Decizia nr. 8702/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 220 din 24 noiembrie 2003, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul N.G., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Vămilor București. Prin această hotărâre a fost anulată decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de pârâtă și s-a dispus acordarea salariului de bază al reclamantului, lucrător vamal, conform O.U.G. nr. 192/2000, cu modificările prevăzute de Legea nr. 228/2003, începând cu data de 27 mai 2003. Totodată, instanța de fond a respins capătul de cerere al reclamantului privind acordarea drepturilor salariale majorate în baza O.U.G.

nr. 192/2002, pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003, reținând, în esență că decizia nr. 158/2003 este nelegală și arătând că în condițiile în care legea nu retroactivează, nu se pot acorda drepturilor salariale majorate, decât de la 27 mai 2003, și nu începând cu 1 ianuarie 2003, așa cum a solicitat reclamantul. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs, numai pârâta Autoritatea Națională Vamală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, potrivit art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Prin criticile formulate, se arată că hotărârea pronunțată este în parte nelegală, întrucât s-a anulat decizia nr. 158/2003, deși aceasta constituie baza legală pentru asigurarea salariilor pe perioada 1 ianuarie - 26 mai 2003, și în același timp au fost ignorate dispozițiile deciziei nr. 822 din 9 iunie 2003, prin care au fost aprobate salariile de bază ale personalului vamal, începând cu data de 27 mai 2003, în temeiul Legii nr. 228/2003.

Recurenta a solicitat în temeiul prevederilor legale sus menționate, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii pe fond a acțiunii reclamantului, cu consecința menținerii deciziei nr. 158/2003. Recursul este nefondat. Conform O.U.G. nr. 192/2002 privind drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici și astfel cum se prevede în pct. 1 din Cap. B la Anexa nr. III, salariile de bază ale personalului vamal au fost stabilite cu 20% mai mari, față de celelalte salarii. Întrucât în Anexa nr. III a O.U.G. nr. 192/2002 s-a făcut o referire eronată la câteva puncte din Cap. A, în loc de Cap. B la anexă, cu ocazia aprobării acestei ordonanțe, prin Legea nr. 228/2003 respectiva inadvertență a fost corectată.

Invocând, însă, referirea eronată sus menționată, pârâta nu a acordat personalului vamal de la Direcțiile regionale și Birourile vamale, majorarea salarială de 20%, emițând, astfel, decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, cu consecința vătămării personalului îndreptățit la o astfel de majorare. Așa fiind, rezultă că pârâta-recurentă nu avea în mod legal justificarea și temeiul pentru a emite și a menține o decizie, prin care să evite aplicarea prevederilor de majorare a drepturilor salariale cu 20%, motivat doar de o simplă inadvertență strecurată în O.U.G. nr. 192/2002. De altfel, cum în mod principial s-a stabilit, drepturile salariale majorate prevăzute prin O.U.G. nr. 192/2002, urmau a fi acordate de la data ordonanței, respectiv de la 1 ianuarie 2003, și nu de la data aprobării acestei ordonanțe prin Legea nr. 228/2003.

Cum în cauza de față însă, hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs, numai de către pârâta emitentă a deciziei nr. 158/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se poate pronunța și cu privire la acest aspect, respectiv acordarea salariului majorat, și pentru perioada ianuarie - mai 2003. Se apreciază, însă, că decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, cu deplin temei, a fost anulată ca nelegală de către prima instanță, în condițiile în care nu a prevăzut și nu a aplicat majorarea salarială cu 20%. Reținând, așadar, că toate criticile recurentei sunt nefondate și cum în cauză nu există nici motive de casare de ordine publică, urmează a se respinge recursul declarat în cauză în baza art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 220/CA din 24 noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2004.