ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1693/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4 iulie 2002, Fundația N.S. a

solicitat, în numele și pentru reclamanta S.L., anularea deciziei nr. 88 din 30

ianuarie 2002, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 367/2001 din cadrul

Casei Județene de Pensii Neamț și obligarea acesteia să-i recunoască drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

reclamanta, împreună cu familia sa și cu alți membri ai comunității romilor, a

fost deportată în localitatea Bug, din Transnistria, ca urmare a măsurilor

discriminatorii luate de regimul Antonescu, în anii 1942 - 1944.

S-a mai menționat că în cei 3 ani de

deportare au suportat foamete, boli și muncă forțată, în condiții de frig

extrem, mulți dintre ei pierzându-și viața.

Reclamanta a mai făcut precizarea

că, deși deportarea a cca 4.000 de romi în Transnistria este un fapt istoric de

notorietate și ale cărei consecințe traumatizante sunt cunoscute, pârâta a

refuzat să-i recunoască statutul de persecutat etnic.

În cauză, a formulat cerere de

intervenție în interesul reclamantei, Partida Romilor Social Democrată din

România.

Ulterior și înainte de soluționarea

cauzei, pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț a emis o nouă hotărâre, cu

același număr, dar altă dată, nr. 88 din 14 august 2003, prin care i-a

recunoscut reclamantei, drepturile solicitate, începând cu data de 1 septembrie

2003, respectiv data la care acesta a completat dosarul Comisiei pentru

aplicarea Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 83 din 27

ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 88 din 30 ianuarie 2002,

emisă de pârâtă și, modificând decizia nr. 88 din 14 august 2003 a aceleiași

pârâte, a recunoscut calitatea de persecutat, din motive etnice, a reclamantei,

pentru perioada stabilită prin această din urmă decizie, respectiv iulie 1942 -–

iulie 1944 și i-a acordat acesteia, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 1 ianuarie 2002, și nu 1 septembrie 2003, cum stabilise

pârâta, prin decizia nr. 88 din 14 august 2003.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta, criticând-o numai sub aspectul datei de început a

acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea recursului s-a susținut

că Fundația Umanitară N.S. în sprijinul cererii reclamantei, a depus probatoriile

necesare, în fața comisiei, la data de 14 august 2003, astfel încât drepturile

solicitate trebuiau acordate cu data de întâi a lunii următoare celei în care a

fost dovedită calitatea de persecutat etnic.

Examinând hotărârea atacată, în

raport cu critica formulată, actele dosarului și normele legale incidente în

cauză, se constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 189/2000,

beneficiarilor li se acordă drepturile solicitate, începând cu data de întâi a

lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.

Față de această dispoziție legală,

se constată că, în mod corect, instanța, în considerarea caracterului reparator

al legii, a dispus acordarea drepturilor din luna următoare celei în care s-a

depus cererea inițială - aceasta s-a depus la 18 decembrie 2001, astfel încât

critica adusă sentinței de fond nu poate fi reținută.

În consecință, față de

considerentele arătate, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Neamț împotriva sentinței civile nr. 83 din 27 ianuarie

2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 martie 2005.