ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7244/2004

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin sentința civilă nr. 1724 din 26 octombrie

2001 a Judecătoriei Târgu Neamț a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A.M.

împotriva pârâților B.I.I. și B.M., constatându-se nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 803 din 1 septembrie

1995 la Notariatul de stat local Târgu Neamț, încheiat între reclamantă și

pârâți, având ca obiect imobilul, teren în suprafață de 1601 mp și construcție

situat în satul Netezi, comuna Grumăzești.

Părțile fiind puse în situația anterioară

încheierii contractului, pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 2.093.000 lei.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut

că reclamanta a vândut pârâților bunurile menționate mai sus, prin contract

rezervându-și un drept de uzufruct viager, fără a fi primit de la pârâți prețul

de 2.500.000 lei.

Prin decizia nr. 336 din 2 aprilie 2002 a

Tribunalului Neamț, s-a admis apelul pârâților B.I. și B.M. împotriva sentinței

nr. 1724 din 26 octombrie 2001 a Judecătoriei Târgu Neamț, în sensul că s-a

respins acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare

formulată de reclamanta A.M., aceasta fiind obligată la plata cheltuielilor de

judecată la fond și apel, în sumă de 4.548.000 lei.

Instanța de apel a reținut că

pârâții cumpărători au plătit reclamantei vânzătoare suma de 2.500.000 lei în

perioada aprilie – mai 1995 din care aceasta din urmă a achitat sulta către

coindivizari.

Prin decizia nr. 1453 din 4 octombrie 2002

Curtea de Apel Bacău s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.G.M.

formulat împotriva deciziei nr.336/2002 a Tribunalului Neamț.

Prin decizia nr. 1453 din 10 octombrie 2003 Curtea

de Apel Bacău a admis contestația în anulare formulată de A.G.M. și a anulat

decizia nr. 1453 din 4 octombrie 2002 pronunțată în recurs, reținând că la data

soluționării recursului, recurenta a lipsit - din motive medicale, apreciate ca

fiind cauze mai presus de voința acesteia, aflându-se în imposibilitate de a-și

susține recursul și de a-și face apărările.

În rejudecare, prin decizia nr. 1719/2003 Curtea

de Apel Bacău a admis recursul declarat de A.G.M. împotriva deciziei nr. 336/2002

a Tribunalului Neamț, pe care a modificat-o în totalitate în sensul respingerii

apelului declarat de pârâții B.I. și M. împotriva sentinței 1724/2001 a

Judecătoriei Târgu Neamț.

Curtea a reținut că reclamanta A.G.M. s-a aflat

în eroare asupra naturii contractului, deoarece intenția reală a acesteia nu a

fost aceea de a perfecta un contract de vânzare-cumpărare pur și simplu, cu

rezerva dreptului de uzufruct și un preț derizoriu de 25.000.000 lei cu un

contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere.

Reclamanta fiind în eroare în privința naturii

contractului pe care l-a încheiat cu pârâții, ce constituie eroare obstacol

destructivă de voință, instanța a concluzionat că actul de vânzare-cumpărare

este lipsit de un element esențial consimțământul, de natură a afecta în mod

absolut valabilitatea acestuia.

Împotriva deciziei 1719/2003 a Curții de Apel

Bacău, pârâții B.I. și M. au formulat cerere de revizuire, motivată în drept pe

dispozițiunile art. 322 pct. 7.

În motivarea cererii de revizuire, s-a invocat

contrarietatea între decizia nr. 1719/2003 pronunțată în rejudecarea

recursului, după admiterea contestației în anulare formulată de reclamanta A.G.M.

și decizia nr. 1453 din 4 octombrie 2002 , pronunțată în recursul declarat de

pârâții revizuienți împotriva deciziei nr. 336/2002 a Tribunalului Neamț,

ambele pronunțate de Curtea de Apel Bacău.

Prin decizia civilă nr. 174 din 10 mai 2004

Curtea de Apel Bacău și-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pășind la soluționarea cererii de revizuire cu

care Înalta Curte de Casație și Justiție a fost investită, constată că cererea

este tardiv formulată.

Potrivit art. 324 C. proc. civ., termenul de

revizuire este de o lună și se socotește în cazul prevăzut de art. 322 pct. 1,

2 și 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au

fost date de instanțele de recurs, după evocarea fondului, de la pronunțare;

pentru hotărârile pronunțate la pct. 7 alin. (2), de la pronunțarea ultimei

hotărâri.

În speță, decizia nr. 1719 a Curții de Apel

Bacău, despre care ar pretinde că încalcă cele statuate cu autoritate de lucru

judecat prin decizia nr. 1453 din 4 octombrie 2002 a aceleiași curți a fost

pronunțată la data de 22 decembrie 2003.

Cererea de revizuire a deciziei nr. 1719 din 22

decembrie 2003 fiind formulată la data de 19 aprilie 2004 deci cu mult peste

termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi

respinsă ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire

formulată de B.I. împotriva deciziei civile nr.1719 din 22 decembrie 2003 a

Curții de Apel Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 decembrie 2004.