ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1852/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 23 martie 2004, reclamanta B.P. a solicitat anularea hotărârii nr. 9324 din 30 ianuarie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 312/CA/2004 - PI din 26 aprilie 2004, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 9324 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. e) din Legea nr. 189/2000.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 3 ianuarie 1944, dată la care părinții săi erau refugiați, din motive etnice, din localitatea de domiciliu și a dobândit prin naștere, statutul de refugiată, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de B.P. Recurenta a susținut că nu sunt întrunite cerințele legale, pentru a i se acorda reclamantei, drepturile compensatorii, atâta timp, cât nu s-a făcut dovada indubitabilă că tatăl reclamantei a fost persecutat etnic, schimbarea domiciliului din Tinca, în Oradea, fiind un act benevol, ca urmare a unor neînțelegeri cu autoritățile române.

Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui, la data retrocedării pământului românesc. Situația de refugiat a tatălui reclamantei a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarația martorei K.M., copiile extras ale actelor de stare civilă, inventarul bunurilor, foaia matricolă, ordin de lăsare la vatră. Interpretarea dată de instanță este legală și nu adaugă la lege. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat, și în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 312/CA/2004 - PI din 26 aprilie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2005.