ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 580/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 101 din 12

septembrie 2005, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta F.F., în temeiul Legii

nr. 189/2000, a anulat hotărârea nr. 966 din 24 februarie 2005, emisă de Casa

Județeană de Pensii Bacău și a obligat-o pe aceasta din urmă, să emită o nouă

hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate pentru

perioada 19 iulie 1943 - 6 martie 1945, începând cu 1 ianuarie 2005.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că părinții reclamantei au fost expulzați din localitatea de domiciliu,

Poiana Sărată, trecută în administrare maghiară, ca urmare a Dictatului de la

Viena, în localitatea Oituz, aflată în administrarea Statului român, unde, la

21 iulie 1943, s-a născut reclamanta F.F., așa cum rezultă din înscrisurile și

declarațiile de martori aflate la dosar.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană Bacău, susținând că dispozițiile Legii

nr. 189/2000 nu se aplică și copiilor născuți în timpul refugiului familiei,

deoarece, pe de o parte, nu erau născuți la data strămutării, iar pe de altă

parte nu este îndeplinită condiția schimbării domiciliului prevăzută în art. 1

din lege.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor Legii nr.

189/2000 beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care,

în perioada guvernelor instaurate în România, începând cu 6 septembrie 1940,

până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, fiind refugiată, expulzată

sau strămutată în altă localitate.

Dovada îndeplinirii cerințelor legii

se face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale sau, în

lipsa acestora, cu declarații de martori.

Astfel, din extrasul după Tabelul

persoanelor expulzate din comuna Poiana Sărată, județul Trei Scaune, stabilite

în localitatea Oituz, întocmit la 31 ianuarie 1941, aflat în copie la dosar,

coroborat cu declarațiile autentificate ale martorilor M.G.V. și M.G.I.,

rezultă că soții D.N. și D.M., părinții reclamantei, au fost expulzați împreună

cu copiii lor, din teritoriile cedate Statului Ungar, după Dictatul de la

Viena.

Cum reclamanta s-a născut la 21

iulie 1943, în localitatea Oituz, unde părinții săi erau refugiați, în mod

corect instanța de fond a apreciat că aceasta beneficiază de drepturile

acordate prin Legea nr. 189/2000, deoarece traiul în refugiu a avut consecințe

materiale și morale vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra

copiilor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.

Pentru aceste considerente și

constatând că nu există, potrivit art. 304 și 304

1

, motive de casare

sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge

recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bacău împotriva sentinței civile nr. 101 din 12 septembrie

2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 februarie 2006.