ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2042/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 14 noiembrie 2003, reclamanta O.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Bistrița Năsăud, anularea hotărârii nr. 1132 din 10

septembrie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a

Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 105 din 23 ianuarie 2004, a

admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, invocată de

pârâtă și, a declinat competența de soluționare a cauzei, Curții de Apel Cluj.

Primind cauza, spre

competentă soluționare, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința nr. 539 din 20 aprilie 2004, a admis acțiunea, a

anulat hotărârea nr. 1132 din 10 septembrie 2003, emisă de pârâtă și a

obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000, pentru perioada 5 martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1

octombrie 2003.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost obligată să se

refugieze, urmare a persecuțiilor etnice suferite, din comuna Târnăuca, în

martie 1944, „datorită ocupației străine a teritoriilor românești”.

De asemenea, instanța a

respins excepția de tardivitate a acțiunii invocată de pârâtă, ca nefondată,

apreciind că nu s-a făcut comunicarea hotărârii contestate la domiciliul

reclamantei, indicat în cererea de la dosarul Curții de Apel București,

respectiv în comuna Hiliscu Horia, sat Corjăuți, județul Botoșani.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bistrița Năsăud, cu motivarea

că în mod cu totul neîntemeiat, instanța de fond a respins excepția de

tardivitate a acțiunii, din moment ce comunicarea hotărârii emisă de ea, s-a

făcut intimatei-reclamante, la adresa pe care aceasta a menționat-o expres în

cererea sa adresată Comisiei Casei de Pensii și la data ce rezultă din

borderoul de expediere nr. 18 din 12 septembrie 2003.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 5

alin. (2) din Legea nr. 29/1990, precum și a art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000,

„în cazul în care cel vătămat nu este mulțumit de soluția dată reclamației

sale, el poate sesiza instanța, în termen de 30 de zile de la comunicarea

soluției”.

Cum din borderoul de

expediere depus la dosar, de către recurenta-pârâtă, rezultă că

intimatei-reclamante i s-a făcut comunicarea actului contestat, respectiv

hotărârea nr. 1130 din 10 septembrie 2003, la data de 12 septembrie 2003 și cum

cererea de sesizare a Curții de Apel Cluj a fost înregistrată la 15 aprilie 2004,

după 8 luni de la data comunicării, tardivitatea acțiunii este evidentă.

Nu poate fi primită

susținerea din considerentele hotărârii de fond, în sensul că hotărârea

contestată a fost comunicată la altă adresă, întrucât comunicarea s-a făcut la

adresa indicată expres de reclamantă, în cererea adresată Casei de Pensii,

respectiv comuna Lechința.

Față de aceste considerente,

văzând și dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va

admite recursul formulat în cauză, de pârâta Casa Județeană de Pensii Bistrița

Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Bistrița Năsăud împotriva sentinței civile nr. 539 din

20 aprilie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ.

Modifică sentința atacată și

în fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta O.I., ca tardivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2005.