ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2202/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2202/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1453 din 16 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală, în dosarul nr. 2681/2004, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 a fost condamnată inculpata Ț.E. la pedeapsa de 11 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

conform art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatei, iar în baza art. 88

C. pen., s-a dedus prevenția de la 19 februarie 2004 la zi.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpată a 15 comprimate

metadonă și a cantității de 3,85 grame heroină în amestec cu cofeină, rămase în

urma analizelor de laborator, indisponibilizate cu sigiliul tip MI nr. 50107.

În baza art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de

la inculpată a sumei de 400.000 lei, dobândită prin săvârșirea infracțiunii,

iar în temeiul art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpată a

sumei de 5.600.000 lei ridicată cu ocazia percheziției domiciliare,

indisponibilizată cu sigiliul MI nr. 52999.

În baza art. 191 C. proc.

pen., s-a dispus obligarea inculpatei la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare

statului.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță, în baza probatoriului administrat a reținut, în fapt,

că urmare a informațiilor furnizate de N.N.C., potrivit cărora prin intermediul

numitului B.C. își procura drogurile necesare consumului propriu de la o

persoană cunoscută sub numele de N., în ziua de 19 februarie 2004 s-a organizat

o acțiune de depistare a persoanei care se ocupa cu traficul ilicit de droguri.

În acest sens a fost pusă la

dispoziția denunțătorului B.C. suma de 400.000 lei predată de numitul N.N.C.,

în bancnote de 100.000 lei și 50.000 lei, ale căror serii au fost consemnate în

procesul-verbal depus la dosar urmărire penală.

În jurul orei 12,30, având

suma de bani asupra sa, denunțătorul s-a deplasat la adresa situată în

București și a cumpărat de la numita N., identificată ulterior în persoana

inculpatei Ț.E., două doze de heroină, pe care le-a predat lucrătorilor

B.S.J.R. – Brigada 5 Special, care au organizat acțiunea flagrantă.

Cu ocazia percheziției

domiciliare efectuate în locuința inculpatei a fost descoperită o punguță din

material plastic ce conținea o substanță pulverulentă, de culoare bej-maronie,

iar în sufragerie, într-un sertar au fost găsite 33 comprimate inscripționate

pe una din fețe S.N. și un flacon cu 7 comprimate, etichetat G.

Totodată, asupra inculpatei

a fost găsită suma de 6.000.000 lei între bancnotele ce compuneau respectiva

sumă, regăsindu-se și cele ce fuseseră predate denunțătorului pentru procurarea

drogurilor.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică

nr. 274931 din 19 februarie 2002, întocmit de I.G.P. L.A.F.C.D. s-a stabilit că

punguța din material plastic ridicată din locuința inculpatei conținea

cantitatea de 3,90 heroină în amestec cu cofeină, iar cele 40 comprimate

analizate reprezentau Glutethimide, 7 comprimate și methadone, 33 comprimate.

De asemenea, s-a constatat

că cele două doze cumpărate de denunțător reprezentau 0,07 grame heroină în

amestec cu cofeină.

Deși inculpata a negat

constant săvârșirea faptei, susținând că suma de bani găsită asupra sa

reprezenta un împrumut restitui de denunțător soțului său, instanța de fond a

reținut vinovăția inculpatei, având în vedere materialul probator administrat

în ambele faze procesuale.

Astfel, s-a reținut că din

declarațiile martorului denunțător B.C., audiat și în etapa cercetării

judecătorești a rezultat că inculpata i-a înstrăinat două doze de heroină, în

schimbul sumei de 400.000 lei, ce îi fusese înmânată în acest scop de organele

de urmărire penală, suma de bai fiind descoperită asupra inculpatei, cu ocazia

percheziției corporale efectuate.

De asemenea, s-a reținut că

în urma percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatei au fost

descoperite substanțe stupefiante, realitatea mențiunilor procesului-verbal de

percheziție fiind confirmată de martorii asistenți B.C.D. și M.B.

În raport cu aceste mijloace

de probă și a declarației martorului L.N.C., care a arătat că fiind consumator

de heroină își procura drogurile de la inculpată a fost înlăturată și

susținerea potrivit căreia drogurile descoperite în locuința inculpatei

aparțineau fiicei și copiilor săi.

Prin urmare, reținând

vinovăția inculpatei, activitatea infracțională desfășurată de aceasta a fost

încadrată în dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea

judiciară a pedepsei, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social

concret al infracțiunii săvârșite și datele ce caracterizează persoana

inculpatei, necunoscută cu antecedente penale, starea de sănătate precară și

atitudinea necooperantă în procesul penal, astfel că stabilind o pedeapsă cu

închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege a dispus executarea

acesteia în regim de detenție. Ca pedeapsă complimentară a interzis inculpatei

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 5 ani.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpata, criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a

pedepsei, arătând că pedeapsa de 11 ani închisoare, stabilită de instanța de

fond nu corespunde periculozității sociale a inculpatei, al cărei comportament

infracțional a fost determinat de situația materială dificilă cu care se

confruntă familia sa, expusă riscului de a fi evacuată din imobilul pe care îl

ocupă ca urmare a neplății cotelor de întreținere, debitul acumulat fiind de

peste 30.000.000 lei.

Prin decizia penală nr. 4

din 7 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 4377/2004, a fost admis apelul declarat de inculpata Ț.E. împotriva

sentinței penale nr. 1453 din 16 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 2681/2004, s-a desființat în

parte sentința penală sus menționată și rejudecând, în fond, în baza art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. a)

C. pen., a fost condamnată inculpata Ț.E. la pedeapsa de 8 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatei durata reținerii și arestului preventiv cu începere de la

19 februarie 2004 la zi.

Cheltuielile judiciare

efectuate în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că din situația de fapt stabilită de prima instanță

pe baza unei analize complete a probelor administrate a rezultat că activitatea

infracțională desfășurată de inculpată, corect încadrată în dispozițiile art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a constat în aceea că la data de 19

februarie 2004 a vândut denunțătorului B.C. cantitatea de 0,07 grame heroină în

amestec cu cofeină, contra sumei de 400.000 lei și a deținut cantitatea de 3,90

grame heroină în amestec cu cofeină, 7 comprimate Glutethimide și 33 comprimate

methadone, în vederea comercializării fără drept.

Este adevărat că

infracțiunea de trafic de droguri se caracterizează printr-un grad ridicat de

pericol social, având în vedere frecvența pe care o înregistrează acest tip

particular de infracțiune și consecințele dezastruoase pe care le produce

asupra sănătății publice, însă pericolul social generic nu se identifică cu

pericolul social concret, determinat pentru fiecare caz în parte de ansamblul

datelor particulare ale cauzei.

Cum pedeapsa se aplică

făptuitorului a rezultat că acesta trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta

săvârșită, dar și cu periculozitatea infractorului și cu șansa de reeducare pe

care el o prezintă.

Ca atare, instanța de apel a

arătat că datele ce caracterizează persoana inculpatei nu pot fi ignorate în

cadrul operațiunii de individualizare a pedepsei.

În acest sens, s-a reținut

că în trecut inculpata și-a conformat atitudinea exigențelor legii penale,

nefiind cunoscută cu antecedente, a manifestat un comportament corect în

relațiile sociale, iar în prezenta etapă procesuală, revenind asupra

declarațiilor inițiale, a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei pentru

care a fost condamnată, justificând comportamentul infracțional de necesitatea

procurării mijloacelor materiale de subzistență.

Fără a considera că

greutățile familiale ale inculpatei constituie un criteriu de diferențiere a

pedepsei, în contextul unei comportări anterioare ireproșabile, scopul în

vederea căruia s-a acționat reprezintă un element relevant în aprecierea

periculozității sociale a acesteia.

Totodată, s-a reținut că

potrivit înscrisurilor prezentate în apel, inculpata prezintă afecțiuni grave,

fiind diagnosticată, printre altele, cu hepatită cronică agresivă cu Ag. H.B.S.

prezent, bronșită cronică, microlitiază renală, afecțiuni ce au determinat

pensionarea medicală și încadrarea în gradul II de invaliditate, ca persoană cu

handicap, executarea pedepsei implicând în acest caz un plus de suferință.

Toate aceste elemente ce

reduc semnificativ periculozitatea socială a inculpatei au fost calificate

drept circumstanțe atenuante judiciare în sensul art. 74 alin. (2) C. pen., cu

consecința stabilirii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege,

apreciindu-se că în acest mod reeducarea inculpatei poate avea loc.

Așa fiind, în temeiul art.

379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul inculpatei, desființată

în parte sentința primei instanțe și redusă pedeapsa la 8 ani închisoare,

menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar față de modalitatea de

executare a pedepsei aplicate inculpatei a constatat totodată îndeplinite

dispozițiile art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., menținută starea de

arest a inculpatei, dedusă prevenția la zi, văzând și dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs inculpata Ț.E., fără a arăta în scris

motivele.

Apărătorul inculpatei a

depus la dosarul cauzei motivele de recurs la care au fost anexate acte în

circumstanțiere privind persoana inculpatei, solicitând în concluziile orale,

în dezbateri, admiterea recursului, invocând dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., în sensul modificării cuantumului pedepsei aplicate,

respectiv aplicarea unei pedepse mai mici, deoarece are patru copii, doar soțul

ei lucra, a cumpărat doar cinci grame, nu a vândut foarte mult, a avut o

atitudine sinceră, este suferindă.

Examinând recursul declarat

de inculpata Ț.E. împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivele

invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatei ca fiind

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a

ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod judicios

instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe cu privire la

stabilirea vinovăției inculpatei Ț.E. în comiterea infracțiunii pentru care a

fost trimisă în judecată, iar la rândul ei, a constatat temeinic motivat că

activitatea infracțională a inculpatei se încadrează în dispozițiile art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 trafic de droguri de mare risc, în

raport cu situația de fapt reținută.

Astfel, Înalta Curte

consideră că instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2)

C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta

inculpatei Ț.E. care la data de 19 februarie 2004 a vândut denunțătorului B.C.

cantitatea de 0,07 grame heroină în amestec cu cofeină, contra sumei de 400.000

lei și a obținut cantitatea de 3,90 grame heroină în amestec cu cofeină, 7

comprimate Glutethimide și 33 comprimate methadone, în vederea comercializării

fără drept, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv conținutul incriminator

al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

De asemenea, instanța de

apel, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicată

inculpatei a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute

de art. 72 C. pen., apreciind nu numai pericolul social în concret al faptei

comise, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatei, dând relevanță

înscrisurilor depuse în calea ordinară de atac a apelului, dar și atitudinii de

recunoaștere în totalitate a infracțiunii săvârșite.

Astfel, prima instanță de

control judiciar a evaluat în mod plural circumstanțele reale, dar și pe cele

personale ale inculpatei, având în vedere lipsa antecedentelor penale ale

inculpatei, starea sănătății acesteia, fiind diagnosticată cu hepatită cronică

agresivă, bronșită cronică, microlitiază renală, afecțiuni ce au determinat

pensionarea medicală și încadrarea în gradul II de invaliditate, având drept

consecință reținerea justificată distinctă și a circumstanțelor atenuante

judiciare și a regimului sancționator corespunzător.

Prin cuantumul pedepsei

aplicate sub minimul legal prevăzut pentru infracțiunea reținută în sarcina

acesteia, cu executare în regim de detenție, instanța de apel a considerat că

numai o asemenea pedeapsă și-ar putea atinge scopurile, educativ și de

exemplaritate.

Înalta Curte nu poate avea

în vedere criticile formulate în recurs privind greșita individualizare a

pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate, în raport

cu actele în circumstanțiere depuse și împrejurările concrete ale faptei, deoarece

atât situația familială a inculpatei, comportamentul pozitiv al acesteia

anterior comiterii faptei, fiind cunoscută familia ca fiind liniștită, starea

precară a sănătății, cât și contribuția concretă a inculpatei la săvârșirea

acesteia, dovedită prin probele administrate au fost deja avute în vedere la

stabilirea cuantumului pedepsei de către instanța de apel.

Astfel, Înalta Curte apreciază că în

cauză nu se impune o mai mare acordare a efectelor circumstanțelor atenuante

judiciare, în sensul reducerii pedepsei aplicate, deoarece cuantumul diminuat

al pedepsei stabilit de instanța de apel reflectă în concret atât gravitatea

faptei, cât și periculozitatea inculpatei, urmând ca prin aceasta să se

realizeze nu numai conștientizarea consecințelor comiterii unei asemenea

infracțiuni, dar și o reintegrare pozitivă a acesteia în societate.

În raport cu cele

menționate, Înalta Curte consideră decizia instanței de apel că este legală și

temeinică, nefiind incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., neconstatându-se nici existența vreunui caz de casare ce

s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata Ț.E. împotriva deciziei

penale nr. 4 din 7 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 19 februarie 2004 la 31 martie

2005.

În conformitate cu art. 192

alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurenta la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata Ț.E. împotriva deciziei penale nr. 4

din 7 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul arestării preventive de la 19 februarie 2004 la 31 martie

2005.

Obligă pe recurentă să

plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 martie 2005.