CtEDO 27.04.2006 AI

AFFAIRE YILTAS YILDIZ TURISTIK TESISLERI A.S. c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
27.04.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - demande rejetée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE YILTAS YILDIZ TURISTIK TESISLERI A.S. c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

A TREIA SECȚIUNE

CAUZA

c.

TURCIA

(Cererea nr. 30502/96)

(Satisfacție echitabilă)

Această versiune a fost rectificată în conformitate cu art. 81 al regulamentului Curții pe 12 decembrie 2006.

27 aprilie 2006

23/10/2006

Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 § 2 din Convenție. Poate suferi retușuri de formă.

În cauza Yıltaș Yıldız Turistik Tesisler A.Ș.

c. Turcia,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), în ședință într-o cameră compusă din:

MM. B.M. Zupančič, președinte,

dna M. Tsatsa-Nikolovska,

MM. V. Zagrebelsky,

judecători,

judecător ad hoc,

și de M. V. Berger,

grefier de secțiune,

După deliberări în cameră de consiliu pe 30 martie 2006,

Pronunță hotărârea pe care o adoptă la această dată:

1.

La originea cauzei se află o cerere (nr. 30502/96) îndreptată împotriva Republicii Turcia și de care o societate anonimă de drept turc, Yıltaș Yıldız Turistik Tesisler A.Ș. («reclamanta»), sesizase Comisia Europeană a Drepturilor Omului («Comisia») pe 27 decembrie 1995 în temeiul fostului articol 25 al Convenției de apărare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale («Convenția»).

2.

Printr-o hotărâre din 24 aprilie 2003 («hotărârea pe fond»), Curtea hotărâse că existase violare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 pe motiv că despăgubirea de expropriere fixată de jurisdicțiile interne nu era rezonabil în raport cu valoarea proprietății reclamantei (ibidem, § 38).

3.

Pe baza articolului 41 din Convenție, reclamanta reclama anumite sume pentru prejudiciile suferite, precum și pentru cheltuieli și taxe.

4.

Chestiunea aplicării articolului 41 din Convenție nefiind în stare, Curtea o rezervă și convit Guvernul și reclamanta să-i prezinte prin scris, în șase luni, observații asupra problemei în cauză și în particular să-i comunice cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, p. 7, și punctul 2 al dispozitivului).

5.

Atât reclamanta cât și Guvernul au depus observații în termene prelungite care li s-au acordat. Nici o bază nu s-a găsit care ar fi permis să se ajungă la o decontare amiabilă.

6.

La 1 iulie 2004, Curtea estima oportun, în vederea observațiilor părților cu privire la chestiunea satisfacției echitabile, efectuarea unei expertize. Hotărâse că sarcina expertului ar consta să determine valoarea actuală a terenului și valoarea acestuia la momentul exproprierii sale.

7.

Printr-o scrisoare din 12 iulie 2004, Curtea comunicase această hotărâre părților și convit pe acestea să-i furnizeze numele unui expert ales de comun acord. De altfel, precizase că cheltuielile și onorarii de expertiză ar fi în sarcina guvernului défendeur (art. 38 din Convenție).

8.

Un acord neputând interveni, prin scrisori din 26 august și 23 septembrie 2004, reclamanta și Guvernul respectiv furnizaseră o listă de nume de experți. Nici un nume nefiind comun ambelor părți, Curtea hotărâse să numească doi experți, unu dintre aceștia figurând pe lista reclamantei, celalalt, o arhitectă, pe lista Guvernului.

9.

La 1 aprilie 2005, la instrucțiunile Curții, greferia adresă un mandat experților și informa partidele. Ca urmare a indisponibilității unuia dintre experți (pe cel figurând pe lista Guvernului), pe 13 aprilie 2005 alt expert fut mandat de Curtea.

Textul mandatului trimis Domnului Kubilay Önal, arhitect, și Doamnei Rahșan Cebe, din cabinetul de expertiză P&D, se citește după cum urmează:

«(...) Am onoare să vă informez că Curtea Europeană a Drepturilor Omului hotărâse să vă dea mandat să procedați la expertiza valorii unui teren care aparținuse societății Yıltaș Yıldız Turistik Tesisleri A.Ș.

Această societate este o întreprindere de construcție al cărei sediu social se află la Istanbul. Introdusese o cerere în fața Curții pentru a valora o atinge la dreptul la respectul bunurilor sale în măsura în care valoarea completului de despăgubire de expropriere fixată de tribunalul de mari instanțe nu corespundea valorii reale a terenului expropriat.

Pe 24 aprilie 2003, camera pronunțase o hotărâre concluzionând violare a articolului 1 din Protocolul nr. 1. Rezervase în întregime chestiunea aplicării articolului 41 din Convenție, estimând că nu era în stare.

În vederea observațiilor ulterioare cu privire la chestiunea satisfacției echitabile, partidele fuseseră invitate să numească, de comun acord, un expert care va proceda la evaluarea terenului litiguos la momentul exproprierii și evaluarea acestuia la ora actuală. Un asemenea acord neputând interveni, partidele furnizaseră fiecare o listă de nume și calități de experți. (...)

Conform hotărârii camerei, sarcina voastră ar consta în determinare:

– valorii terenului în cauză la momentul exproprierii, și

– valorii acestuia la ora actuală. (...)

Vă atrag atenția asupra faptului că încărcarea finală a cheltuielilor de expertiză și a onorariilo voastre va cădea pe Statul défendeur.

În fine, vă transmit, pentru informare, un exemplar al hotărârii pe fond adoptată de Curtea în cauza Yıltaș Yıldız Turistik Tesisleri A.Ș. c. Turcia (disponibilă doar în franceză), care ar trebui să vă permită de a înțelege mai bine contextul expertizei. (...)»

10.

Experții acceptaseră mandatul în data 14 și 27 aprilie 2005.

11.

O vizită a locului avu loc pe 27 iunie 2005, cu participarea:

– celor doi experți,

– reprezentanților reclamantei: dna N. Mounier, avocat la Paris, și M. A. Yavrucu, din societatea reclamantă,

– reprezentanților Guvernului: M. S. Ayanoğlu, reprezentant al Facultății Silvice a Universității din Istanbul, M. Z.B. Avcıoğlu, consilier juridic la Ministerul Finanțelor, dna B. Aksoy, reprezentantă a Trezoreriei Publice, și Mmes Z.G. Acar și Ș. Pala, consiliere juridice la Ministerul Afacerilor Externe,

– de M. V. Berger, grefier de secțiune, și de dna F. Aracı, șef de diviziune în grefia.

12.

Pe 1 și 2 decembrie 2005 respectiv, M. Önal și dna Cebe depuseseră raportul lor precum și cererea lor privind cheltuielile și onorarii lor.

13.

Conform articolului 41 din Convenție,

«Dacă Curtea declară că a existat o violare a Convenției sau Protocoalelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante permite ca să se șteargă doar parțial consecințele acestei violări, Curtea acordă părții prejudiciate, dacă este cazul, satisfacție echitabilă.»

I.

A.

Daune materiale

1.

Argumente prezentate de reclamantă în observații din 14 iunie 2004

14.

Pentru evaluarea daunelor materiale suferite, reclamanta invit Curtea să considere că expropriere litigioas privea un teren constituit din câteva imobile și o pădure, cu o suprafață de aproape 4 milione de m2, situat foarte aproape de periferia Istanbul și cu o valoare de piață foarte semnificativă.

15.

Reclamanta susține că evaluarea proprietății trebuie să se bazeze pe expertiza ordonată de tribunalul de mari instanțe din Sarıyer pe 10 februarie 1993, și anume 19 122 384 dolari americani (USD). Observă că această evaluare se justifica prin caracteristicile terenului (locația geografică excepțională), conținutul (păduri, imobile) precum și posibilitatea construcției în limitele legale.

16.

Reclamanta evaluează prejudiciul material la 62 056 409 USD, conform următorului rezumat:

– Capital conform raportului de expertiză sus-menționat: 19 122 384 USD

– Dobândă compusă din data exproprierii la 29 februarie 2004 conform ratelor de dobândă aplicate la Conturi de Depozite Valute de Banca Centrală a Republicii Turcia: 42 166 035 USD

– Cheltuieli de studiu suportate pentru construcții: 97 399 USD

– Onorarii plătiți avocaților de reclamantă pentru a valora drepturile în prezenta instanță: 670 078 USD

– Impozite pe proprietate: 513 USD

--------------------

Subtotal prejudiciu material: 62 056 409 USD

– Prejudiciu moral: 500 000 USD

– Despăgubire de expropriere: - 211 314 USD

--------------------

Total compensare revendicată la titlul satisfacției echitabile: 62 345 095 USD

2.

Argumente prezentate de Guvern în observații din 29 ianuarie 2004

17.

Guvernul valora că proprietatea litigioas este o pădure privată care nu poate fi clasificată ca un teren avănd valoare de piață. Pentru calculul daunelor materiale, invit Curtea să ia în considerare evaluarea făcută de instanțele interne și entinată de Curtea de Casație.

18.

Cu titlu subsidiار, Guvernul susține că suma plătită de reclamantă la cumpărarea bunului litiguos în 1987, și anume 6 000 000 000 de lire turce (TRL), constituia valoarea de piață completă. Valora că suma 9 924 071 577 TRL fusese plătită reclamantei ca despăgubire de expropriere.

Din acest motiv, Guvernul pretinde că nici o sumă nu ar putea fi acordată reclamantei la titlul satisfacției echitabile și invit Curtea să nu ia în considerare metodele de calcul speculative ale persoanei interesate.

3.

Rezumat al rapoartelor și concluzii ale experților

19.

Experții furnizaseră două rapoarte de expertiză cu două evaluări diferite.

Conform raportului doamnei Cebe, domeniul litiguos ar valora 79 000 000 USD pe baza valorilor curente în 1987 (anul exproprierii) și 276 500 000 USD în 2005.

Raportul stabilit de M. Önal evaluează proprietatea litigioas la 6 927 217 918 TRL, și anume 7 611 658 USD, pentru septembrie 1987, și 24 470 277 130 000 TRL, și anume 18 398 704 USD, pentru septembrie 2005.

a)

Evaluarea rezultând din raportul de expertiză stabilit de dna Cebe

20.

Pentru redactarea raportului, dna Cebe se bazase pe documente găsite la registrul foncier din Sarıyer (Istanbul), informații comunicate de primăria Istanbul, precum și evaluări realizate de un arhitect cu privire la eventualitatea unui permis de construire în limitele potențialului constructibil, și ingineri silvici pentru valoarea exploatării silvice.

21.

Estimarea se bazează pe valoarea de piață definită după cum urmează:

«o opinie a celui mai bun preț la care vânzarea unui interes în materie de proprietate ar fi fost finalizat necondiționat, pentru plată în bani la data evaluării, presupunând:

a) un vânzător consentitor;

b) că, înainte de data evaluării, existase o durată rezonabilă (ținând cont de natura proprietății și starea pieții) pentru un marketing cuvenit a interesului, accord de preț și termeni și realizare a vânzării;

c) că starea pieții, nivelul valorilor și alte circumstanțe erau, la orice dată anterioară de schimbare de contracte, identice la starea pieții la ziua evaluării;

d) că nici o ofertă suplimentară nu fusese luată în considerare de un posibil cumpărător pe baza unui interes special;

e) că ambele părți ale tranzacției agiaseră în cunoștință de cauză, cu prudență și fără constrângere.»

22.

Concluziile expertei sunt rezumate în următoarele tabele:

Rezultate ale evaluării 1987 USD

Valoare finală 483 293 815

Costuri de construcție 218 741 775

Impozite de construcție 0

Cost de finanțare 26 249 013

Alt interes 0

Profit promotori 159 244 012

Valoare proprietate 79 059 015

rotunjit la 79 000 000

Parametri principali evaluării

Suprafață (m2)

Utilizare rezidențială - Vile 462 482

- Spații recreare 10 000

Total 472 482

Preț vânzare estimat (USD/m2)

- Vile 1 100

Rată ocupare locuințe 5%

Costuri construcție (USD/m2)

- Vile 460

- Spații recreare 600

Profit pe cost 65%

Cost finanțare 12%

Rată neplică

Rezultate ale evaluării 2005 USD

Valoare finală 878 716 028

Costuri de construcție 344 299 537

Impozite de construcție 0

Cost de finanțare 20 657 972

Alt interes 0

Profit promotori 237 222 381

Valoare sit 276 536 138

rotunjit la 276 500 000

Parametri principali evaluării

Suprafață (m2)

Utilizare rezidențială - Vile 462 482

- Spații recreare 10 000

Total 472 482

Preț vânzare estimat (USD/m2)

- Vile 2 000

Costuri construcție (USD/m2)

- Vile 725

- Spații recreare 900

Profit pe cost 65%

Cost finanțare 6%

b)

Evaluarea rezultând din raportul de expertiză stabilit de M. Önal

23.

Ca urmare a vizitei locului, M. Önal procedase la consultări cu diferite direcții ale Administrației și ceruse avizele arhitecți și inginerilor silvici. Ișia făcut evaluarea pe baza legislației silvice, mediului și zonelor protejate. Folosise trei metode pentru a determina valoarea proprietății:

– determinare a valorii utilizării și gestiunării ca zonă silvică,

– determinare valorii în limitele potențialului constructibil,

– luare a tranzacției unei proprietăți calificată ca «pădure privată» ca referință pentru calculul valorii de piață.

24.

Raportul menționează că în 1995, pădurile din Sarıyer și Beykoz fuseseră clasificate zone protejate și că toate construcțiile în aceste zone sunt sub controlul Consilului de protecție al bogățiilor culturale și naturale («Consilul»). Printr-o hotărâre a Consilului pe 20 iunie 1996, proprietatea litigioas fusese calificată ca zonă protejată de categorie 2. În noiembrie 1999, pădurile în cauză fuseseră calificată ca «zone care pot fi deschise exploatării în interesul public și respectând mediul».

25.

Conform raportului, «valoarea de piață trebuie calculată ținând cont de natura specială a bunului, și anume o exploatare silvică, și nu poate fi evaluată ca un teren».

26.

Concluziile expertului se citesc după cum urmează:

Evaluare septembrie 1987

valoare proprietate/pădure și construcții

– valoare pădure 5 016 019 493 TRL

– valoare suplimentară (construcție) 1 911 198 425 TRL

-----------------------

– valoare proprietate 6 927 217 918 TRL

și anume 7 611 658 USD

valoare proprietate comparabilă

- valoare vânzare (preț cumpărare 1987) 6 497 693 808 TRL

Evaluare septembrie 2005

valoare proprietate/pădure și construcții

– valoare pădure 17 923 976 000 000 TRL

– valoare suplimentară (construcție) 6 546 301 130 000 TRL

-----------------------

– valoare proprietate 24 470 277 130 000 TRL

și anume 18 398 704 USD

valoare proprietate comparabilă

3 937 351 m2

preț m2: 5 350 000 TRL și anume 4 USD

și anume 15 838 216 USD

4.

Apreciere Curții

27.

Curtea amintește că o hotărâre care constată violare implică pentru Statul défendeur obligația juridică să pune capăt violării și să-i șteargă consecințele în mod să restabilească cât se poate situația anterioară celei (Iatridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [Marea Cameră], nr. 31107/96, § 32, CEDH 2000-XI, și, în ultimul timp, Katsaros c. Grecia (satisfacție echitabilă), nr. 51473/99, § 17, 13 noiembrie 2003).

28.

Statele contractante parte la o cauză sunt în principiu libere de a alege mijloacele de care vor folosi pentru a se conforma unei hotărâri care constată violare. Acest putere de apreciere cât la modalități executării hotărârii reflectă libertatea de alegere cu care este însoțită obligația primordială impusă de Convenție Statelor contractante: asigura respectul drepturilor și libertăților garantate. Dacă natura violării permite o restitutio in integrum, se cuvine Statului défendeur să o realizeze, Curtea nefiind competentă nici posibilitate practică să o realizeze singură. Dacă, pe de altă parte, dreptul național nu permite sau nu permite decât parțial ștergerea consecințelor violării, art. 41 autorizează Curtea acordă, dacă este cazul, părții prejudiciate satisfacția care i se pare corespunzătoare (Brumarescu c. România (satisfacție echitabilă) [Marea Cameră], nr. 28342/95, § 20, CEDH 2000-I).

29.

Privind prezenta cauză, Curtea amintește că în hotărârea pe fond (§ 38), exprimasese în acești termeni:

«Curtea nu se consideră chemată să se pronunțe asupra chestiuni de ști pe ce bază jurisdicțiile naționale ar fi trebuit să fixeze compensare. De fapt, nu ar putea substitui tribunalele turce pentru determinare criteriile estimării valorii terenului expropriat și fixare sumelor datorite care ar decurge de aici. Cu toate acestea, luând în considerare elementele dosarului, Curtea estimează că reclamanta demonstrat suficient că despăgubirea de expropriere fixată de jurisdicțiile interne nu era rezonabil în raport cu valoarea proprietății sale.»

30.

Din acest raționament rezultă că actul Statului pe care Curtea l-a considerat contrar articolului 1 din Protocolul nr. 1 nu era expropriere terenului reclamantei ca atare, ci omisiune Statului să verse acesteia o despăgubire rezonabil în raport cu valoarea proprietății. Curtea observă pe acest punct că caracterul licității, în termenii dreptului național, situație imputabilă Statului défendeur, pe care Curtea totuși a considerat-o contrară Convenției, se reflectă prin forța lucrurilor asupra criterii a fi folosiți pentru determinare reparație datorată Statul défendeur, consecințele financiare ale unei stăpâniri licite neputând fi asimilate cu acelea ale unei deposedări ilicite (Belvedere Alberghiera S.r.l. c. Italia (satisfacție echitabilă), nr. 31524/96, § 31, 30 octombrie 2003).

31.

Ca urmare, compensarea care urmează a se determina în speță nu va trebui, contrar celei acordate în cauze privind deposedări ilicite în sine, reflecte ideea ștergere totale a consecințelor ingrenajului litiguos (Papamichalopoulos și alții c. Grecia (art. 50), hotărâre din 31 octombrie 1995, seria A nr. 330 - B, p. 59, §§ 36-39, și Ex-rege Grecia și alții c. Grecia (satisfacție echitabilă) [Marea Cameră], nr. 25701/94, §§ 75 și 78, 28 noiembrie 2002).

32.

Pentru determinare reparație adecvată, Curtea trebuie inspirare din criteriile generale enunțate în jurisprudența sa privind art. 1 din Protocolul nr. 1 și conform cărora, fără versare suma rezonabil în raport cu valoare bunului, privare proprietate constituie de obicei atinge excesivă care nu se putea justifica pe terenul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (James și alții c. Regatul Unit, hotărâre din 21 februarie 1986, seria A nr. 98, p. 36, § 54).

33.

Curtea observă important decalaj care separă metodele calcul folosite în acest scop de partidele litigiosului și experți. Nu se consideră în măsură de accepta metodele în cauză și amintește că compensare în cazul de față nu trebuie neapărat reflecte valoare completă și întreagă bunului.

34.

Curtea estimează adecvat fixa o sumă forfetară cât se poate «rezonabil în raport» cu valoare bunului, adică amount pe care ar fi găsit acceptabil cu privire la art. 1 din Protocolul nr. 1 ca despăgubire expropriere. De aceea estimează că despăgubire care urmează acordă reclamantei se limitează la valoare proprietatea avea data exproprierii, și anume septembrie 1987.

35.

Pronunțând în echitate după cum cere art. 41 din Convenție, Curtea alocă reclamantei 7 466 874 USD, și anume 6 100 000 euro (EUR), reparație prejudiciului material suferit.

B.

Daune morale

36.

Reclamanta revendică 500 000 USD la titlul prejudiciului moral pe care ar fi cauzat-o comportament Statului.

37.

Curtea amintește în acest sens că nu trebuie exclude pe cale generală posibilitate acordă reparație prejudiciu moral alocat de persoane morale; asta depinde de circumstanțe fiecare caz (Comingersoll c. Portugalia [Marea Cameră], nr. 35382/97, §§ 32-35, CEDH 2000 - IV). Nu poate deci exclude, în vederea propriei jurisprudență, că putea exista, pentru o societate comercială, prejudiciu altul decât material apelând reparație peniară.

38.

Cu toate acestea, în cazul de față, Curtea nu estimează reclamanta fost lăsat în situație care justifica acordare unei asemenea indemnitățe.

II.

39.

Reclamanta solicită rambursare cheltuielilor suportate în fața Curții, pentru amount global 670 078 USD.

40.

Guvernul estimează cerere excesivă.

41.

Conform jurisprudenței constante Curții, alocare cheltuieli dépens la titlul articolului 41 presupune că sunt stabilite realitate, necesitate și, de plus, caracter rezonabil rată (Iatridis, sus-citată, § 54). De altfel, cheltuielile de justiție sunt recuperabile doar în măsura în care se raportează violare constatată (Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [Marea Cameră], nr. 33202/96, § 27, 28 mai 2002).

42.

Curtea observă reclamanta nu produce nici o factură materie. De altfel, găsesc excessiv cheltuieli reivindicat titlu.

43.

Ținând seama de circumstanțe cauza, Curtea estimează rezonabil aloca reclamantei 10 000 EUR, taxa valoare adăugată inclusă.

III.

44.

Pentru onorarii și cheltuielile relative realizării expertizei, dna Cebe M. Önal cer respectiv 10 000 și 8 713 EUR.

45.

Curtea amintește mai întâi că acordare indemnitățe ține discreție putere și-i aparține judeca dacă o indemnitățe necesară și adecvată.

Pe instrucțiuni camera, grefierul secțiunii informase deci Guvernul experți că cheltuieli onorarii relative expertizei ar fi în final sarcina Statului défendeur (§7 mai sus).

46.

În circumstanțe speța, Curtea hotărâște acordă sumele revendicat.

IV.

47.

Curtea estimează adecvat baza rata dobânzilor moratorie pe rata dobândă facilități împrumut marginal Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale.

1.

Hotărăște

a)

că Statul défendeur trebuie să verse reclamantei, în trei luni de la ziua hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, următoarele sume de convertit în noi lire turce la rata aplicabilă data decontării:

i. 6 100 000 EUR (șase milioane o sută mie euro) pentru daune materiale;

ii. 10 000 EUR (zece mii euro) pentru cheltuieli și taxe;

iii. orice sumă care putea fi datorată cu titlul impozitului pe sumele precitate;

b)

că Statul défendeur trebuie să verse experților, în trei luni de la ziua hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, următoarele sume de convertit în noi lire turce la rata aplicabilă data decontării:

i. 10 000 EUR (zece mii euro) doamnei Cebe;

ii. 8 713 EUR (opt mii șapte sute treisprezece euro) Domnului Önal;

c)

că de la expirare termenului și până versare, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă rata egală cu cea facilității împrumut marginal Băncii Centrale Europene aplicabilă perioada, crescut cu trei puncte procentuale;

2.

Respinge

cerere satisfacție echitabilă pentru restul.

Făcut în limba franceză, apoi comunicat prin scris pe 27 aprilie 2006 în aplicare articolului 77 §§ 2 și 3 regulamentului.

Vincent Berger

Boštjan M. Zupančič

Grefier

Președinte

Rectificat 12 decembrie 2006. Numele reclamantei era redactat după cum urmează: «Yıltaș Yıldız Turistik Tesisleri A.Ș.».

Rectificat 12 decembrie 2006. Numele reclamantei era redactat după cum urmează: «Yıltaș Yıldız Turistik Tesisleri A.Ș.».

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-04-24
0,98
AFFAIRE YILTAS YILDIZ TURISTIK TESISLERI A.S. c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE YILTAŞ YILDIZ TURİSTİK TESİSLERİ A.Ş. c. TURQUIE (Requête n o 30502/96) ARRÊT (fond) STRASBOURG 24 avril 2003 DÉFINITIF 24/09/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la
CtEDO 2006-12-19
0,95
AFFAIRE YILDIZ ET TAȘ c. TURQUIE (N° 4)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE YILDIZ ET TAŞ c. TURQUIE (N o 4) (Requête n o 3847/02) ARRÊT STRASBOURG 19 décembre 2006 DÉFINITIF 19/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut s
CtEDO 2006-12-19
0,95
AFFAIRE YILDIZ ET TAȘ c. TURQUIE (N° 2)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE YILDIZ ET TAŞ c. TURQUIE (N o 2) (Requête n o 77642/01) ARRÊT STRASBOURG 19 décembre 2006 DÉFINITIF 19/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut
CtEDO 2006-12-19
0,95
AFFAIRE YILDIZ ET TAȘ c. TURQUIE (N° 1)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE YILDIZ ET TAŞ c. TURQUIE (N o 1) (Requête n o 77641/01) ARRÊT STRASBOURG 19 décembre 2006 DÉFINITIF 19/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut
CtEDO 2006-12-19
0,95
AFFAIRE YILDIZ ET TAȘ c. TURQUIE (N° 3)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE YILDIZ ET TAŞ c. TURQUIE (N o 3) (Requête n o 477/02) ARRÊT STRASBOURG 19 décembre 2006 DÉFINITIF 19/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut su
Sursă