ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5562/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 4/ MF din 4 aprilie 2002, a condamnat pe inculpații: - M.I.G.A. la 4 ani și 2 luni închisoare pentru infracțiunea de deturnare de fonduri, prevăzută de art. 302 1 cu aplicarea art. 13 C. pen. și - la 6 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 1 cu referire la art. 258 din același cod. A dispus în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 8 luni închisoare și a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Din pedeapsă, a dedus timpul reținerii și al arestării preventive de la 19 august la 23 decembrie 1998. - G.O.M., la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de deturnare de fonduri prevăzută de art. 302 1 cu aplicarea art. 13 C. pen.

A dispus în temeiul art. 86 1 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 8 luni, calculat conform art. 86 2 din același cod și a stabilit conform art. 86 3 măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună inculpatul. A făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. și a art. 86 4 C. pen. - M.M.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de deturnare de fonduri, prevăzută de art. 302 1 cu aplicarea art. 13 C. pen. și - la pedeapsa de un an închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 din același cod. A dispus în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat conform art. 86 2 din același cod și a stabilit conform art. 86 3 măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună inculpatul. A făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. și art. 86 4 C. pen. Din pedeapsă a dedus timpul reținerii și al arestării preventive de la 21 august până la 4 septembrie 1998. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul M.M.I. a fost achitat pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (2) C. pen. Inculpații M.I.G.A., M.M.I. și G.O.M. au fost obligați în solidar – inculpații M.I.G.A.

și G.O.M. în solidar și cu partea responsabilă civilmente C.N.M. N. SA prin lichidator judiciar SC P.W.M.C. SRL București, iar inculpatul M.M.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.I. SRL prin lichidator judiciar SC C.S. SRL Constanța, la plata sumei de 119.534.806.720,30 lei către partea civilă A.V.A.B. București, reprezentând despăgubiri civile. Inculpatul M.I.G.A. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente C.N.M. N. SA prin lichidator judiciar SC P.W.M.C. SRL București la plata sumei de 8.384.095,24 dolari S.U.A., echivalentul în lei la data efectuării plății, către partea civilă SC U.B., cu titlu de despăgubiri civile. Au mai fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat.

Pe baza probelor administrate, instanța a reținut următoarele: La data de 14 ianuarie 1995, C.N.M. N. Constanța prin managerul general M.I.G.A. și SC S.I.M. SRL Constanța prin administratorul unic M.M.I. au încheiat protocolul în conformitate cu care societatea comercială se obliga să obțină o linie de finanțare de 10 milioane dolari S.U.A., în vederea retehnologizării și exploatării unui număr de 5-7 nave, puse la dispoziția sa de compania națională. Linia de finanțare era garantată prin instituirea unui gaj fără deposedare asupra navelor în cauză și asupra capitalului (bunurilor mobile și imobile, capturilor) SC S.I.M. SRL Constanța, societate ce avea ca obiect de activitate și transportul maritim internațional de mărfuri.

La data de 1 august 1995, aceleași părți au încheiat un contract de asociere în participațiune, având ca obiect exploatarea unui număr de 11 nave în operațiuni de transport maritim internațional. În realizarea contractului menționat, la data de 12 septembrie 1995, C.N.M. N. SA a preluat în contract de bare-boat navele H., T., S., U., F., G. și I. de la SC U.I., pe care le-a închiriat, la aceeași dată, SC S.I.M. SRL Constanța. Din patrimoniul C.N.M. N. SA au fost predate SC S.I.M. SRL un număr de 4 nave: C., D., F. și P. Pentru cele 7 nave de la SC U.I. București, C.N.M. N. SA Constanța, care atunci avea datorii de peste 15 milioane dolari S.U.A., trebuia să plătească 3,4 milioane dolari S.U.A.

drept chirie, în avans, către proprietar, conform contractelor de bare-boat încheiate. La acea dată, C.N.M. N. SA se afla astfel într-o situație financiară critică. S-a ajuns la această situație deoarece, în ședința A.G.A. din data de 16 mai 1995, echipa managerială compusă din inculpații M.I.G.A. și G.O. și numitul M.I. prezentase pozitivă situația companiei. În aceeași ședință, inculpatul M.I.G.A. a informat reprezentanții A.G.A că navele ce urmau a fi preluate de la SC U.I. nu sunt grevate de datorii și se află în exploatare. Prin telexul nr. 1042 al SC A.S., fostul operator al celor 7 nave, informase C.N.M. N. SA cu privire la datoriile externe și interne ale navelor, a căror scadență fusese depășită, astfel că inculpatul M.I.G.A.

cunoștea situația reală a companiei. În continuare, atât în ședințele A.G.A. cât și în memoriile întocmite de inculpatul M.I.G.A. în calitate de manager general al C.N.M. N. SA către F.P.S. și F.P.P., a indus în eroare aceste organe cu privire la performanțele navelor pe care intenționa să le preia în contract de bare-boat. În memoriile adresate F.P.S. și F.P.P. Transilvania III, inculpatul M.I.G.A. a solicitat aprobarea extinderii liniei de credit de la 10 milioane la 15 milioane dolari S.U.A. de la B.D.F. de către C.N.M. N. SA. În aceste condiții, F.P.S. prin adresa nr. 300/2963 din 15 iunie 1995 a mandatat reprezentanții săi în A.G.A. de la C.N.M. N. SA pentru: - încheierea unui contract de gaj fără deposedare în vederea măririi plafonului de lucru de la 10 milioane la 15 milioane dolari S.U.A., cu gajarea navelor A. și V.; - încheierea unui contract de gaj fără deposedare pentru obținerea unui credit în sumă de 14,4 milioane dolari S.U.A.

de la B.D.F., cu gajarea navelor: Z., M., R., C.T. și F., în valoare totală de 29.428.778,5 mii lei. Atât în documentația înaintată de C.N.M. N. SA către B.D.F. și către F.P.S., cât și în adresa de răspuns a acesteia din urmă, nu se făcea nici o referire la împrejurarea că angajarea creditului s-ar realiza de către o altă societate decât C.N.M. N. SA Constanța. Acest aspect a și fost confirmat ulterior prin adresa nr. 224/4570 din 20 august 1998 a F.P.S., Direcția Teritorială Constanța. În această adresă s-a precizat că efectuându-se verificări asupra registrelor cu procese verbale ale A.G.A. pe perioada 1995 – 1997 nu s-a găsit acordul A.G.A. pentru gajarea, ipotecarea de nave și pentru obținerea de credite în favoarea unor societăți private.

Din dosarele cu hotărâri A.G.A. pe perioada menționată nu s-a găsit nici o hotărâre sau acord de principiu în legătură cu gajarea unor nave în favoarea SC S.I.M. SRL Constanța sau pentru alte societăți. Rezultă astfel că C.N.M. N. SA Constanța a avut mandat pentru obținerea unui credit de 14,4 milioane dolari S.U.A. de la B.D.F. în numele și pe responsabilitatea sa, nicidecum pentru obținerea unui credit de către o altă societate cu gajarea navelor aparținând C.N.M. N. SA. În baza convenției de credit din 7 septembrie 1995, SC S.I.M. SRL obține de la B. SA București un credit de 4,9 milioane dolari S.U.A., pentru care C.N.M. N. SA Constanța a garantat cu navele R. și C.T. (gaj ce se menține și în prezent).

Pentru obținerea acestui credit, SC S.I.M. SRL Constanța, prin M.M.I. și C.N.M. N. SA Constanța prin M.I.G.A. au prezentat băncii planul de afaceri (buget cash flaw) pentru cele 11 nave aflate în contract (7 ale SC U.I. și 4 ale C.N.M. N. SA), contractul de asociere, copii ale contractului de bare-boat precum și bilanțul contabil ale celor două societăți. Prin adresa C.N.M. N. către B., semnată de inculpatul M.I.G.A., destinația creditului era pentru: - plata chiriei în avans pentru navele SC U.I. (3 milioane dolari S.U.A.); - plata reparațiilor capitale și de modernizare efectuate la nava C. (un milion dolari S.U.A.); - cheltuieli de asigurare (450.000 dolari S.U.A.); - cheltuieli inițiale pentru navele prevăzute în planul de afaceri (450.000 dolari S.U.A.).

Titularul de credit a fost SC S.I.M. SRL dar, C.N.M. N. SA a garantat cu navele R. și C.T. (gaj fără deposedare). Totodată, durata utilizării creditului a fost stabilită prin convenția de credit la 3 luni de la data acordării, dar nu mai târziu de 10 decembrie 1999. Din creditul de 4,9 milioane dolari S.U.A. s-au efectuat plăți pentru care s-a respectat destinația stabilită prin convenția de credit și anume: - 800.000 dolari S.U.A. în cont avans chirie pentru reparațiile navei C.; - 2.114.482 dolari S.U.A. în contul SC U.I. (avans Chirie); - 322.393,76 dolari S.U.A. în contul SC S.I.M. SRL Constanța (cheltuieli determinate de exploatarea navelor); - 180.000 dolari S.U.A. în cont avans chirii lunare pentru patru nave.

S-a concluzionat că diferența de 1.482.831,13 dolari S.U.A., a fost deturnată de inculpații M.I.G.A., G.O. și M.M.I., de la destinația creditului acordat de B., aceștia achitând debite anterioare ce nu pot fi considerate în nici un caz cheltuieli de exploatare pentru cele 11 nave, cum se stabilise în Convenția de credit (raport expertiză tehnică-contabilă, dosar urmărire penală). Astfel, s-a plătit prin deturnare de fonduri: - la data de 12 septembrie 1995, în baza cererii de ordin de plată nr. 38, suma de 400.000 dolari S.U.A. către A. București, reprezentând contravaloarea unor restanțe la primele Casco din perioada iunie, octombrie – noiembrie 1994 și mai 1995; - la data de 12 septembrie 1995, în baza ordinului de plată nr. 7408, suma de 100.000 dolari S.U.A.

către P.S.P.L. Singapore, reprezentând contravaloare taxe de agenturare din perioada 22 martie – 31 mai 1995, pentru navele R., C., A. și F.; - la data de 14 septembrie 1995, în baza ordinului de plată nr. 7395, suma de 50.000 dolari S.U.A. către G.L., reprezentând contravaloarea inspecții nave: din perioada 25 ianuarie 1991 – 7 decembrie 1994; - la data de 15 septembrie 1995 în baza ordinului de plată nr. 7400, suma de 130.000 dolari S.U.A. către H.M.D.C.L. Koreea, reprezentând contravaloarea finalizării reparației la nava R.; - la data de 26 septembrie 1995, în baza ordinului de plată nr. 8392, suma de 167.683,03 dolari S.U.A. către S.C. Anglia reprezentând contravaloarea incendiului la bordul navei T., produs la 26 martie 1994; - la data de 18 octombrie 1995, în baza ordinului de plată nr. 8400, suma de 82.247 dolari S.U.A.

către D.M.D.L. Koreea, reprezentând contravaloarea taxe reparații la nava R. în Ulsan Koreea, în septembrie 1995; - la data de 18 octombrie 1995, în baza ordinului de plată s-a dispus plata sumei de 146.578 dolari S.U.A. către H.M.D.C.L. Koreea, reprezentând contravaloarea reparației navei D. în Ulsan, Koreea; - la data de 21 noiembrie 1995 în baza ordinului de plată, suma de 50.000 dolari S.U.A. către S. Germania, reprezentând contravaloarea pieselor de schimb livrate direct la navele D. și A. în perioada 3-22 august 1995; - la data de 21 noiembrie 1995 în baza ordinului de plată semnat de inculpații M.M.I. și M.I.G.A., s-a dispus plata sumei de 40.000 dolari S.U.A. către C.M.O. Hamburg Germania, reprezentând contravaloarea uleiurilor livrate la navele D., F., P., V.B., C., N. și O., în perioada 31 decembrie 1994, 31 octombrie 1995; - la data de 23 octombrie 1995, în baza ordinului de plată, s-a dispus plata sumei de 125.000 dolari S.U.A.

către I.C. Londra, reprezentând contravaloare comision firmă avocați la data de 8 februarie 1995. Plata sumelor de bani mai sus menționate a fost dispusă de inculpații M.M.I. și G.O.M., care au semnat dispozițiile de plată la rubrica „semnături autorizate”. Reține instanța că, nerespectarea destinației creditului prin aceste plăți a determinat neasigurarea condițiilor pentru exploatarea în bune condiții a navelor aflate în contractul din 1 august 1995. Acest fapt a dus la neperformarea voiajelor pentru care erau angajate navele, iar unele din aceste nave nu au efectuat decât 1-2 voiaje pe toată perioada în care s-au aflat în contractul de bare-boat amintit și astfel nu au fost obținute beneficii.

În aceste condiții (deși plata navlului pe plan internațional era avantajoasă) nu s-a restituit nici o sumă din creditul de 4,9 milioane dolari S.U.A. obținut de la B. Prin raportul de expertiză tehnică și contabilă, întocmit de experții O.D.N. și B.M., s-a concluzionat că respectivul credit a fost acordat în condiții legale, pe baza normelor și procedurilor interne ale B., în conformitate cu legile și reglementările în vigoare. Nu același lucru se poate spune despre utilizarea acestui credit care nu s-a făcut potrivit destinației prevăzute în contractul de credit, iar B. nu avea obligația contractuală de a verifica în ce măsură fiecare remitere ordonată se încadrează sau nu în prevederile convenției de credit.

Potrivit condițiilor generale de efectuare a operațiunilor bancare, orice bancă se limitează la urmărirea îndeplinirii condițiilor uzuale pentru efectuarea operațiunilor specifice de plată (completarea corectă și clară, semnătura autorizată și ștampilarea documentelor bancare de plată, existența dovezilor primare, facturi, etc.). Răspunderea generală asupra corectitudinii destinației plăților atât din contul de credit sau din cel curent, incumbă titularului de cont. Conchide instanța că, concluziile acestor rapoarte de expertiză se coroborează cu dispozițiile de plată menționate, din care rezultă cu certitudine că o parte din creditul obținut a fost folosit în alte scopuri, a primit o altă destinație decât cea pentru care a fost aprobat.

Convenția de credit din 7 septembrie 1995, stabilea cu claritate: „Creditul în valoare de 4.900.000 dolari S.U.A. va fi folosit pentru repararea și modernizarea navei C. și cheltuieli exploatare nave”. Din conținutul convenției de credit rezultă că este vorba de cele 11 nave (7 aparținând SC U.I. și 4 C.N.M. N. ce au fost subînchiriate la SC S.I.M. SRL) și nicidecum de alte nave. S-a tras concluzia că, fapta inculpaților de a da o altă destinație unei părți a creditului obținut a cauzat o perturbare activității economico-financiare a C.N.M. N. SA, întrucât cele 11 nave au fost exploatate în condiții necorespunzătoare, ceea ce a dus la arestarea lor de către echipaje sau de alți creditori, pe piața externă.

Ținând seama de starea în care se aflau cele 7 nave, la data de 12 februarie 1997, SC U.I. București a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a lor cu SC S.I.M. SRL. Această ultimă societate se afla însă din august 1996 în blocaj financiar și în imposibilitate de plată. Prețul celor 7 nave a fost stabilit la 8.294.785,81 dolari S.U.A., urmând a fi plătit în 4 rate. Prima rată, în sumă de 2.209.365,10 dolari S.U.A. s-a acoperit la aceeași dată când s-a încheiat și un protocol de compensare în care se prevedea ca suma plătită cu titlu de chirie, în avans, să fie considerată ca plată a primei rate pentru vânzarea navelor. Pentru a se asigura plata ratelor 2-4, la data de 1 iulie 1997, între SC U.I.

SA; SC S.I.M. SRL și C.N.M. N. SA s-a încheiat convenția tripartită prin care C.N.M. N. SA, prin intermediul inculpatului M.I.G.A. a garantat cu întregul patrimoniu al companiei, inclusiv disponibilitățile sale financiare sau creanțele de încasat de la terți, fără altă procedură judiciară. În această convenție tripartită, inculpatul M.I.G.A. a dat și un angajament prin care își asuma obligația de a plăti irevocabil în favoarea SC U.I. SA diferența de preț rezultată din vânzarea navelor, neachitată de către SC S.I.M. SRL, conform obligațiilor din contractul încheiat la 12 februarie 1997. În aliniatul 6 al angajamentului s-a prevăzut: „În situația în care C.N.M. N. nu va plăti la termenele de mai sus, SC U.I.

este autorizată să se îndestuleze din patrimoniul C.N.M. N. SA Constanța (inclusiv din disponibilitățile sale valutare, creanțele pe care ar urma să le încaseze de la terți, etc.)”. Prin adresa din 20 august 1997 SC U.I. SA a comunicat sumele neachitate din contractul de vânzare-cumpărare a navelor de către SC S.I.M. SRL cât și termenele de plată a acestora, respectiv: - 1 iulie 1998, suma de 1.678.243,90 dolari S.U.A. (inclusiv T.V.A.); - 1 iulie 1999, suma de 2.251.145,41 dolari S.U.A. (inclusiv T.V.A.); - 1 iulie 2000, suma de 2.156.031,40 dolari S.U.A. (inclusiv T.V.A.). În această adresă s-a mai menționat că sumele de mai sus se majorează cu dobânda de 6% pe an, din momentul livrării celor 7 nave, până la fiecare scadență.

Pentru garantarea achitării ratelor 2-4 din contractul de vânare-cumpărare a celor 7 nave încheiat între SC U.I. SA și SC S.I.M. SRL, inculpatul M.I.G.A., manager general al C.N.M. N. SA, nu a avut aprobarea forurilor competente, respectiv Adunarea generală a acționarilor și F.P.S. În ambele documente (convenția tripartită și angajament), deși apar menționate numele inculpaților M.I.G.A., ca manager general și G.O.M., ca manager economic, acestea sunt semnate doar de inculpatul M.I.G.A. Potrivit contractului de management încheiat la 3 octombrie 1994, inculpatul M.I.G.A. în calitatea sa de manager general, cap. 8 art. 1 lit. f), avea obligația „de a încheia acte juridice pentru care, potrivit Legii nr. 31/1990 sau statutului societății, este necesară aprobarea adunării generale a acționarilor, le încheie numai potrivit acestor aprobări”.

Statutul Societății, în cap. 4 art. 13 lit. g), prevede că A.G.A. „hotărăște cu privire la contractarea de împrumuturi bancare și la instituirea de garanții”. De altfel, raportul de expertiză tehnică și contabilă, întocmit de experții O.D.N. și B.M., a apreciat că garantarea plății unor rate de către o altă societate comercială, cu patrimoniul C.N.M. N. este posibilă sub condiția existenței aprobării exprese a A.G.A. pe baza mandatului acordat de F.P.S. și a F.P.P. III Transilvania. În dosarul cauzei nu există o astfel de aprobare. Necesitatea existenței acestor aprobări rezultă și din adresa nr. 224/4570 din 20 august 1998 a F.P.S., Direcția generală Constanța. În declarațiile date, inculpatul M.I.G.A.

a arătat că recunoaște că nu a avut aprobarea forurilor competente la încheierea convenției tripartite și a angajamentului, dar a socotit că nu este necesar acest acord întrucât documentele pe care le-a semnat personal erau de natură civilă (comercială) și că obligațiile cuprinse în conținutul lor deveneau exigibile la terminarea arbitrajului. Declară inculpatul că: „Convenția tripartită” nu avea calitatea unui titlu executoriu și că el „se obliga doar să respecte o hotărâre arbitrală viitoare”. S-a apreciat că susținerile inculpatului sunt lipsite de orice suport legal, avându-se în vedere obligațiile pe care și le-a asumat prin contractul de management. Valoarea celor 7 nave fiind determinată odată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare și precis eșalonată la plată în timp, prin arbitraj această valoare nu putea fi modificată în nici un fel.

Responsabilitatea de plată ce revine C.N.M. N. SA, asumată de inculpatul M.I.G.A. prin documentele încheiate, este determinată și de faptul că navele cumpărate de SC S.I.M. SRL au fost vândute în porturi străine sau se află arestate pentru datorii ce depășesc valoarea acestora. Concluziile rapoartelor de expertiză tehnico-judiciare întocmite în faza de cercetare judecătorească, potrivit cărora actele semnate de inculpatul M.I.G.A. nu ar fi avut efectul unui contract de garanție reală sau personală și că angajamentul este formal și se referă la unele eventuale datorii cuantificate și confirmate printr-o hotărâre de arbitraj, au fost înlăturate, cu motivarea că o societate cu capital de stat, societate pe acțiuni cum este C.N.M.

N. SA, garanta cu întreg patrimoniul său, inclusiv disponibilitățile și creanțele încasate de la terți, plata a 7 nave către vânzătoarea SC U.I. SA, pentru cumpărătoarea SC S.I.M. SRL, societate cu capital social de doar 200.000 lei, existând riscul ca aceasta din urmă să nu poată plăti prețul navelor, astfel că vânzătorul se va îndestula de la garantul solvabil. Partea vătămată SC U.I. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 8.384.095,24 dolari S.U.A., compusă din preț nave și dobândă aferentă. Această sumă a fost confirmată ca fiind certă prin sentința civilă nr. 862/ COM din 17 martie 2000, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. 3210/COM/1999. S-a stabilit că SC U.I. SA în calitate de creditor are împotriva C.N.M.

N. SA o creanță de 8.384.095,24 dolari S.U.A., reprezentând daune. În evidența SC S.I.M. SA au fost identificate un număr de 5 facturi externe redactate în limba arabă și traduse în limba română astfel: - factura din data de 3 iulie 1997 având antet M.A.A.H.L. Beirut Liban, reprezentând „cheltuieli de transport și control în Centa Spania pentru o singură persoană”, preț total 8.500 dolari S.U.A., emisă pentru S.I.M. Constanța; - factura din data de 12 iulie 1997, cu același antet, reprezentând avans onorariu pentru 5 avocați, preț total de 37.000 dolari S.U.A., plătitor S.I.M.; - factura din data de 8 iulie 1997, cu același antet, reprezentând cheltuieli de transport și control în Egipt, port Said, preț total 12.500 dolari S.U.A., plătitor S.I.M.

Constanța; - factura din 21 iulie 1997 cu același antet și același plătitor pentru suma de 13.000 dolari S.U.A., reprezentând taxă de timbru judiciar 1% din valoarea totală a mărfii (zahăr) și - factura din 18 iulie 1997 cu același antet și același plătitor pentru suma de 65.000 dolari S.U.A., reprezentând taxe de sechestru a mărfii (zahăr) 5% din valoarea acesteia. Pe lângă aceste facturi a mai fost identificat un înscris în limba arabă, tradus și legalizat, având același antet ca și facturile menționate, din conținutul căruia a rezultat solicitarea achitării sumei de 136.500 dolari S.U.A., reprezentând cheltuieli și costuri pentru rezolvarea procesului privind nava S. Din suma de 136.500 dolari S.U.A., în baza cererii de ordin de plată din 17 iulie 1997, s-a dispus de către inculpatul M.M.I., în calitate de administrator al SC V.C.

SRL Constanța, plata sumei de 94.760 dolari S.U.A. în favoarea firmei M.A.A.H.L. Din analiza acestor documente suport ce au stat la baza remiterii acestei sume, s-a constatat că acestea privesc cheltuieli portuare, alimente, reparații, materiale pentru exploatarea navei S., în condițiile în care această navă a fost dată dispărută încă din luna mai 1997. De altfel, din documentele identificate la SC S.I.M. Constanța, cât și din declarația martorului C.F.E. (care a lucrat ca director operator nave, în acea perioadă) rezultă că pentru identificarea navei S. s-a apelat la I.M.B. (I.C.C.) din Londra. I.M.B. (I.C.C.) în baza faxului din data de 17 februarie 1998, a comunicat că firma M.A.A.H.L. nu este cunoscută, deși au efectuat investigații în vederea identificării acesteia.

Prin raportul de expertiză tehnico-grafică, întocmit la D.G.P., s-a concluzionat că impresiunile de ștampilă de format rotund executate cu tuș de culoare mov, existente la finalul facturilor emise de M.A.A.H.L. la datele menționate, au fost aplicate înainte de trasarea conturului (chenarului) facturilor. S-a apreciat, din acest motiv, că folosirea sumei de 94.760 dolari S.U.A. nu a putut fi justificată. Inculpatul M.M.I. a recunoscut în declarația pe care a dat-o în faza de cercetare judecătorească că deși nava S. a dispărut în luna mai 1997, facturile au fost emise în luna iulie 1997. Declară inculpatul că firma M.A.A.H.L. reprezenta o firmă de avocați din Liban în contul căreia au fost virați banii și că această firmă există.

Recunoaște că I.M.B. (I.C.C.) nu a identificat-o, dar susține inculpatul că acest birou din Londra se ocupă doar de fraude maritime și din această cauză nu a putut identifica firma de avocați M.A.A.H.L., susținere care nu a fost probată. Pe baza celor menționate, instanța a concluzionat: - fapta inculpaților M.I.G.A., G.O.M. și M.M.I. de a folosi în alte scopuri suma de 1.482.831 dolari S.U.A. din creditul de 4.900.000 dolari S.U.A., obținut de SC S.I.M. SRL de la B. SA București, constituie infracțiunea de deturnare de fonduri, prevăzută de art. 302 1 C. pen.; - fapta lui M.I.G.A. de a garanta cu întreg patrimoniul al C.N.M. N. SA Constanța plata sumei de 8.384.095 dolari S.U.A., reprezentând ratele 2-4 din prețul de vânzare-cumpărare a 7 nave de la SC U.I.

SA București, fără acordul A.G.A, cauzând o pagubă importantă companiei, constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen.; - fapta lui M.M.I. de a falsifica și folosi 5 facturi pentru plata sumei de 94.670 dolari S.U.A. către Biroul de avocați M.A.A.H.L. constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. S-a conchis că nu a fost dovedită vinovăția de însușire de către inculpatul M.M.I. a sumei de 94.670 dolari S.U.A., pentru care a întocmit în fals facturile. Hotărârea primei instanțe a fost apelată de către inculpați, care au criticat-o pentru greșita condamnare și procuror, care a susținut că tribunalul greșit l-a achitat pe M.M.I.

pentru infracțiunea de delapidare și greșit a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor de către M.M.I. și G.O.M., nu a aplicat art. 41 alin. (2) C. pen. pentru deturnarea de fonduri și nu a dispus anularea facturilor falsificate, pentru care a fost condamnat M.M.I. Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin decizia nr. 1/ P din 24 ianuarie 2003, a respins apelul declarat de procuror și admițând apelurile inculpaților a dispus achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată. A reținut instanța de apel că fapta inculpaților de a folosi suma de 1.482.831,13 dolari S.U.A., pentru plata unor datorii ce grevau nave din patrimoniul C.N.M.

N. SA, altele decât cele 11 nave preluate de către SC S.I.M. SRL Constanța în baza contractului de asociere în participațiune din 1 august 1995, nu constituie infracțiunea de deturnare de fonduri. Conținutul acestei infracțiuni, se arată în motivarea Curții, constă în respectarea regulilor de disciplină bugetară în administrarea fondurilor și resurselor repartizate de la bugetul de stat, instituțiilor ori altor unități publice la care face referire art. 145 C. pen., iar activitățile ce le desfășoară acestea au caracterul unor activități de interes general. Deci, acestor instituții sau unități nu le este permis să-și desfășoare haotic activitatea economico-financiară, ele fiind obligate să-și administreze, utilizeze, fondurile și resursele materiale alocate de la bugetul de stat, numai potrivit destinației acestora date de guvern, chiar dacă schimbarea ar justifica bunul mers al instituțiilor respective.

În cauză, C.N.M. N. SA Constanța și SC S.I.M. SRL Constanța, nu erau în anul 1995 și nici nu au devenit ulterior instituții sau unități de stat de interes general (obștesc). C.N.M. N. SA a căpătat statutul de societate comercială urmare Legii nr. 15/1990 de reorganizare a întreprinderilor de stat, chiar dacă în capitalul social avea un procent și statul, iar SC S.I.M. SRL s-a constituit ca societate comercială. Suma de 4,9 milioane dolari S.U.A. nu provenea din alocații de la bugetul de stat ci dintr-o linie de credit acordată de SC B. SA București unei societăți comerciale cu răspundere limitată, constituită în temeiul Legii nr. 31/1990.

În aceste condiții, se arată în continuare, utilizarea sumei respective de către inculpați nu era supusă unei stricte discipline financiare, dictată de guvern ca administrator al bugetului de stat, ci de către bancă care, în perioada derulării liniei de credit nu a constatat folosirea sumei de 1.482.831 dolari S.U.A., despre care au fost acuzați și condamnați inculpații pentru deturnare, că au deturnat-o. Se arată că nu sunt îndeplinite nici cerințele laturii obiective, respectiv elementul material. Astfel, elementul material al infracțiunii de deturnare de fonduri constă în acțiuni în care infractorul schimbă destinația banilor ori a resurselor materiale, orientându-le spre alte obiective decât cele stabilite cu ocazia alocării lor de la bugetul de stat.

Mai mult, elementul material al infracțiunii se realizează numai dacă schimbarea destinației fondurilor ori resurselor materiale a cauzat o perturbare a activității economico-financiare a uneia din instituțiile, unitățile (organizațiile de stat, obștești) la care face referire art. 145, ori a avut drept consecință producerea unei pagube acestora. Ori, în cauză, SC B. SA, a verificat documentele de fundamentare a fiecărei plăți, prezentate de clientul său (M.M.I.) și nu a constatat efectuarea vreunei plăți în alte scopuri decât obiectul contractului. Banca, în mod just a calificat aceste plăți drept cheltuieli pentru exploatarea navelor. În acest sens a concluzionat și expertiza efectuată în cursul cercetării judecătorești (expertiza efectuată în cursul urmăririi penale cu nerespectarea dispozițiilor procedurale, a fost înlăturată de Curte).

Se conchide că nu există nici o probă care să dovedească, fără dubiu, că folosirea sumei în cauză de către inculpați a influențat negativ exploatarea celorlalte nave a C.N.M. N. SA ori S.I.M. SRL și că astfel cele două societăți au înregistrat pagube materiale. Cu privire la faptele de fals în înscrisuri sub semnătură privată și de însușire a sumei de 94.760 dolari S.U.A., reținute în sarcina inculpatului M.M.I., Curtea a concluzionat că acestea nu constituie infracțiunile prevăzute de art. 290 și art. 215 1 alin. (1) C. pen. Se motivează că, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată au fost avute în vedere relațiile furnizate de către I.C.C. I.M.B., potrivit cărora SC M.A.A.H.L.

Beirut, Liban „nu este cunoscută”. Se mai menționează, în relațiile respective, că la adresa de mai sus sunt înregistrate toate companiile din Liberia. Relațiile respective au fost completate de organul de cercetare penală cu examinarea celor 5 facturi (invoice), dispusă la 10 iunie 1998. Urmare acestei dispoziții, compartimentul criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție pentru Transporturi Constanța a comparat înscrisurile și a concluzionat că „între invoice-surile examinate sunt asemănări sub aspectul formei, dar sunt diferite ca mărime și că impresiunile de ștampilă rotundă de culoare mov existente pe documente, au fost aplicate înainte de trasarea conturului (chenarului). Aceste elemente, coroborate cu relațiile furnizate de I.C.C.

au format convingerea (primei instanțe) că actele sunt false. Instanța de apel a statuat că elementele furnizate de I.C.C. și constatările tehnico-științifice efectuate de poliție sunt insuficiente pentru a concluziona că documentele în cauză sunt false și că autorul falsurilor este M.M.I. S-a reținut că „necunoașterea” biroului de avocați de către I.C.C. nu poate conduce la concluzia certă că acesta „nu există” și nu a funcționat. Organul de cercetare penală avea obligația să extindă investigațiile, potrivit art. 65-66 C. proc. pen., pentru a stabili cu certitudine această stare de fapt, deoarece, din corespondența biroului de avocați, existentă în dosar, rezultă că aceasta a fost expediată din I.C.

– Beirut – Liban, iar I.C.C. a făcut verificări. Investigațiile se impuneau cu atât mai mult cu cât biroul de avocați care a solicitat plata sumei de 94.760 dolari S.U.A. a purtat corespondență și cu B., iar SC U.I. SA și SC C.N.M. N. SA au avalizat în prealabil plățile respective făcute de SC S.I.M. SRL. Se arată, în continuare, că documentele respective sunt concepute într-o scriere arabă, care nu putea fi realizată de inculpat, iar constatarea tehnico-științifică privind diferența de mărime a invoice-surilor și datele diferite de aplicare a ștampilei și forma chenarului nu sunt edificatoare asupra falsificării acestor acte și a autorului faptei. În legătură cu însușirea sumei de 94.760 dolari S.U.A.

de către același inculpat (pe lângă lipsa probelor reținută de instanța de fond), instanța de apel a reținut, în plus, că plățile respective nu au fost făcute direct, în chas, de către M.M.I., ci prin instituții bancare care au virat banii în conturile biroului de avocați aflate în bănci străine. Derularea acestor plăți prin instituțiile bancare, care fac verificări privind identitatea creditorului și existența contului în banca străină, înlătură posibilitatea însușirii banilor de către inculpat atâta vreme cât nu s-a stabilit în cursul procesului penal că M.M.I. a scos banii din banca de destinație. Curtea a reținut că inculparea inculpatului M.I.G.A. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prin garantarea abuzivă a datoriilor amintite cu patrimoniul companiei pe care o administra la 1 iulie 1997, în calitate de manager general și păgubirea acesteia cu suma de 4.726.940 dolari S.U.A., la care s-a adăugat T.V.A.

- ul și dobânda anuală de 6%, a fost făcută de organul de cercetare penală și instanța de judecată numai pe relațiile furnizate de F.P.S. Cu adresa nr. 224/457 din 20 august 1998, F.P.S., direcția teritorială Constanța a făcut cunoscut Inspectoratului de Poliție că „în documentele puse la dispoziție de SC C.N.M. N. SA Constanța nu s-a găsit acordul A.G.A. pentru gajarea, ipotecarea de nave pentru obținerea de credite în favoarea unor societăți private și nici o hotărâre a adunării generale a asociaților, de acord de principiu în legătură cu gajarea unor nave în favoarea SC S.I.M. SRL Constanța”. Aceste relații (reține instanța de apel), prin ambiguitatea lor (nu s-a găsit) sunt insuficiente pentru a reține că, acțiunea inculpatului a fost abuzivă deoarece nu a obținut acordul A.G.A., chiar dacă M.I.G.A.

a declarat că nu a socotit necesar obținerea prealabilă a acestei aprobări, față de natura civilă a convenției și angajamentului său prealabil din 1 iulie 1997. Din adresa F.P.S., direcția teritorială Constanța, nu rezultă că aceasta a verificat toate documentele adunării generale a asociaților și nici nu se știe ce documente i-au fost puse la dispoziție, astfel că, există un dubiu serios cu privire la veridicitatea și integralitatea verificărilor. Dubiul este și mai mare dacă se are în vedere faptul că apelantul nu a fost inculpat de abuz în serviciu contra intereselor publice și pentru garantarea cu două nave din patrimoniul C.N.M. N. a creditului de 4,9 milioane dolari S.U.A., acordate de B. la cererea S.I.M.

SRL. De altfel, trebuie avută în vedere și adresa 300/2963 din 15 iunie 1995 prin care F.P.S. București a comunicat C.N.M. N. SA că reprezentanții săi în A.G.A. au fost mandatate să aprobe gajarea fără deposedare a unor nave din patrimoniul companiei, pentru obținerea unor credite. Era de datoria organului de cercetare penală (motivează instanța de apel), potrivit art. 65 C. proc. pen., să verifice întreaga arhivă a A.G.A. din SC C.N.M. N. SA, să înlăture aceste dubii, chiar dacă inculpatul a confirmat lipsa acordului, cunoscută fiind valoarea probantă a acestor declarații în cursul unui proces penal. Dacă se are în vedere și dispozițiile art. 143 din Legea nr. 31/1990, modificată, se constată că atât statutul de constituire a SC C.N.M.

N. SA, cât și contractul de management din 26 septembrie 1994, conțin clauze nelegale în ce privește competențele adunării generale pentru acordul privind garantarea, ipotecarea unor bunuri din patrimoniul societății. Același text dă posibilitatea managerului ca în caz de urgență să garanteze cu bunuri din patrimoniul societății activități ale sale, garantare care trebuie supusă ulterior aprobării din partea adunării generale, aspect ce nu a fost lămurit în cauza de față. În legătură cu latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, mai este de observat că, acțiunea inculpatului nu a avut drept „urmare imediată” tulburarea însemnată a bunului mers sau o pagubă în patrimoniul unui organ, instituții de stat sau unitate de interes public, în sensul art. 145 C. pen.

SC C.N.M. N. SA nu a fost și nu este după 1990 o autoritate sau instituție publică ori de interes public, nu a administrat și nu administrează folosirea sau exploatarea unor bunuri proprietate publică ori de interes public, pentru a deveni subiect pasiv al infracțiunii respective. Referitor la latura subiectivă a infracțiunii, Curtea a reținut că inculpatul, atunci când a încheiat convenția și angajamentul din 1 iulie 1997, pentru garantarea datoriilor SC S.I.M. SRL, nu a prevăzut că va ajunge să plătească SC C.N.M. N. SA, creanțele SC U.I. SA, rezultate din vânzarea celor 7 nave. În sprijinul acestei concluzii pledează situația economico-financiară existentă la 1 iulie 1997 între vânzător și cumpărător.

Astfel, din corespondența purtată între cele două societăți și chiar din convenția de la 1 iulie 1997, rezultă că acestea urmau să-și clarifice pe cale arbitrală litigiul privind datoriile reciproce rezultate din derularea contractelor de bare-boat, anterioare vânzării navelor. Dacă Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț Interior București, căreia i se va adresa U.I. SA, va constata că „soldul pretențiilor formulate de părți și recunoscute de arbitraj este favorabil C.N.M. N. SA ori va fi egal sau superior soldului de vânzare a celor șapte vapoare, neachitate de SC S.I.M. SRL, SC U.I. SA, este de acord să considere că prețul navelor (6.580.000 dolari S.U.A.) este integral plătit ori compensat.

Garanția emisă, prevăzută în convenție, se restituie, fiind dovedită fără obiect. Numai în situația că hotărârea arbitrală va fi favorabilă SC U.I. SA, aceasta va face uz de garanția SC C.N.M. N. SA Constanța”. Cum anterior încheierii convenției, inculpatul a făcut cunoscut SC U.I. SA că se retrage din contractul de bare-boat întrucât cele 7 nave aveau datorii ce nu au fost declarate de către proprietar la încheierea contractelor respective și a fost nevoit să le achite, M.I.G.A. a fost convins că hotărârile arbitrale vor fi favorabile C.N.M. N. SA și nu se va face uz de garanția asumată prin gajarea patrimoniului companiei. Conchide instanța, că aceste elemente conduc la concluzia că la încheierea actelor din 1 iulie 1997, inculpatul nu a acționat cu intenția de a cauza o tulburare însemnată bunului mers al C.N.M.

N. SA sau de a crea o pagubă acestei societăți, nefiind astfel îndeplinită în plan volițional, latura subiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu în dauna intereselor publice. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și partea civilă SC U.I. SA București. Printr-un prim motiv de casare (modificat de procurorul de ședință) s-a susținut că fapta inculpaților care, cu rea credință, au schimbat destinația unei părți din creditul obținut de la B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 194 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 31/1990 (nemodificată). S-a arătat că instanțele au dat o încadrare juridică greșită faptei de folosire a sumei de 1.482.831 dolari S.U.A.

de către inculpați, în alte scopuri decât cele stabilite în Convenția de credit din 7.09.1995 încheiată cu B., în dispozițiile art. 302 1 C. pen. (deturnare de fonduri), în loc de art. 194 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 31/1990 (folosirea cu rea credință a creditului societății), în redactarea și numerotarea textelor anterioare republicării legii. Ca atare, s-a cerut stabilirea vinovăției inculpaților în săvârșirea acestei infracțiuni și apoi constatarea că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru această faptă, conform art. 124, raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. Prin celelalte motive de casare s-a criticat soluția de achitare a inculpaților pentru faptele reținute prin actul de trimitere în judecată, solicitându-se condamnarea acestora pentru aceste fapte.

Partea civilă SC U.I. SA București nu a motivat recursul său. Recursul parchetului, întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 18 C. proc. pen., precum și recursul părții civile (nemotivat) sunt neîntemeiate. Potrivit art. 194 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 31/1990 (devenit art. 272 alin. (1) pct. 2 în legea modificată și republicată), „se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societății, care folosește cu rea credință, bunuri, sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.

Pentru existența laturii obiective a infracțiunii se cer întrunite mai multe condiții între care și aceea ca „folosirea” creditului de care se bucură societatea (în sens economic) să fie realizată cu „rea-credință”, fără îndrituire legală și în mod conștient privind lipsa îndrituirii. Această condiție relevă și legătura indisolubilă ce există între latura obiectivă și cea subiectivă a acestei infracțiuni. După cum rezultă din convenția de credit din 7 septembrie 1995, completată cu Adeadumu-rile ulterioare, B. a deschis linia de credit în favoarea SC S.I.M. SRL Constanța pentru suma de 4,9 milioane dolari S.U.A. pentru: „repararea și modernizarea navei Cotnari și cheltuieli de exploatare nave”, stabilindu-se și obligația „clientului” de a nu schimba destinația creditului, total sau în parte, fără încunoștințarea băncii.

Modul în care a fost folosit creditul (inclusiv suma de 1.482.831 dolari S.U.A., pentru care se cere reținerea infracțiunii prevăzute de art. 194 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 31/1990) a fost controlat de bancă, care a verificat documentele de fundamentare a fiecărei plăți și care nu a constatat efectuarea vreunei plăți în alte scopuri decât obiectul creditului. Chiar banca a calificat aceste plăți drept cheltuieli pentru exploatarea navelor (cele ce au făcut obiectul contractului de asociere în participațiune încheiat de SC S.I.M. SRL și C.N.M. N. SA), iar partea civilă SC U.I. SA chiar a ordonat efectuarea unora dintre plățile respective care grevau navele sale date în contract de bare-boat titularului de credit.

Mai mult (după cum corect a reținut instanța de apel), la solicitarea organului de cercetare penală, B.N.R., ca organ de supraveghere prudențială a activității băncilor, a făcut o verificare la B. SA în legătură cu utilizarea creditelor de care a beneficiat SC S.I.M. SRL, constatând că pentru convenția de credit nr. 41694/1995 și plățile făcute au fost găsite documente primare ce justifică aceste operațiuni. La toate acestea se adaugă și concluziile raportului de expertiză efectuat în cursul cercetării judecătorești, potrivit cărora plățile privind suma în litigiu se încadrează în „cheltuieli de exploatare nave” și deci în obiectul liniei de credit.

Față de aceste aspecte ce rezultă din ansamblul probator al cauzei, nu se poate reține că inculpații au folosit cu rea credință (incorect, necinstit, perfid, fără îndrituire legală) creditul de care se bucură societatea, fapt pentru care motivul de casare invocat de procuror cu privire la schimbarea încadrării juridice dată faptei de deturnare de fonduri este neîntemeiat. Referitor la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și delapidare, în mod just instanța de apel a reținut că nu sunt probe suficiente care să justifice condamnarea inculpatului M.M.I. Atât relațiile furnizate de I.C.C. I.M.B. referitor în firma de avocați SC M.A.A.H.L.

Beirut Liban, cât și constatarea tehnico-științifică efectuată de organul de cercetare penală cu privire la cele 5 facturi (ce s-a pretins a fi fost falsificate) pot constitui, eventual, indicii că s-ar fi săvârșit infracțiunea de fals, acestea fiind evident insuficiente pentru reținerea vinovăției inculpatului pentru comiterea celor două infracțiuni. Dacă se are în vedere și faptul că biroul de avocați din Beirut, care a solicitat plata sumei de 94.760 dolari S.U.A., a purtat corespondență și cu B., iar SC U.I. SA și C.N.M. N. SA au avalizat în prealabil plățile făcute de SC S.I.M. SRL, cum și împrejurarea că plata a fost făcută prin instituții bancare (care au virat banii în conturile biroului de avocați după verificarea identității creditorului și existența contului), se poate trage concluzia că nu există nici măcar o probă indirectă care să ateste că inculpatul M.M.I.

și-ar fi însușit suma de bani menționată. Instanța de apel a dispus achitarea inculpatului M.I.G.A. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în mod corect. Pe lângă motivarea instanței de apel, se impune numai precizarea că, din punct de vedere subiectiv, inculpatul nu a acționat, atunci când au fost încheiate actele din 1 iulie 1997, cu intenția de a cauza o tulburare însemnată sau o pagubă C.N.M. N. S.A (de altfel aceasta nici nu s-a constituit parte civilă în cauză). Într-adevăr, protocolul din 1 iulie 1997 nu reprezintă o garanție reală (el nefiind transcris sau intabulat) ci un act comercial care descrie o stare de fapt și oferă o rezolvare ulterioară, bazată pe o hotărâre judecătorească definitivă, ceea ce exclude existența unui prejudiciu cert și actual.

Acest act poate constitui, eventual, obiectul unui proces comercial și nu o dovadă a faptului că inculpatul a acționat, cu intenție, în scopul prevăzut de art. 248 1 C. pen. În consecință, atât recursul declarat de procuror, cât și partea civilă SC U.I. SA sunt nefondate și urmează a fi respinse. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și partea civilă SC U.I. SA, împotriva deciziei penale nr. 1 din 24 ianuarie 2003 a Curții de Apel Constanța, privind pe inculpații M.I.G.A., G.O.M. și M.M.I. Obligă recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2004.