ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1959/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 1702 din 22 martie 2004, la Curtea de Apel Bacău, reclamanta P.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, anularea hotărârii nr. 870 din 1 iunie 2004 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 230 din 8 iunie 2004, a respins, ca nefondată, acțiunea precizată de reclamanta P.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău.

În motivarea soluției s-a reținut că evacuarea reclamantei, împreună cu familia sa, a avut loc urmare a unei situații temporare în legătură cu evoluția războiului pe frontul din Moldova, prilej cu care a fost evacuată și arhiva ocolului Fâstâci, al cărui angajat era tatăl petiționarei, în calitate de brigadier silvic, iar nu urmare a unor persecuții etnice. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta P.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că, întrucât a făcut dovada strămutării sale împreună cu familia, din localitatea Fâstâci, județul Vaslui, în localitatea Vânju Mare, județul Mehedinți, acțiunea sa trebuia admisă. Analizând motivele de recurs invocate de recurentă, apărările intimatei, materialul probator aflat la dosar și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține că sentința atacată cu recurs este legală și temeinică, pentru următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanță, persoana, cetățean român, care, în perioada arătată, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Or, în cauză este stabilit că, tatăl reclamantei, I.S., brigadier silvic la Ocolul Silvic Fâstâci, județul Vaslui, a fost mutat cu serviciul, plecând împreună cu familia sa, din localitatea Fâstâci, județul Vaslui, în localitatea Vânju Mare, județul Mehedinți, în baza unui ordin de serviciu, de evacuare, urmare a unor evenimente de război: intrarea și înaintarea pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operațiunilor militare din a II-a parte a celui de al doilea război mondial. Se reține că refugierea dintr-o localitate aflată sub administrație românească, într-o altă localitate aflată sub aceeași administrație, nu s-a datorat persecuției din motive etnice, ci a fost o măsură de protejare a cetățenilor români și a bunurilor lor, de pericolele existente în zona de conflict armat.

Chiar dacă și persoanele care s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război, au avut de suferit consecințe nefavorabile ale situației de refugiat, O.G. nr. 105/1999 nu acordă drepturi compensatorii, și acestei categorii de persoane. Ca atare, în temeiul art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999 și art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinței civile nr. 230 din 8 iunie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2005.