ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1260/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, sub nr. 422/2004, reclamantul M.C. a chemat în judecată pe pârâta Casa

Județeană de Pensii Brașov, solicitând anularea hotărârii nr. 3368 din 25

februarie 2003, emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în luna septembrie 1940, părinții săi s-au refugiat din

orașul Cluj, în orașul Brașov, ca urmare a cedării Transilvaniei, către Ungaria,

iar la data de 5 octombrie 1941, în timpul refugiului, s-a născut reclamantul.

După retrocedarea Transilvaniei, către România, în anul 1945, părinții

reclamantului s-au întors la fostul lor domiciliu din orașul Cluj.

Prin sentința civilă nr. 93/F

din 6 iulie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.C., în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov și a dispus anularea

hotărârii nr. 3368 din 25 februarie 2003, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să

emită reclamantului, o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască calitatea de

refugiat pe perioada 5 octombrie 1941 - 6 martie 1945 și plata drepturilor

cuvenite, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată. A obligat

pârâta să-i plătească reclamantului, suma de 1.000.000 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut în timpul

refugiului părinților săi, dobândind același statut ca al acestora, iar faptul

că a fost sau nu conceput în intervalul de 300 de zile de la data începerii

refugiului părinților, nu prezintă importanță în cauză.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, care a motivat, în esență,

că statutul de persoană refugiată nu se poate transfera asupra copiilor născuți

după refugiul părinților, întrucât acest statut este strâns legat de persoana

titularului și nu poate fi valorificat de urmașii acestuia.

Recursul este nefondat.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă,

a unui domiciliu comun, și asigurarea nemijlocită de către părinți, a unor alte

cerințe, cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și

de educație.

Concluzia la care se ajunge

prin asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai

ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă

impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.

Soluția, ca și motivarea

adusă de prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică

și exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea

sa.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea teleologică

a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din

motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca

atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 93/F din 6 iulie

2004, a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2005.