ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8823/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

C.N., în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Bacău, a solicitat anularea hotărârii nr. 311 din 14

aprilie 2003, emisă de aceasta și obligarea acesteia, la emiterea unei noi

hotărâri, prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

fiind strămutat.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 185 din 28

octombrie 2003, a respins contestația, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că refugiul familiei s-a produs dintr-o localitate a Regatului, în

alta, cauzată fiind de operațiunile de război care aveau loc în Moldova, la

acel moment, iar nu de exercitarea unei persecuții etnice, de către un regim

străin.

Considerând hotărârea nelegală,

reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței

și în fond, admiterea acțiunii, întrucât întrunește cerințele Legii nr. 189/200,

mama sa lucrând la primărie, a fost strămutată prin ordinul prefecturii, iar el

a rămas orfan de tată, acesta murind în război, în Urali.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia,

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții

din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutat în altă

localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței,

aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

În speță, reclamantul nu are

calitatea de strămutat, întrucât a fost refugiat împreună cu familia, din Bacău,

în Drăgănești Olt, ambele localități fiind pe teritoriul României.

În consecință, nefiind întrunite

cerințele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât reclamantul nu a fost

persecutat etnic, în mod legal instanța a respins acțiunea, ca nefondată,

astfel că recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., va

fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N.

împotriva sentinței civile nr. 185 din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel Bacău,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 decembrie 2004.