ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1952/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Oradea, sub nr. 2135/CA din 18 mai 2004, reclamanta C.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 2165 din 3 iulie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 392/CA/2004 - P.I. din 21 iunie 2004, a admis acțiunea introdusă de reclamanta C.C. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Satu Mare și în consecință, a anulat hotărârea nr. 2165 din 3 iulie 2002, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. În motivarea soluției s-a reținut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi, în localitatea Curtici, suferind împreună cu aceștia, efectele strămutării din localitatea de domiciliu. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență, că art. 1 din O.G. nr. 105/1999, nu prevede în categoria beneficiarilor drepturilor compensatorii, și copiii născuți în timpul refugiului părinților lor. Recursul este nefondat. Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 22 aprilie 1943, în localitatea Curtici, județul Arad, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Pentru aceste considerente în temeiul art. 14 din Legea nr. 29/1990 și art. 312 C. proc.

civ., se va respinge recursul, ca nefondat, reținându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr. 392/CA/2004 - P.I. din 21 iunie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2005.