ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1952/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Oradea, sub nr. 2135/CA din 18 mai

2004, reclamanta C.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 2165 din 3 iulie 2002, emisă de pârâtă

și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 392/CA/2004 - P.I.

din 21 iunie 2004, a admis acțiunea introdusă de reclamanta C.C. împotriva

pârâtei Casa Județeană de Pensii Satu Mare și în consecință, a anulat hotărârea

nr. 2165 din 3 iulie 2002, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască

reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea soluției s-a

reținut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi, în

localitatea Curtici, suferind împreună cu aceștia, efectele strămutării din

localitatea de domiciliu.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta  Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând în esență, că art. 1 din O.G. nr. 105/1999, nu prevede în

categoria beneficiarilor drepturilor compensatorii, și copiii născuți în timpul

refugiului părinților lor.

Recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că

reclamanta s-a născut la data de 22 aprilie 1943, în localitatea Curtici,

județul Arad, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Pentru aceste considerente

în temeiul art. 14 din Legea nr. 29/1990 și art. 312 C. proc. civ., se va

respinge recursul, ca nefondat, reținându-se că hotărârea instanței de fond

este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr. 392/CA/2004 - P.I.

din 21 iunie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 martie 2005.