ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1260/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, sub nr. 422/2004, reclamantul M.C. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, solicitând anularea hotărârii nr. 3368 din 25 februarie 2003, emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în luna septembrie 1940, părinții săi s-au refugiat din orașul Cluj, în orașul Brașov, ca urmare a cedării Transilvaniei, către Ungaria, iar la data de 5 octombrie 1941, în timpul refugiului, s-a născut reclamantul. După retrocedarea Transilvaniei, către România, în anul 1945, părinții reclamantului s-au întors la fostul lor domiciliu din orașul Cluj.

Prin sentința civilă nr. 93/F din 6 iulie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.C., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov și a dispus anularea hotărârii nr. 3368 din 25 februarie 2003, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să emită reclamantului, o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască calitatea de refugiat pe perioada 5 octombrie 1941 - 6 martie 1945 și plata drepturilor cuvenite, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată. A obligat pârâta să-i plătească reclamantului, suma de 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinților săi, dobândind același statut ca al acestora, iar faptul că a fost sau nu conceput în intervalul de 300 de zile de la data începerii refugiului părinților, nu prezintă importanță în cauză.

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, care a motivat, în esență, că statutul de persoană refugiată nu se poate transfera asupra copiilor născuți după refugiul părinților, întrucât acest statut este strâns legat de persoana titularului și nu poate fi valorificat de urmașii acestuia. Recursul este nefondat. Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă, a unui domiciliu comun, și asigurarea nemijlocită de către părinți, a unor alte cerințe, cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și de educație. Concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.

Soluția, ca și motivarea adusă de prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică și exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. În cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 93/F din 6 iulie 2004, a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2005.