ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3966/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1928 din 24 august 2004, Judecătoria Medgidia a condamnat, printre alții, pe

inculpatul

d.c.

la 2 ani

închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. b) și c) alin. (2) și a art. 76 lit. c) din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. pen.,

s-a dispus arestarea inculpatului la data rămânerii definitive a hotărârii.

Totodată, s-a constatat că

inculpatul era arestat în altă cauză.

Pe latură civilă, în baza

dispozițiilor art. 14 și a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 și

art. 1003 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată SC

D.M. SRL Medgidia și inculpatul a fost obligat la plata, în solidar cu

coinculpatul A.E., a sumei de 500.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 26 ianuarie

2004, inculpatul, în compania a încă doi tineri, a consumat alcool într-un

local din incinta gării Medgidia. La un moment dat el, observând că nu se află

prin preajmă alte persoane, inculpatul s-a hotărât să spargă geamul unei

tonete, de aici luând 40 pachete de țigări, 2 pachete cafea, 18 brichete, 39

pachete cu gumă de mestecat și 4 cutii cu bomboane, bunurile punându-le într-o

sacoșă.

Când s-a apropiat și

coinculpatul, D.C. l-a îndemnat să fure, cei doi prieteni ai săi primind

rolurile de paznici.

Bunurile sustrase au fost,

în mare parte, găsite asupra inculpatului.

În ambele faze ale

procesului penal, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.

Împotriva sentinței, a

declarat apel C.R., în cererea de apel acesta menționând că a promovat această

cale de atac „pentru D.C., deținut”.

Tribunalul Constanța, în

temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu referire la

art. 362 din același cod, prin sentința penală nr. 63 din 27 ianuarie 2005, a

respins, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpat, prin intermediul

numitului C.R.

Instanța de apel, alături de

temeiul legal vizând lipsa calității procesuale a persoanei care a declarat

apel în numele inculpatului, a reținut că la data comunicării sentinței primei

instanțe, respectiv 31 august 2004, D.C. a făcut cunoscut, în scris, că nu formulează

apel.

Împotriva celor două

hotărâri, inculpatul a declarat recurs, motivele invocate fiind nelegalitatea

și netemeinicia lor.

Într-un prim motiv,

recurentul a cerut trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, sens în care

a susținut că persoana care a formulat cererea de apel în numele său, este

tatăl său vitreg și s-a înțeles cu el să declare apel, iar un alt motiv, a

vizat individualizarea pedepsei, considerată a fi prea severă.

Curtea de Apel Constanța,

prin decizia penală nr. 242 din 19 aprilie 2005, a respins, ca inadmisibil,

recursul declarat de inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea

instanței de recurs, inculpatul, în termenul legal, a declarat un nou recurs,

motivat pe considerentele că apelul a fost formulat pentru sine, de tatăl său

vitreg și, ca atare, persoana indrituită avea calitatea procesuală legală,

precum și pe netemeinicia pedepsei aplicate.

Recursul declarat de

inculpat este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art.

385

1

alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs, ..

deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de .. curți de apel ..

În aceste condiții,

inculpatul, declarând un nou recurs împotriva unei decizii pronunțate în

recurs, acest al 2-lea recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., este inadmisibil și urmează a fi respins ca

atare.

Conform art. 192 C. proc.

pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 242 din 19

aprilie 2005 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 iunie 2005.