ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8823/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: C.N., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bacău, a solicitat anularea hotărârii nr. 311 din 14 aprilie 2003, emisă de aceasta și obligarea acesteia, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, fiind strămutat. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 185 din 28 octombrie 2003, a respins contestația, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că refugiul familiei s-a produs dintr-o localitate a Regatului, în alta, cauzată fiind de operațiunile de război care aveau loc în Moldova, la acel moment, iar nu de exercitarea unei persecuții etnice, de către un regim străin.

Considerând hotărârea nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, admiterea acțiunii, întrucât întrunește cerințele Legii nr. 189/200, mama sa lucrând la primărie, a fost strămutată prin ordinul prefecturii, iar el a rămas orfan de tată, acesta murind în război, în Urali. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În speță, reclamantul nu are calitatea de strămutat, întrucât a fost refugiat împreună cu familia, din Bacău, în Drăgănești Olt, ambele localități fiind pe teritoriul României. În consecință, nefiind întrunite cerințele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât reclamantul nu a fost persecutat etnic, în mod legal instanța a respins acțiunea, ca nefondată, astfel că recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N. împotriva sentinței civile nr. 185 din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2004.