune contract de
ÎCCJ 2005-09-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6543/2005
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: La 25 februarie 2003, reclamanții G.I., G.E. și G.M. au chemat în judecată pe pârâtul G.C. solicitând: - obligarea acestuia din urmă la lăsarea în deplină proprietate
Sursă