ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2505/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 martie 2004, la Curtea de Apel București, reclamantul I.C. a chemat în judecată pe pârâtul C.N.C.D., pentru a se anula hotărârea emisă de acesta sub nr. 38 din 18 februarie 2004. Reclamantul a arătat că prin hotărârea nr. 540/2002 (anexa 9, pct. 11), Consiliul Local al municipiului Constanța a stabilit pentru anul 2003, o taxă de acces în stațiunea Mamaia, pentru autoturismele care nu au număr de înmatriculare în județul Constanța. Considerându-se subiectul unei discriminări în legătură cu această taxă, a sesizat pârâtul, care prin hotărârea nr. 383 din 4 decembrie 2003, a constatat că aceasta are caracter discriminatoriu și prin instituirea ei se încalcă dispozițiile art. 25 din Constituția României.

Ulterior, pârâtul a revizuit această hotărâre, stabilind la 18 februarie 2004, prin hotărârea nr. 38, că taxa de acces nu are caracter discriminatoriu, aceasta aplicându-se tuturor cetățenilor, inclusiv celor din Constanța, cu excepția celor ce au domiciliul stabil în municipiul Constanța. Hotărârea inițială nu putea fi revizuită, întrucât dispozițiile O.G. nr. 137/2000 nu prevăd acest lucru, nu rezultă cine a cerut acest lucru, astfel că se încalcă principiul disponibilității.

La baza hotărârii revizuite stau propunerile Consiliului Local Constanța, exprimate prin două adrese, eventuala desființare anterioară a taxei de acces, nu înlătură situația de fapt creată la momentul anului 2003. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 623 din 30 martie 2004, a admis acțiunea, reținând că în speță, revizuirea dispusă este echivalentă cu o revocare a hotărârii anterior emise de pârât, în raport cu sesizarea reclamantului și că nu sunt întrunite condițiile pentru a fi dispusă. Considerând hotărârea nelegală, pârâtul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea și în fond, respingerea acțiunii.

În esență, se arată că de la data emiterii hotărârii nr. 383 din 4 decembrie 2003, s-au schimbat condițiile de plată a taxei de acces în stațiunea Mamaia (nu este vorba de intenție, ci de modificare), s-a extins această obligație asupra tuturor posesorilor de auto, excepție făcând persoanele care au domiciliul în municipiul Constanța. Greșit s-a reținut că revizuirea ar fi echivalentă revocării. Consideră că revizuirea nu a fost făcută pentru nerespectarea legii la emiterea primei hotărâri, ci pentru că discriminarea nu mai există, Hotărârea Consiliului Local al municipiului Constanța nr. 540/2002 a fost modificată. Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că la sesizarea reclamantului, pârâtul a dat hotărârea nr. 383 din 4 decembrie 2003, prin care a constatat că Hotărârea Consiliului Local al municipiului Constanța nr. 540/2002, prin care se stabilea pentru anul 2003, o taxă de acces în stațiunea Mamaia, pentru autoturismele care nu au număr de înmatriculare în județul Constanța, are un caracter discriminatoriu. Procedeul folosit de pârât, revizuire, nu este prevăzut în O.U.G. nr. 137/2000, astfel că justificat instanța a apreciat că în fapt s-a procedat la o revocate a hotărârii nr. 383 din 4 decembrie 2003. Pentru a opera revocarea unui act administrativ, trebuie ca autoritatea emitentă să constate că acesta este ilegal sau nu mai este oportun, adică a fost emis cu nerespectarea legii sau a unor acte administrative de rang superior, nu sunt schimbate condițiile economico-sociale avute în vedere la emiterea actului.

În cauză, nici una din aceste condiții nu este îndeplinită. Din considerentele hotărârii contestate, rezultă că soluția pronunțată se bazează pe intenția Consiliului Local al municipiului Constanța de a elimina caracterul discriminatoriu al taxei pentru accesul în stațiunea Mamaia. Împrejurarea că în prezent se afirmă că au fost luate măsuri de înlăturare a discriminării, nu are relevanță, taxa era pentru anul 2003 și cum nu s-au reținut aspecte privind nerespectarea legii la emiterea hotărârii inițiale, soluția instanței, de admitere a acțiunii, este temeinică și legală. În consecință, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.C.D. București împotriva sentinței civile nr. 623 din 30 martie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2005.