ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1964/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Ț.E. a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii 10/2001 și Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea pârâților să emită și să comunice decizia privind titlu de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. X, situat în Craiova, str. I.P.P., în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1000 RON/zi de întârziere, până la emiterea deciziei.

În motivarea cererii, s-a arătat că prin Dispoziția din 17 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, către Ț.E., pentru imobilul imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. Y, situat în Craiova, str. D. A precizat că Dispoziția din 17 ianuarie 2006 a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale, în termen de 30 de zile, împreună cu întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acesteia, Dosarul fiind înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 13180/CC, însă nu a fost soluționat până la această dată. A susținut reclamanta că nesoluționarea dosarului după trecerea unei perioade de 4 ani de la emiterea Dispoziției din 17 ianuarie 2006 este nejustificată, astfel că interesul promovării prezentei acțiuni este unul legitim și urmărește obligarea pârâților la respectarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.

Referitor la pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, reclamanta a apreciat că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză prin faptul că în cadrul său a fost înființată Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 și asigură și Secretariatul Comisiei Centrale. A considerat că autoritățile pârâte nu au luat măsuri eficiente pentru soluționarea dosarului de despăgubiri în termenul rezonabil, la care se referă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care cuprinde și durata procedurilor administrative. De asemenea, s-a mai arătat că prin neîndeplinirea obligației de a emite titlul de despăgubire pârâtele aduc atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile și valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, H.G. nr. 1095/2005 modificată și completată prin H.G. nr. 128/2008. b) Întâmpinările formulate în cauză Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a arătat că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, Dosarul fiind înregistrat sub nr. 13180/CC și a fost analizată legalitatea cererii de respingere a cererii de restituire în natură, constatându-se că la dosar nu există înscrisuri din care să reiasă situația despăgubirilor încasate la momentul preluării abuzive de către fostul proprietar. Referitor la etapa evaluării, pârâta a arătat că această etapă este condiționată de reanalizarea dosarului sau de completarea acestuia și de respectarea principiului ordinii de înregistrare a dosarelor așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În ceea ce privește emiterea titlului de despăgubire în termen de 90 de zile, pârâta a arătat că acest termen nu poate fi reținut întrucât în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 527/2006 sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societățile de evaluatori sau evaluatori și anexe la aceste contracte în care este indicat termenul de evaluare, acesta variind în funcție de obiectul evaluării respectiv 30 de zile pentru teren și 45 de zile pentru teren și construcție demolată, că între data evaluării și emiterea deciziei există o perioadă în care raportul de evaluare este comunicat persoanelor îndreptățite, care pot formula obiecțiuni, la care evaluatorul trebuie să răspundă și să comunice răspunsul la acestea.

Referitor la modalitatea de soluționare a dosarelor, pârâta a arătat că legiuitorul nu a prevăzut un termen de soluționare, ordinea de soluționare a acestora fiind stabilită de Comisia Centrală prin Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006, ce a fost înlocuită prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008, transmiterea dosarelor spre evaluare fiind făcută în ordinea înregistrării lor. În ceea ce privește cererea reclamantei referitoare la obligarea Comisiei Centrale la plata daunelor cominatorii, pârâta a arătat că această cerere este inadmisibilă, întrucât faptul că nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire nu poate constitui o neexecutare din partea Comisiei Centrale, în condițiile în care procedura administrativă prevăzută de Titlul II din Legea nr. 247/2005 nu a fost finalizată.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că atribuțiile sale sunt prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, iar în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Faptul că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale nu îi conferă calitate procesuală pasivă în cauză.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata daunelor cominatorii, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a susținut că această cerere este inadmisibilă, întrucât faptul că nu a fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire nu poate constitui o neexecutare din partea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, această obligație revenind Comisiei Centrale. c) Sentința și considerentele primei instanțe Prin Sentința nr. 323 din 24 iunie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta Ț.E.

în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 și Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; a obligat pârâta Comisia Centrală să emită decizia reprezentând titlu de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, str. I.P.P.; a respins capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor cominatorii; a respins acțiunea față de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților este întemeiată, întrucât obligația legală de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri și cea anterioară, privind întocmirea raportului de evaluare, revin Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pe fond, Curtea a apreciat că punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale. Între aceste drepturi se înscrie și dreptul prevăzut de art. 6, acela privind procesul echitabil, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza administrativă cât și din aceea jurisdicțională propriu zisă, într-un termen rezonabil.

A arătat prima instanță că în speță prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art. 6 din Convenție cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care se apreciază ca absența totală a despăgubirilor creează reclamantelor o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a) Motivele de recurs A fost invocat faptul că în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2007 sunt parcurse mai multe etape: - etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; - etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; - etapa evaluării și, după parcurgerea acestora, emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri și valorificarea acestui titlu.

În cauza dedusă judecății a fost parcursă etapa transmiterii și înregistrării dosarului, iar în etapa analizării legalității respingerii cererii în natură a imobilului – teren și construcție situat în Craiova, str. I.P.P., s-a constatat că lipsesc actele din care să reiasă dacă pentru imobilul respectiv s-au plătit despăgubiri, astfel că dosarul va fi transmis aleatoriu la evaluator. b) Analiza motivelor de recurs Situația de fapt Prin Dispoziția din 17 ianuarie 2006, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. I.P.P. Dosarul a fost transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor sub nr. 13180/CC.

Legislația aplicabilă Constituția României art. 11 alin. (1) “Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte”. Constituția României art. 11 alin. (2) „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. Constituția României art. 20 alin. (2) „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”.

Legea nr. 247/2005, Titlul VII Art. 16, alin. (1) „Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

Art. 16, alin. (6) "După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire." Art. 16, alin. (7) "În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare." Analiza legislației relevante în cauză demonstrează că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a instituit un termen pentru soluționarea dosarelor.

Referitor la lipsa unui termen de soluționare a cererilor din legislația națională aplicabilă, arătăm că potrivit art. 11 alin. (2) din Constituția României tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar dispozițiile alin. (2) din art. 20 al Constituției României obligă la aplicarea prioritară a reglementărilor internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte. România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin Legea nr. 30/1994, astfel că instanța în fața căreia se invocă existența unei neconcordanțe între legislația națională și dispozițiile Convenției va aplica cu prioritate prevederile convenției.

În baza aceluiași temei constituțional, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este direct aplicabilă în sistemul român de drept. În cauza de față, judecătorul național a stabilit corect că omisiunea legiuitorului de a prevedea un termen rezonabil de soluționare a procedurii se constituie în încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că prin nefinalizarea procedurilor administrative și judiciare într-un termen rezonabil se aduce atingere evidentă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În raport de data depunerii cererii și jurisprudența Curții de la Strasbourg se reține că a avut loc o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii de acordare a măsurilor reparatorii, astfel că motivul de recurs este nefondat.

Însă, în cauză se constată că prin acțiune s-a solicitat obligarea Comisiei la emiterea titlului de despăgubire în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. c) Soluția instanței de recurs În raport de aceasta, urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., să se admită recursul și să se modifice în parte sentința primei instanțe, în sensul că va fi obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. I.P.P. în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 323 din 24 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte sentința atacată, în sensul că obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. I.P.P., în termenul de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2011.