ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1964/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1964/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Ț.E. a chemat

în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

- Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii 10/2001 și Ministerul Economiei

și Finanțelor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând

instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea pârâților să

emită și să comunice decizia privind titlu de despăgubire pentru imobilul

notificat sub nr. X, situat în Craiova, str. I.P.P., în termen de 90 de zile de

la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1000

RON/zi de întârziere, până la emiterea deciziei.

În motivarea cererii,

s-a arătat că prin Dispoziția din 17 ianuarie 2006 emisă de Primarul

Municipiului Craiova s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, către Ț.E., pentru imobilul imposibil de restituit

în natură, notificat sub nr. Y, situat în Craiova, str. D.

A precizat că

Dispoziția din 17 ianuarie 2006 a fost înaintată Secretariatului Comisiei

Centrale, în termen de 30 de zile, împreună cu întreaga documentație ce a stat

la baza emiterii acesteia, Dosarul fiind înregistrat la Comisia Centrală sub

nr. 13180/CC, însă nu a fost soluționat până la această dată.

A susținut reclamanta

că nesoluționarea dosarului după trecerea unei perioade de 4 ani de la emiterea

Dispoziției din 17 ianuarie 2006 este nejustificată, astfel că interesul

promovării prezentei acțiuni este unul legitim și urmărește obligarea pârâților

la respectarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.

Referitor la pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, reclamanta a apreciat

că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză prin faptul că în cadrul său

a fost înființată Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 și

asigură și Secretariatul Comisiei Centrale.

A considerat că

autoritățile pârâte nu au luat măsuri eficiente pentru soluționarea dosarului

de despăgubiri în termenul rezonabil, la care se referă art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului care cuprinde și durata procedurilor

administrative.

De asemenea, s-a mai

arătat că prin neîndeplinirea obligației de a emite titlul de despăgubire

pârâtele aduc atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja

bunurile și valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de România

prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În drept, acțiunea a

fost întemeiată pe dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, H.G. nr.

1095/2005 modificată și completată prin H.G. nr. 128/2008.

b) Întâmpinările

formulate în cauză

Pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a

arătat că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă,

Dosarul fiind înregistrat sub nr. 13180/CC și a fost analizată legalitatea

cererii de respingere a cererii de restituire în natură, constatându-se că la

dosar nu există înscrisuri din care să reiasă situația despăgubirilor încasate

la momentul preluării abuzive de către fostul proprietar.

Referitor la etapa

evaluării, pârâta a arătat că această etapă este condiționată de reanalizarea

dosarului sau de completarea acestuia și de respectarea principiului ordinii de

înregistrare a dosarelor așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16

septembrie 2008 a Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În ceea ce privește

emiterea titlului de despăgubire în termen de 90 de zile, pârâta a arătat că

acest termen nu poate fi reținut întrucât în temeiul dispozițiilor H.G. nr.

527/2006 sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societățile de

evaluatori sau evaluatori și anexe la aceste contracte în care este indicat

termenul de evaluare, acesta variind în funcție de obiectul evaluării respectiv

30 de zile pentru teren și 45 de zile pentru teren și construcție demolată, că

între data evaluării și emiterea deciziei există o perioadă în care raportul de

evaluare este comunicat persoanelor îndreptățite, care pot formula obiecțiuni,

la care evaluatorul trebuie să răspundă și să comunice răspunsul la acestea.

Referitor la

modalitatea de soluționare a dosarelor, pârâta a arătat că legiuitorul nu a

prevăzut un termen de soluționare, ordinea de soluționare a acestora fiind

stabilită de Comisia Centrală prin Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006, ce a

fost înlocuită prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008, transmiterea dosarelor

spre evaluare fiind făcută în ordinea înregistrării lor.

În ceea ce privește

cererea reclamantei referitoare la obligarea Comisiei Centrale la plata

daunelor cominatorii, pârâta a arătat că această cerere este inadmisibilă,

întrucât faptul că nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire

nu poate constitui o neexecutare din partea Comisiei Centrale, în condițiile în

care procedura administrativă prevăzută de Titlul II din Legea nr. 247/2005 nu

a fost finalizată.

Pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că atribuțiile sale

sunt prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările

ulterioare, iar în cursul procedurii administrative privind acordarea

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de

Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților este învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de

despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Faptul că

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților asigură organizarea și

funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale nu îi conferă calitate

procesuală pasivă în cauză.

În ceea ce privește

capătul de cerere privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților la plata daunelor cominatorii, pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților a susținut că această cerere este inadmisibilă,

întrucât faptul că nu a fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire nu

poate constitui o neexecutare din partea Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților, această obligație revenind Comisiei Centrale.

c) Sentința și

considerentele primei instanțe

Prin Sentința nr. 323

din 24 iunie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta Ț.E. în

contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților - Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 și

Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor; a obligat pârâta Comisia Centrală să emită decizia reprezentând

titlu de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, str. I.P.P.; a respins

capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor cominatorii; a respins

acțiunea față de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității

procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

este întemeiată, întrucât obligația legală de emitere a deciziei reprezentând

titlu de despăgubiri și cea anterioară, privind întocmirea raportului de

evaluare, revin Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pe fond, Curtea a

apreciat că punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine

autorităților executive ale statului care au obligația legală și

constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele

internaționale.

Între aceste drepturi

se înscrie și dreptul prevăzut de art. 6, acela privind procesul echitabil,

care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza

administrativă cât și din aceea jurisdicțională propriu zisă, într-un termen

rezonabil.

A arătat prima

instanță că în speță prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât

a art. 6 din Convenție cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la

Convenție, motiv pentru care se apreciază ca absența totală a despăgubirilor

creează reclamantelor o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul

bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

Împotriva acestei

sentințe s-a declarat recurs de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor

a) Motivele de recurs

A fost invocat faptul

că în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea

nr. 247/2007 sunt parcurse mai multe etape:

- etapa transmiterii

și a înregistrării dosarelor;

- etapa analizării

dosarelor de către Secretariatul Comisiei sub aspectul posibilității

restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării;

- etapa evaluării și,

după parcurgerea acestora, emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri

și valorificarea acestui titlu.

În cauza dedusă

judecății a fost parcursă etapa transmiterii și înregistrării dosarului, iar în

etapa analizării legalității respingerii cererii în natură a imobilului – teren

și construcție situat în Craiova, str. I.P.P., s-a constatat că lipsesc actele

din care să reiasă dacă pentru imobilul respectiv s-au plătit despăgubiri,

astfel că dosarul va fi transmis aleatoriu la evaluator.

b) Analiza motivelor

de recurs

Situația de fapt

Prin Dispoziția din

17 ianuarie 2006, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea de măsuri

reparatorii sub formă de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str.

I.P.P.

Dosarul a fost

transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Acordarea

Despăgubirilor sub nr. 13180/CC.

Legislația aplicabilă

Constituția României

art. 11 alin. (1) “Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu

bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte”.

Constituția României

art. 11 alin. (2) „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte

din dreptul intern”.

Constituția României

art. 20 alin. (2) „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele

privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte,

și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția

cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai

favorabile”.

Legea nr. 247/2005,

Titlul VII

Art. 16, alin. (1)

„Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea

notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele

conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea

notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca

despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului

obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv

orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana

îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de

proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe,

conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la

data intrării în vigoare a prezentei legi”.

Art. 16, alin. (6)

"După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori

desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de

evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține

cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de

despăgubire."

Art. 16, alin. (7)

"În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea

dosarului spre reevaluare."

Analiza legislației

relevante în cauză demonstrează că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a instituit un

termen pentru soluționarea dosarelor.

Referitor la lipsa

unui termen de soluționare a cererilor din legislația națională aplicabilă,

arătăm că potrivit art. 11 alin. (2) din Constituția României tratatele

ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar

dispozițiile alin. (2) din art. 20 al Constituției României obligă la aplicarea

prioritară a reglementărilor internaționale privitoare la drepturile

fundamentale ale omului, la care România este parte.

România a ratificat

Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin Legea nr. 30/1994, astfel că

instanța în fața căreia se invocă existența unei neconcordanțe între legislația

națională și dispozițiile Convenției va aplica cu prioritate prevederile

convenției.

În baza aceluiași

temei constituțional, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este

direct aplicabilă în sistemul român de drept.

În cauza de față,

judecătorul național a stabilit corect că omisiunea legiuitorului de a prevedea

un termen rezonabil de soluționare a procedurii se constituie în încălcarea

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul

echitabil.

În jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că prin

nefinalizarea procedurilor administrative și judiciare într-un termen rezonabil

se aduce atingere evidentă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În raport de data

depunerii cererii și jurisprudența Curții de la Strasbourg se reține că a avut

loc o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin nesoluționarea într-un

termen rezonabil a cererii de acordare a măsurilor reparatorii, astfel că

motivul de recurs este nefondat.

Însă, în cauză se

constată că prin acțiune s-a solicitat obligarea Comisiei la emiterea titlului

de despăgubire în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

c) Soluția instanței

de recurs

În raport de aceasta,

urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., să se admită recursul și să se modifice

în parte sentința primei instanțe, în sensul că va fi obligată pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia privind titlul de

despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. I.P.P. în termen de 3 luni

de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 323 din 24 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte

sentința atacată, în sensul că obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru

imobilul situat în Craiova, str. I.P.P., în termenul de 3 luni de la data

rămânerii irevocabile a hotărârii.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 1 aprilie 2011.