ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8702/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Iași, prin

sentința nr. 220 din 24 noiembrie 2003, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul N.G., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Vămilor

București.

Prin această hotărâre a fost

anulată decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de pârâtă și s-a dispus

acordarea salariului de bază al reclamantului, lucrător vamal, conform O.U.G. nr.

192/2000, cu modificările prevăzute de Legea nr. 228/2003, începând cu data de

27 mai 2003.

Totodată, instanța de fond a

respins capătul de cerere al reclamantului privind acordarea drepturilor

salariale majorate în baza O.U.G. nr. 192/2002, pentru perioada 1 ianuarie 2003

- 27 mai 2003, reținând, în esență că decizia nr. 158/2003 este nelegală și

arătând că în condițiile în care legea nu retroactivează, nu se pot acorda

drepturilor salariale majorate, decât de la 27 mai 2003, și nu începând cu 1

ianuarie 2003, așa cum a solicitat reclamantul.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal a declarat recurs, numai pârâta Autoritatea Națională Vamală,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, potrivit art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

Prin criticile formulate, se

arată că hotărârea pronunțată este în parte nelegală, întrucât s-a anulat

decizia nr. 158/2003, deși aceasta constituie baza legală pentru asigurarea

salariilor pe perioada 1 ianuarie - 26 mai 2003, și în același timp au fost

ignorate dispozițiile deciziei nr. 822 din 9 iunie 2003, prin care au fost

aprobate salariile de bază ale personalului vamal, începând cu data de 27 mai

2003, în temeiul Legii nr. 228/2003.

Recurenta a solicitat în

temeiul prevederilor legale sus menționate, modificarea sentinței atacate, în

sensul respingerii pe fond a acțiunii reclamantului, cu consecința menținerii

deciziei nr. 158/2003.

Recursul este nefondat.

Conform O.U.G. nr. 192/2002

privind drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici și astfel cum

se prevede în pct. 1 din Cap. B la Anexa nr. III, salariile de bază ale

personalului vamal au fost stabilite cu 20% mai mari, față de celelalte

salarii.

Întrucât în Anexa nr. III a

O.U.G. nr. 192/2002 s-a făcut o referire eronată la câteva puncte din Cap. A,

în loc de Cap. B la anexă, cu ocazia aprobării acestei ordonanțe, prin Legea nr.

228/2003 respectiva inadvertență a fost corectată.

Invocând, însă, referirea

eronată sus menționată, pârâta nu a acordat personalului vamal de la Direcțiile regionale și Birourile vamale, majorarea salarială de 20%, emițând, astfel,

decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, cu consecința vătămării personalului

îndreptățit la o astfel de majorare.

Așa fiind, rezultă că pârâta-recurentă

nu avea în mod legal justificarea și temeiul pentru a emite și a menține o

decizie, prin care să evite aplicarea prevederilor de majorare a drepturilor

salariale cu 20%, motivat doar de o simplă inadvertență strecurată în O.U.G. nr.

192/2002.

De altfel, cum în mod

principial s-a stabilit, drepturile salariale majorate prevăzute prin O.U.G. nr.

192/2002, urmau a fi acordate de la data ordonanței, respectiv de la 1 ianuarie

2003, și nu de la data aprobării acestei ordonanțe prin Legea nr. 228/2003.

Cum în cauza de față însă,

hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs, numai de către pârâta

emitentă a deciziei nr. 158/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se poate

pronunța și cu privire la acest aspect, respectiv acordarea salariului majorat,

și pentru perioada ianuarie - mai 2003.

Se apreciază, însă, că

decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, cu deplin temei, a fost anulată ca

nelegală de către prima instanță, în condițiile în care nu a prevăzut și nu a

aplicat majorarea salarială cu 20%.

Reținând, așadar, că toate

criticile recurentei sunt nefondate și cum în cauză nu există nici motive de

casare de ordine publică, urmează a se respinge recursul declarat în cauză în

baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 220/CA din 24

noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2004.