ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1693/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 iulie 2002, Fundația N.S. a solicitat, în numele și pentru reclamanta S.L., anularea deciziei nr. 88 din 30 ianuarie 2002, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 367/2001 din cadrul Casei Județene de Pensii Neamț și obligarea acesteia să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta, împreună cu familia sa și cu alți membri ai comunității romilor, a fost deportată în localitatea Bug, din Transnistria, ca urmare a măsurilor discriminatorii luate de regimul Antonescu, în anii 1942 - 1944. S-a mai menționat că în cei 3 ani de deportare au suportat foamete, boli și muncă forțată, în condiții de frig extrem, mulți dintre ei pierzându-și viața.

Reclamanta a mai făcut precizarea că, deși deportarea a cca 4.000 de romi în Transnistria este un fapt istoric de notorietate și ale cărei consecințe traumatizante sunt cunoscute, pârâta a refuzat să-i recunoască statutul de persecutat etnic. În cauză, a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei, Partida Romilor Social Democrată din România. Ulterior și înainte de soluționarea cauzei, pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț a emis o nouă hotărâre, cu același număr, dar altă dată, nr. 88 din 14 august 2003, prin care i-a recunoscut reclamantei, drepturile solicitate, începând cu data de 1 septembrie 2003, respectiv data la care acesta a completat dosarul Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 83 din 27 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 88 din 30 ianuarie 2002, emisă de pârâtă și, modificând decizia nr. 88 din 14 august 2003 a aceleiași pârâte, a recunoscut calitatea de persecutat, din motive etnice, a reclamantei, pentru perioada stabilită prin această din urmă decizie, respectiv iulie 1942 -– iulie 1944 și i-a acordat acesteia, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2002, și nu 1 septembrie 2003, cum stabilise pârâta, prin decizia nr. 88 din 14 august 2003. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, criticând-o numai sub aspectul datei de început a acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea recursului s-a susținut că Fundația Umanitară N.S. în sprijinul cererii reclamantei, a depus probatoriile necesare, în fața comisiei, la data de 14 august 2003, astfel încât drepturile solicitate trebuiau acordate cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost dovedită calitatea de persecutat etnic. Examinând hotărârea atacată, în raport cu critica formulată, actele dosarului și normele legale incidente în cauză, se constată că recursul este nefondat. Potrivit art. 5 din Legea nr. 189/2000, beneficiarilor li se acordă drepturile solicitate, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea. Față de această dispoziție legală, se constată că, în mod corect, instanța, în considerarea caracterului reparator al legii, a dispus acordarea drepturilor din luna următoare celei în care s-a depus cererea inițială - aceasta s-a depus la 18 decembrie 2001, astfel încât critica adusă sentinței de fond nu poate fi reținută.

În consecință, față de considerentele arătate, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Neamț împotriva sentinței civile nr. 83 din 27 ianuarie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2005.