ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.05.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4469/2005

HOTĂRÂRE
27.05.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4469/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 73 din 4

februarie 2004, Judecătoria Ineu a admis acțiunea civilă formulată de

reclamanta SC S.V. SRL Bârsa, județul Arad împotriva pârâtei SC M.S. SRL Arad,

cu consecința anulării schiței de rectificare vizată de Încheierea de C.F. nr.

1584/1997 a Biroului de C.F. Ineu și rectificării C.F. nr. 1594 Bârsa, în

sensul revenirii la situația anterioară încheierii nr. 1584/1997, prin

modificarea suprafeței imobilului de sub A/1 de la 932 mp, la 480 mp.

Instanța a luat act de renunțarea

reclamantei la capătul de cerere privind grănițuirea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că imobilul, proprietatea pârâtei, înscris în C.F. 1549 nr.top.

17732/1197/1 a fost creat prin dezmembrare, în baza schiței de rectificare ce a

stat la baza Încheierii de C.F. nr. 1584 din 20 octombrie 1997 pronunțată de

Biroul de C.F. al Judecătoriei Ineu, prin care suprafața imobilului a fost

corectată la suprafața de 932 mp, în loc de 480 mp. Instanța a reținut că

respectiva schiță a fost greșit întocmită, fiind nereală în raport cu planurile

cadastrale.

Sub acest aspect s-a dat eficiență

dispozițiilor art. 34 pct. 1 din Legea nr. 115/1938.

Prin decizia nr. 806 din 29 aprilie

2004, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis apelul pârâtei SC M.S. SRL,

a schimbat în tot sentința primei instanțe și rejudecând, a respins ca

neîntemeiată acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, că în speță nu sunt incidente prevederile art. 34

din Decretul-lege nr. 115/1938, întrucât pârâta a dobândit dreptul de

proprietate cu privire la imobil prin contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 6025 din 30 decembrie 2002, înscris în C.F., act

nedesființat.

Într-o asemenea situație, nu se pot

desființa înscrisuri ce au stat la baza unor înscrisuri anterioare în C.F., în

raport cu ultimele înscrisuri. Or, procedând în felul arătat, prima instanță a

afectat dreptul de proprietate al pârâtei, lipsind de eficiență juridică titlul

în baza căruia aceasta și-a înscris dreptul deși acest din urmă titlu nu a fost

discutat într-o procedură judiciară contencioasă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

reclamanta SC S.V. SRL a declarat recurs susținând că în mod greșit instanța de

apel a soluționat cauza pe fond, întrucât apelul pârâtei era tardiv.

Mai susține că în mod greșit

instanța de apel a apreciat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 34

din Decretul-lege nr. 115/1938.

Deși recurenta nu a precizat,

criticile formulate se încadrează în prevederile art. 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Referitor la prima critică, aceasta

nu poate fi primită.

Conform dovezii de la dosarul de

fond, sentința a fost comunicată pârâtei la data de 8 martie 2004, iar aceasta

a declarat apelul la data de 24 martie 2004, conform mențiunii existente pe

plicul aflat la dosarul nr. 2776/2004.

Cum termenul de 15 zile prevăzut de

art. 284 alin. (1) C. proc. civ. a fost respectat, în mod just instanța de apel

a apreciat că apelul a fost declarat în termen și a soluționat cauza pe fond.

Referitor la cea de a doua critică,

nici aceasta nu poate fi primită, întrucât în mod just a reținut instanța de

apel că ipotezele prevăzute în art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938 nu sunt

incidente, căci, în speță, pârâta a dobândit dreptul de prezentare în baza unui

act autentic de vânzare-cumpărare înscris în C.F. care nu a fost desființat,

iar instanța nu poate desființa înscrisuri care au stat la baza unor înscrisuri

anterioare în C.F., în raport cu ultimele înscrisuri.

Drept urmare, în raport de

considerentele expuse, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și

urmează a fi respins în consecință.

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC S.V. SRL comuna Bârsa împotriva deciziei nr. 806 din

29 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-09-30
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 309/2005
că terenul revendicat prin acțiunea inițială nu se află în folosința pârâtului, astfel că acțiunea apare ca nefondată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, înregistrat la data de 24 noiembrie 2003 și motivat la data de 4 f
ÎCCJ 2005-06-28
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5710/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă la 13 iunie 2003 de către reclamanta P.R.V. în contradictoriu cu pârâtul I.G.C., întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ.,
ÎCCJ 2005-05-19
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4169/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 765 din 24 februarie 2004 Judecătoria Dr. Tr. Severin a admis, în parte acțiunea civilă pentru revendicare și grănițuire, formula
ÎCCJ 2004-11-23
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6529/2004
rii lui astfel că în raport de schița de cadastru și de raportul de expertiză s-a stabilit linia de hotar care asigură pentru reclamanți suprafața de 845 mp iar pentru pârâți cea de 1638 mp. Tribunalul Arad prin decizia nr. 430/A din 19 iun
ÎCCJ 2007-06-12
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3009/2007
spre rejudecare la aceeași instanță cu îndrumarea ca instanța de fond să verifice dacă reclamanta s-a adresat instanței civile competentă că soluționeze cererea de restituire a terenului și să analizeze planul de identificare și parcelare d
Sursă