ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 580/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 101 din 12 septembrie 2005, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta F.F., în temeiul Legii nr. 189/2000, a anulat hotărârea nr. 966 din 24 februarie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Bacău și a obligat-o pe aceasta din urmă, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate pentru perioada 19 iulie 1943 - 6 martie 1945, începând cu 1 ianuarie 2005. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că părinții reclamantei au fost expulzați din localitatea de domiciliu, Poiana Sărată, trecută în administrare maghiară, ca urmare a Dictatului de la Viena, în localitatea Oituz, aflată în administrarea Statului român, unde, la 21 iulie 1943, s-a născut reclamanta F.F., așa cum rezultă din înscrisurile și declarațiile de martori aflate la dosar.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană Bacău, susținând că dispozițiile Legii nr. 189/2000 nu se aplică și copiilor născuți în timpul refugiului familiei, deoarece, pe de o parte, nu erau născuți la data strămutării, iar pe de altă parte nu este îndeplinită condiția schimbării domiciliului prevăzută în art. 1 din lege. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada guvernelor instaurate în România, începând cu 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Dovada îndeplinirii cerințelor legii se face, potrivit art. 4 din H.G.

nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori. Astfel, din extrasul după Tabelul persoanelor expulzate din comuna Poiana Sărată, județul Trei Scaune, stabilite în localitatea Oituz, întocmit la 31 ianuarie 1941, aflat în copie la dosar, coroborat cu declarațiile autentificate ale martorilor M.G.V. și M.G.I., rezultă că soții D.N. și D.M., părinții reclamantei, au fost expulzați împreună cu copiii lor, din teritoriile cedate Statului Ungar, după Dictatul de la Viena. Cum reclamanta s-a născut la 21 iulie 1943, în localitatea Oituz, unde părinții săi erau refugiați, în mod corect instanța de fond a apreciat că aceasta beneficiază de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, deoarece traiul în refugiu a avut consecințe materiale și morale vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.

Pentru aceste considerente și constatând că nu există, potrivit art. 304 și 304 1 , motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bacău împotriva sentinței civile nr. 101 din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2006.