ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1081/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 11 din 8 aprilie

2003, Colegiul jurisdicțional Cluj a admis actul de sesizare al Procurorului

financiar și a constatat stinse prin plată, obligațiile de bază ce formau

obiectul pct. 1 al actului de sesizare, în sumă de 3.563.116.447 lei, reprezentând

obligațiile bugetare;

- a constatat scutirea la plată a

sumei de 1.101.620.805 lei, reprezentând majorări de întârziere și penalități

acordate de către Consiliul Local Apahida, prin H.C.L. nr. 5 din 27 februarie

2003;

- a obligat pârâta SC R. SRL

Sânnicoara, la plata sumei de 421.854.347 lei, reprezentând majorări de

întârziere și penalități în favoarea Consiliului Local Apahida;

- a constatat stinse prin plată,

obligațiile ce au făcut obiectul capătului 2 și 3 al actului de sesizare;

- a dispus luarea măsurilor

asigurătorii, până la concurența sumei de 421.854.347 lei față de pârâtă, pe

care a obligat-o și la plata sumei de 200.000 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, în conformitate cu prevederile art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992,

modificată și republicată prin Legea nr. 77/2002, s-a efectuat un control la SC R. SRL, Sânnicoară, societate comercială cu capital integral privat, de către organele

Curții de Conturi - Camera de Conturi Cluj, împreună cu reprezentanții

Consiliului Local Apahida.

Urmare a acestui control, prin actul

de sesizare întocmit de către Procurorul financiar, s-a solicitat obligarea agentului

economic la plata următoarele sume, ca obligații fiscale către bugetul local:

- suma de 1.994.845.588 lei, cu

titlu de impozit pe clădiri și construcții speciale, datorat pentru 1 ianuarie

2000 - 15 septembrie 2000, cu majorări de întârziere aferente în sumă de

1.428.093.047 lei, calculate până la 30 septembrie 2002 și în continuare, până

la achitarea debitului și penalități legale în sumă de 113.525.670 lei;

- suma de 2.425.703 lei, majorări de

întârziere la plata impozitului pe teren;

- suma de 21.438.240 lei, taxă

pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afișaj și reclamă datorată pe anii

2000 și 2002, cu majorările de întârziere, în sumă de 2.504.167 lei, calculate

până la 30 septembrie 2002 și în continuare, până la achitarea debitului, cu

penalități în sumă de 284.073 lei.

Instanța a constatat existența

abaterilor fiscale constatate, apreciind că prejudiciul în cauză a fost corect

stabilit, este real și cert și a luat act de înlesnirile pe care autoritatea

administrativă locală a înțeles să le acorde, pentru considerentul că acest

agent economic prezintă interes local prin crearea de locuri de muncă și prin

aportul la veniturile bugetului local.

Împotriva sentinței a formulat

recurs jurisdicțional, SC R. SRL Sânnicoară.

Curtea de Conturi, secția

jurisdicțională, prin decizia nr. 404 din 12 iunie 2003, a admis recursul

jurisdicțional, a constatat recuperarea prejudiciului în sumă de 421.854.347

lei, prin plată, conform O.P. nr. 11913 și nr. 11914 din 23 aprilie 2003 și a

dispus ridicarea măsurilor asigurătorii înființate asupra bunurilor recurentei,

menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Și această din urmă hotărâre a fost

atacată, în termen legal, cu recurs, de către SC R. SRL Sânnicoara.

Ca prim motiv de recurs, de ordine

publică, recurenta a invocat necompetența materială și personală a organelor

Curții de Conturi să efectueze control la o societate cu capital integral

privat, dat fiind că prevederile art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992 au fost declarate

neconstituționale. În subsidiar recurenta a susținut și argumentat

nelegalitatea și netemeinicia deciziei atacate, în ceea ce privește soluția

dată pe fondul cauzei.

Cum însă, Curtea a pus în prealabil

în discuția părților, competența materială a organelor Curții de Conturi, de a

controla activitatea financiar-fiscală a recurentei, urmează a fi examinată

această chestiune, care constituie un motiv de casare de ordine publică.

Astfel, prin Decizia nr. 463 din 4

decembrie 2003 (M. Of. nr. 43/19.01.2004), Curtea Constituțională a admis

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 lit. c) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, modificată

și completată prin Legea nr. 77/2002.

În conformitate cu prevederile art. 147

alin. (1) teza I din actuala Constituție a României, dispozițiile din legile și

ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale,

își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții

Constituționale, iar potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, în vigoare la

momentul controlului, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și au

putere numai pentru viitor.

Întrucât controlul a fost efectuat

în cauză în octombrie 2002, în considerarea dispozițiilor constituționale mai

sus specificate, s-au încălcat prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 28

din 23 februarie 1999 (M. Of. nr. 178/26.04.1999), prin care a fost admisă

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 lit. d) din Legea nr.

94/1992, care consacrau soluția de principiu reluată în noua reglementare a art.

19 lit. c) din Legea nr. 94/1992.

Se statua, astfel, că prevederile

Legii nr. 94/1992, prin care se reglementa controlul Curții de Conturi, asupra

modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare

ale persoanelor juridice, din afara celor menționate în art. 18 din Legea nr. 94/1992,

încalcă prevederile Constituției.

Având în vedere că recurenta nu se

încadrează în sfera persoanelor juridice menționate în art. 18 din Legea nr. 94/1992,

republicată, rezultă că organele Curții de Conturi au efectuat controlul în

speță, în anul 2002, în mod nelegal, întrucât textul legal care le permitea exercitarea

acestui control la o unitate cu capital privat, a fost declarat

neconstituțional, încă din anul 1999.

În considerarea celor expuse, având

în vedere că instanțele Curții de Conturi au menținut dispoziții din acte încheiate

de organe fără competență în materie, pronunțând, astfel, hotărâri nelegale, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., Curtea va admite

recursul, va modifica hotărârile instanțelor Curții de Conturi și va respinge

actul de sesizare al Procurorului financiar privind pe recurentă și Consiliul

Local Apahida, pentru suma de 3.563.116.448 lei, reprezentând obligații

bugetare.

Dezlegarea dată recursului face de

prisos examinarea motivelor de casare/modificare vizând fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC R. SRL Sânnicoara Apahida, județul Cluj, împotriva deciziei nr. 404 din 12

iunie 2003, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.

Modifică decizia atacată și sentința

nr. 11 din 8 aprilie 2003, a Colegiului jurisdicțional și respinge actul de sesizare

al Procurorul financiar, privind pe SC R. SRL Sânnicoara și Consiliul Local

Apahida, pentru suma de 3.563.116.448 lei reprezentând obligații bugetare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2005.