ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5562/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5562/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Constanța, prin

sentința penală nr. 4/ MF din 4 aprilie 2002, a condamnat pe inculpații:

- M.I.G.A. la 4 ani și 2

luni închisoare pentru infracțiunea de deturnare de fonduri, prevăzută de art.

302

1

cu aplicarea art. 13 C. pen. și

- la 6 ani și 8 luni

închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice,

prevăzută de art. 248

1

cu referire la art. 258 din același cod.

A dispus în temeiul art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 6 ani și 8 luni închisoare și a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

Din pedeapsă, a dedus timpul

reținerii și al arestării preventive de la 19 august la 23 decembrie 1998.

- G.O.M., la pedeapsa de 3

ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de deturnare de fonduri prevăzută

de art. 302

1

cu aplicarea art. 13 C. pen.

A dispus în temeiul art. 86

1

C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui

termen de încercare de 5 ani și 8 luni, calculat conform art. 86

2

din același cod și a stabilit conform art. 86

3

măsurile de

supraveghere la care trebuie să se supună inculpatul.

A făcut aplicarea art. 359

C. proc. pen. și a art. 86

4

C. pen.

- M.M.I. la pedeapsa de 3

ani închisoare pentru infracțiunea de deturnare de fonduri, prevăzută de art.

302

1

cu aplicarea art. 13 C. pen. și

- la pedeapsa de un an

închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

prevăzută de art. 290 din același cod.

A dispus în temeiul art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata

unui termen de încercare de 5 ani, calculat conform art. 86

2

din

același cod și a stabilit conform art. 86

3

măsurile de supraveghere

la care trebuie să se supună inculpatul.

A făcut aplicarea art. 359

C. proc. pen. și art. 86

4

C. pen.

Din pedeapsă a dedus timpul

reținerii și al arestării preventive de la 21 august până la 4 septembrie 1998.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul M.M.I. a fost achitat pentru

infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215

1

alin. (2) C. pen.

Inculpații M.I.G.A., M.M.I.

și G.O.M. au fost obligați în solidar – inculpații M.I.G.A. și G.O.M. în solidar

și cu partea responsabilă civilmente C.N.M. N. SA prin lichidator judiciar SC

P.W.M.C. SRL București, iar inculpatul M.M.I. în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC S.I. SRL prin lichidator judiciar SC C.S. SRL Constanța, la plata

sumei de 119.534.806.720,30 lei către partea civilă A.V.A.B. București,

reprezentând despăgubiri civile.

Inculpatul M.I.G.A. a fost

obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente C.N.M. N. SA prin

lichidator judiciar SC P.W.M.C. SRL București la plata sumei de 8.384.095,24

dolari S.U.A., echivalentul în lei la data efectuării plății, către partea

civilă SC U.B., cu titlu de despăgubiri civile.

Au mai fost obligați

inculpații la cheltuieli judiciare către stat.

Pe baza probelor

administrate, instanța a reținut următoarele:

La data de 14 ianuarie 1995,

C.N.M. N. Constanța prin managerul general M.I.G.A. și SC S.I.M. SRL Constanța

prin administratorul unic M.M.I. au încheiat protocolul în conformitate cu care

societatea comercială se obliga să obțină o linie de finanțare de 10 milioane

dolari S.U.A., în vederea retehnologizării și exploatării unui număr de 5-7

nave, puse la dispoziția sa de compania națională.

Linia de finanțare era

garantată prin instituirea unui gaj fără deposedare asupra navelor în cauză și

asupra capitalului (bunurilor mobile și imobile, capturilor) SC S.I.M. SRL

Constanța, societate ce avea ca obiect de activitate și transportul maritim

internațional de mărfuri.

La data de 1 august 1995,

aceleași părți au încheiat un contract de asociere în participațiune, având ca

obiect exploatarea unui număr de 11 nave în operațiuni de transport maritim

internațional.

În realizarea contractului

menționat, la data de 12 septembrie 1995, C.N.M. N. SA a preluat în contract de

bare-boat navele H., T., S., U., F., G. și I. de la SC U.I., pe care le-a

închiriat, la aceeași dată, SC S.I.M. SRL Constanța.

Din patrimoniul C.N.M. N. SA

au fost predate SC S.I.M. SRL un număr de 4 nave: C., D., F. și P.

Pentru cele 7 nave de la SC

U.I. București, C.N.M. N. SA Constanța, care atunci avea datorii de peste 15

milioane dolari S.U.A., trebuia să plătească 3,4 milioane dolari S.U.A. drept

chirie, în avans, către proprietar, conform contractelor de bare-boat

încheiate. La acea dată, C.N.M. N. SA se afla astfel într-o situație financiară

critică.

S-a ajuns la această

situație deoarece, în ședința A.G.A. din data de 16 mai 1995, echipa

managerială compusă din inculpații M.I.G.A. și G.O. și numitul M.I. prezentase

pozitivă situația companiei. În aceeași ședință, inculpatul M.I.G.A. a informat

reprezentanții A.G.A că navele ce urmau a fi preluate de la SC U.I. nu sunt

grevate de datorii și se află în exploatare. Prin telexul nr. 1042 al SC A.S.,

fostul operator al celor 7 nave, informase C.N.M. N. SA cu privire la datoriile

externe și interne ale navelor, a căror scadență fusese depășită, astfel că

inculpatul M.I.G.A. cunoștea situația reală a companiei.

În continuare, atât în

ședințele A.G.A. cât și în memoriile întocmite de inculpatul M.I.G.A. în

calitate de manager general al C.N.M. N. SA către F.P.S. și F.P.P., a indus în

eroare aceste organe cu privire la performanțele navelor pe care intenționa să

le preia în contract de bare-boat.

În memoriile adresate F.P.S.

și F.P.P. Transilvania III, inculpatul M.I.G.A. a solicitat aprobarea extinderii

liniei de credit de la 10 milioane la 15 milioane dolari S.U.A. de la B.D.F. de

către C.N.M. N. SA.

În aceste condiții, F.P.S.

prin adresa nr. 300/2963 din 15 iunie 1995 a mandatat reprezentanții săi în A.G.A.

de la C.N.M. N. SA pentru:

- încheierea unui contract

de gaj fără deposedare în vederea măririi plafonului de lucru de la 10 milioane

la 15 milioane dolari S.U.A., cu gajarea navelor A. și V.;

- încheierea unui contract

de gaj fără deposedare pentru obținerea unui credit în sumă de 14,4 milioane dolari

S.U.A. de la B.D.F., cu gajarea navelor: Z., M., R., C.T. și F., în valoare

totală de 29.428.778,5 mii lei.

Atât în documentația

înaintată de C.N.M. N. SA către B.D.F. și către F.P.S., cât și în adresa de

răspuns a acesteia din urmă, nu se făcea nici o referire la împrejurarea că

angajarea creditului s-ar realiza de către o altă societate decât C.N.M. N. SA

Constanța.

Acest aspect a și fost

confirmat ulterior prin adresa nr. 224/4570 din 20 august 1998 a F.P.S.,

Direcția Teritorială Constanța. În această adresă s-a precizat că efectuându-se

verificări asupra registrelor cu procese verbale ale A.G.A. pe perioada 1995 –

1997 nu s-a găsit acordul A.G.A. pentru gajarea, ipotecarea de nave și pentru

obținerea de credite în favoarea unor societăți private.

Din dosarele cu hotărâri

A.G.A. pe perioada menționată nu s-a găsit nici o hotărâre sau acord de

principiu în legătură cu gajarea unor nave în favoarea SC S.I.M. SRL Constanța

sau pentru alte societăți. Rezultă astfel că C.N.M. N. SA Constanța a avut

mandat pentru obținerea unui credit de 14,4 milioane dolari S.U.A. de la B.D.F.

în numele și pe responsabilitatea sa, nicidecum pentru obținerea unui credit de

către o altă societate cu gajarea navelor aparținând C.N.M. N. SA.

În baza convenției de credit

din 7 septembrie 1995, SC S.I.M. SRL obține de la B. SA București un credit de

4,9 milioane dolari S.U.A., pentru care C.N.M. N. SA Constanța a garantat cu

navele R. și C.T. (gaj ce se menține și în prezent).

Pentru obținerea acestui

credit, SC S.I.M. SRL Constanța, prin M.M.I. și C.N.M. N. SA Constanța prin

M.I.G.A. au prezentat băncii planul de afaceri (buget cash flaw) pentru cele 11

nave aflate în contract (7 ale SC U.I. și 4 ale C.N.M. N. SA), contractul de

asociere, copii ale contractului de bare-boat precum și bilanțul contabil ale

celor două societăți.

Prin adresa C.N.M. N. către

B., semnată de inculpatul M.I.G.A., destinația creditului era pentru:

- plata chiriei în avans

pentru navele SC U.I. (3 milioane dolari S.U.A.);

- plata reparațiilor

capitale și de modernizare efectuate la nava C. (un milion dolari S.U.A.);

- cheltuieli de asigurare

(450.000 dolari S.U.A.);

- cheltuieli inițiale pentru

navele prevăzute în planul de afaceri (450.000 dolari S.U.A.).

Titularul de credit a fost

SC S.I.M. SRL dar, C.N.M. N. SA a garantat cu navele R. și C.T. (gaj fără

deposedare). Totodată, durata utilizării creditului a fost stabilită prin

convenția de credit la 3 luni de la data acordării, dar nu mai târziu de 10

decembrie 1999.

Din creditul de 4,9 milioane

dolari S.U.A. s-au efectuat plăți pentru care s-a respectat destinația

stabilită prin convenția de credit și anume:

- 800.000 dolari S.U.A. în

cont avans chirie pentru reparațiile navei C.;

- 2.114.482 dolari S.U.A. în

contul SC U.I. (avans Chirie);

- 322.393,76 dolari S.U.A.

în contul SC S.I.M. SRL Constanța (cheltuieli determinate de exploatarea

navelor);

- 180.000 dolari S.U.A. în

cont avans chirii lunare pentru patru nave.

S-a concluzionat că

diferența de 1.482.831,13 dolari S.U.A., a fost deturnată de inculpații M.I.G.A.,

G.O. și M.M.I., de la destinația creditului acordat de B., aceștia achitând

debite anterioare ce nu pot fi considerate în nici un caz cheltuieli de

exploatare pentru cele 11 nave, cum se stabilise în Convenția de credit (raport

expertiză tehnică-contabilă, dosar urmărire penală). Astfel, s-a plătit prin

deturnare de fonduri:

- la data de 12 septembrie

1995, în baza cererii de ordin de plată nr. 38, suma de 400.000 dolari S.U.A.

către A. București, reprezentând contravaloarea unor restanțe la primele Casco

din perioada iunie, octombrie – noiembrie 1994 și mai 1995;

- la data de 12 septembrie

1995, în baza ordinului de plată nr. 7408, suma de 100.000 dolari S.U.A. către

P.S.P.L. Singapore, reprezentând contravaloare taxe de agenturare din perioada

22 martie – 31 mai 1995, pentru navele R., C., A. și F.;

- la data de 14 septembrie

1995, în baza ordinului de plată nr. 7395, suma de 50.000 dolari S.U.A. către G.L.,

reprezentând contravaloarea inspecții nave: din perioada 25 ianuarie 1991 – 7

decembrie 1994;

- la data de 15 septembrie

1995 în baza ordinului de plată nr. 7400, suma de 130.000 dolari S.U.A. către H.M.D.C.L.

Koreea, reprezentând contravaloarea finalizării reparației la nava R.;

- la data de 26 septembrie

1995, în baza ordinului de plată nr. 8392, suma de 167.683,03 dolari S.U.A.

către S.C. Anglia reprezentând contravaloarea incendiului la bordul navei T.,

produs la 26 martie 1994;

- la data de 18 octombrie

1995, în baza ordinului de plată nr. 8400, suma de 82.247 dolari S.U.A. către D.M.D.L.

Koreea, reprezentând contravaloarea taxe reparații la nava R. în Ulsan Koreea,

în septembrie 1995;

- la data de 18 octombrie

1995, în baza ordinului de plată s-a dispus plata sumei de 146.578 dolari S.U.A.

către H.M.D.C.L. Koreea, reprezentând contravaloarea reparației navei D. în

Ulsan, Koreea;

- la data de 21 noiembrie

1995 în baza ordinului de plată, suma de 50.000 dolari S.U.A. către S.

Germania, reprezentând contravaloarea pieselor de schimb livrate direct la

navele D. și A. în perioada 3-22 august 1995;

- la data de 21 noiembrie

1995 în baza ordinului de plată semnat de inculpații M.M.I. și M.I.G.A., s-a

dispus plata sumei de 40.000 dolari S.U.A. către C.M.O. Hamburg Germania,

reprezentând contravaloarea uleiurilor livrate la navele D., F., P., V.B., C.,

N. și O., în perioada 31 decembrie 1994, 31 octombrie 1995;

- la data de 23 octombrie

1995, în baza ordinului de plată, s-a dispus plata sumei de 125.000 dolari S.U.A.

către I.C. Londra, reprezentând contravaloare comision firmă avocați la data de

8 februarie 1995.

Plata sumelor de bani mai

sus menționate a fost dispusă de inculpații M.M.I. și G.O.M., care au semnat

dispozițiile de plată la rubrica „semnături autorizate”.

Reține instanța că,

nerespectarea destinației creditului prin aceste plăți a determinat

neasigurarea condițiilor pentru exploatarea în bune condiții a navelor aflate

în contractul din 1 august 1995. Acest fapt a dus la neperformarea voiajelor

pentru care erau angajate navele, iar unele din aceste nave nu au efectuat

decât 1-2 voiaje pe toată perioada în care s-au aflat în contractul de

bare-boat amintit și astfel nu au fost obținute beneficii. În aceste condiții

(deși plata navlului pe plan internațional era avantajoasă) nu s-a restituit

nici o sumă din creditul de 4,9 milioane dolari S.U.A. obținut de la B.

Prin raportul de expertiză

tehnică și contabilă, întocmit de experții O.D.N. și B.M., s-a concluzionat că

respectivul credit a fost acordat în condiții legale, pe baza normelor și

procedurilor interne ale B., în conformitate cu legile și reglementările în

vigoare. Nu același lucru se poate spune despre utilizarea acestui credit care

nu s-a făcut potrivit destinației prevăzute în contractul de credit, iar B. nu

avea obligația contractuală de a verifica în ce măsură fiecare remitere ordonată

se încadrează sau nu în prevederile convenției de credit.

Potrivit condițiilor

generale de efectuare a operațiunilor bancare, orice bancă se limitează la

urmărirea îndeplinirii condițiilor uzuale pentru efectuarea operațiunilor

specifice de plată (completarea corectă și clară, semnătura autorizată și

ștampilarea documentelor bancare de plată, existența dovezilor primare,

facturi, etc.). Răspunderea generală asupra corectitudinii destinației plăților

atât din contul de credit sau din cel curent, incumbă titularului de cont.

Conchide instanța că,

concluziile acestor rapoarte de expertiză se coroborează cu dispozițiile de

plată menționate, din care rezultă cu certitudine că o parte din creditul

obținut a fost folosit în alte scopuri, a primit o altă destinație decât cea

pentru care a fost aprobat.

Convenția de credit din 7

septembrie 1995, stabilea cu claritate: „Creditul în valoare de 4.900.000

dolari S.U.A. va fi folosit pentru repararea și modernizarea navei C. și

cheltuieli exploatare nave”. Din conținutul convenției de credit rezultă că

este vorba de cele 11 nave (7 aparținând SC U.I. și 4 C.N.M. N. ce au fost

subînchiriate la SC S.I.M. SRL) și nicidecum de alte nave.

S-a tras concluzia că, fapta

inculpaților de a da o altă destinație unei părți a creditului obținut a cauzat

o perturbare activității economico-financiare a C.N.M. N. SA, întrucât cele 11

nave au fost exploatate în condiții necorespunzătoare, ceea ce a dus la

arestarea lor de către echipaje sau de alți creditori, pe piața externă.

Ținând seama de starea în

care se aflau cele 7 nave, la data de 12 februarie 1997, SC U.I. București a

încheiat un contract de vânzare-cumpărare a lor cu SC S.I.M. SRL. Această

ultimă societate se afla însă din august 1996 în blocaj financiar și în

imposibilitate de plată. Prețul celor 7 nave a fost stabilit la 8.294.785,81

dolari S.U.A., urmând a fi plătit în 4 rate.

Prima rată, în sumă de

2.209.365,10 dolari S.U.A. s-a acoperit la aceeași dată când s-a încheiat și un

protocol de compensare în care se prevedea ca suma plătită cu titlu de chirie,

în avans, să fie considerată ca plată a primei rate pentru vânzarea navelor.

Pentru a se asigura plata

ratelor 2-4, la data de 1 iulie 1997, între SC U.I. SA; SC S.I.M. SRL și C.N.M.

N. SA s-a încheiat convenția tripartită prin care C.N.M. N. SA, prin

intermediul inculpatului M.I.G.A. a garantat cu întregul patrimoniu al

companiei, inclusiv disponibilitățile sale financiare sau creanțele de încasat

de la terți, fără altă procedură judiciară.

În această convenție

tripartită, inculpatul M.I.G.A. a dat și un angajament prin care își asuma

obligația de a plăti irevocabil în favoarea SC U.I. SA diferența de preț

rezultată din vânzarea navelor, neachitată de către SC S.I.M. SRL, conform

obligațiilor din contractul încheiat la 12 februarie 1997.

În aliniatul 6 al

angajamentului s-a prevăzut: „În situația în care C.N.M. N. nu va plăti la

termenele de mai sus, SC U.I. este autorizată să se îndestuleze din patrimoniul

C.N.M. N. SA Constanța (inclusiv din disponibilitățile sale valutare, creanțele

pe care ar urma să le încaseze de la terți, etc.)”.

Prin adresa din 20 august

1997 SC U.I. SA a comunicat sumele neachitate din contractul de

vânzare-cumpărare a navelor de către SC S.I.M. SRL cât și termenele de plată a

acestora, respectiv:

- 1 iulie 1998, suma de

1.678.243,90 dolari S.U.A. (inclusiv T.V.A.);

- 1 iulie 1999, suma de

2.251.145,41 dolari S.U.A. (inclusiv T.V.A.);

- 1 iulie 2000, suma de

2.156.031,40 dolari S.U.A. (inclusiv T.V.A.).

În această adresă s-a mai

menționat că sumele de mai sus se majorează cu dobânda de 6% pe an, din

momentul livrării celor 7 nave, până la fiecare scadență.

Pentru garantarea achitării

ratelor 2-4 din contractul de vânare-cumpărare a celor 7 nave încheiat între SC

U.I. SA și SC S.I.M. SRL, inculpatul M.I.G.A., manager general al C.N.M. N. SA,

nu a avut aprobarea forurilor competente, respectiv Adunarea generală a

acționarilor și F.P.S.

În ambele documente

(convenția tripartită și angajament), deși apar menționate numele inculpaților

M.I.G.A., ca manager general și G.O.M., ca manager economic, acestea sunt

semnate doar de inculpatul M.I.G.A.

Potrivit contractului de

management încheiat la 3 octombrie 1994, inculpatul M.I.G.A. în calitatea sa de

manager general, cap. 8 art. 1 lit. f), avea obligația „de a încheia acte

juridice pentru care, potrivit Legii nr. 31/1990 sau statutului societății,

este necesară aprobarea adunării generale a acționarilor, le încheie numai

potrivit acestor aprobări”.

Statutul Societății, în cap.

4 art. 13 lit. g), prevede că A.G.A. „hotărăște cu privire la contractarea de

împrumuturi bancare și la instituirea de garanții”.

De altfel, raportul de

expertiză tehnică și contabilă, întocmit de experții O.D.N. și B.M., a apreciat

că garantarea plății unor rate de către o altă societate comercială, cu

patrimoniul C.N.M. N. este posibilă sub condiția existenței aprobării exprese a

A.G.A. pe baza mandatului acordat de F.P.S. și a F.P.P. III Transilvania. În

dosarul cauzei nu există o astfel de aprobare.

Necesitatea existenței

acestor aprobări rezultă și din adresa nr. 224/4570 din 20 august 1998 a F.P.S.,

Direcția generală Constanța.

În declarațiile date,

inculpatul M.I.G.A. a arătat că recunoaște că nu a avut aprobarea forurilor

competente la încheierea convenției tripartite și a angajamentului, dar a

socotit că nu este necesar acest acord întrucât documentele pe care le-a semnat

personal erau de natură civilă (comercială) și că obligațiile cuprinse în

conținutul lor deveneau exigibile la terminarea arbitrajului. Declară

inculpatul că: „Convenția tripartită” nu avea calitatea unui titlu executoriu

și că el „se obliga doar să respecte o hotărâre arbitrală viitoare”.

S-a apreciat că susținerile

inculpatului sunt lipsite de orice suport legal, avându-se în vedere

obligațiile pe care și le-a asumat prin contractul de management.

Valoarea celor 7 nave fiind

determinată odată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare și precis

eșalonată la plată în timp, prin arbitraj această valoare nu putea fi

modificată în nici un fel.

Responsabilitatea de plată

ce revine C.N.M. N. SA, asumată de inculpatul M.I.G.A. prin documentele

încheiate, este determinată și de faptul că navele cumpărate de SC S.I.M. SRL

au fost vândute în porturi străine sau se află arestate pentru datorii ce

depășesc valoarea acestora.

Concluziile rapoartelor de

expertiză tehnico-judiciare întocmite în faza de cercetare judecătorească,

potrivit cărora actele semnate de inculpatul M.I.G.A. nu ar fi avut efectul

unui contract de garanție reală sau personală și că angajamentul este formal și

se referă la unele eventuale datorii cuantificate și confirmate printr-o

hotărâre de arbitraj, au fost înlăturate, cu motivarea că o societate cu

capital de stat, societate pe acțiuni cum este C.N.M. N. SA, garanta cu întreg

patrimoniul său, inclusiv disponibilitățile și creanțele încasate de la terți,

plata a 7 nave către vânzătoarea SC U.I. SA, pentru cumpărătoarea SC S.I.M.

SRL, societate cu capital social de doar 200.000 lei, existând riscul ca

aceasta din urmă să nu poată plăti prețul navelor, astfel că vânzătorul se va

îndestula de la garantul solvabil.

Partea vătămată SC U.I. SA

s-a constituit parte civilă cu suma de 8.384.095,24 dolari S.U.A., compusă din

preț nave și dobândă aferentă. Această sumă a fost confirmată ca fiind certă

prin sentința civilă nr. 862/ COM din 17 martie 2000, pronunțată de Tribunalul

Constanța în dosar nr. 3210/COM/1999. S-a stabilit că SC U.I. SA în calitate de

creditor are împotriva C.N.M. N. SA o creanță de 8.384.095,24 dolari S.U.A.,

reprezentând daune.

În evidența SC S.I.M. SA au

fost identificate un număr de 5 facturi externe redactate în limba arabă și

traduse în limba română astfel:

- factura din data de 3

iulie 1997 având antet M.A.A.H.L. Beirut Liban, reprezentând „cheltuieli de

transport și control în Centa Spania pentru o singură persoană”, preț total

8.500 dolari S.U.A., emisă pentru S.I.M. Constanța;

- factura din data de 12

iulie 1997, cu același antet, reprezentând avans onorariu pentru 5 avocați,

preț total de 37.000 dolari S.U.A., plătitor S.I.M.;

- factura din data de 8

iulie 1997, cu același antet, reprezentând cheltuieli de transport și control

în Egipt, port Said, preț total 12.500 dolari S.U.A., plătitor S.I.M.

Constanța;

- factura din 21 iulie 1997

cu același antet și același plătitor pentru suma de 13.000 dolari S.U.A.,

reprezentând taxă de timbru judiciar 1% din valoarea totală a mărfii (zahăr) și

- factura din 18 iulie 1997

cu același antet și același plătitor pentru suma de 65.000 dolari S.U.A.,

reprezentând taxe de sechestru a mărfii (zahăr) 5% din valoarea acesteia.

Pe lângă aceste facturi a

mai fost identificat un înscris în limba arabă, tradus și legalizat, având

același antet ca și facturile menționate, din conținutul căruia a rezultat

solicitarea achitării sumei de 136.500 dolari S.U.A., reprezentând cheltuieli

și costuri pentru rezolvarea procesului privind nava S.

Din suma de 136.500 dolari S.U.A.,

în baza cererii de ordin de plată din 17 iulie 1997, s-a dispus de către

inculpatul M.M.I., în calitate de administrator al SC V.C. SRL Constanța, plata

sumei de 94.760 dolari S.U.A. în favoarea firmei M.A.A.H.L.

Din analiza acestor

documente suport ce au stat la baza remiterii acestei sume, s-a constatat că

acestea privesc cheltuieli portuare, alimente, reparații, materiale pentru

exploatarea navei S., în condițiile în care această navă a fost dată dispărută

încă din luna mai 1997.

De altfel, din documentele

identificate la SC S.I.M. Constanța, cât și din declarația martorului C.F.E.

(care a lucrat ca director operator nave, în acea perioadă) rezultă că pentru

identificarea navei S. s-a apelat la I.M.B. (I.C.C.) din Londra.

I.M.B. (I.C.C.) în baza

faxului din data de 17 februarie 1998, a comunicat că firma M.A.A.H.L. nu este

cunoscută, deși au efectuat investigații în vederea identificării acesteia.

Prin raportul de expertiză

tehnico-grafică, întocmit la D.G.P., s-a concluzionat că impresiunile de

ștampilă de format rotund executate cu tuș de culoare mov, existente la finalul

facturilor emise de M.A.A.H.L. la datele menționate, au fost aplicate înainte

de trasarea conturului (chenarului) facturilor.

S-a apreciat, din acest

motiv, că folosirea sumei de 94.760 dolari S.U.A. nu a putut fi justificată.

Inculpatul M.M.I. a

recunoscut în declarația pe care a dat-o în faza de cercetare judecătorească că

deși nava S. a dispărut în luna mai 1997, facturile au fost emise în luna iulie

1997.

Declară inculpatul că firma

M.A.A.H.L. reprezenta o firmă de avocați din Liban în contul căreia au fost

virați banii și că această firmă există. Recunoaște că I.M.B. (I.C.C.) nu a

identificat-o, dar susține inculpatul că acest birou din Londra se ocupă doar

de fraude maritime și din această cauză nu a putut identifica firma de avocați

M.A.A.H.L., susținere care nu a fost probată.

Pe baza celor menționate,

instanța a concluzionat:

- fapta inculpaților

M.I.G.A., G.O.M. și M.M.I. de a folosi în alte scopuri suma de 1.482.831 dolari

S.U.A. din creditul de 4.900.000 dolari S.U.A., obținut de SC S.I.M. SRL de la

B. SA București, constituie infracțiunea de deturnare de fonduri, prevăzută de

art. 302

1

C. pen.;

- fapta lui M.I.G.A. de a

garanta cu întreg patrimoniul al C.N.M. N. SA Constanța plata sumei de

8.384.095 dolari S.U.A., reprezentând ratele 2-4 din prețul de

vânzare-cumpărare a 7 nave de la SC U.I. SA București, fără acordul A.G.A,

cauzând o pagubă importantă companiei, constituie infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen.;

- fapta lui M.M.I. de a

falsifica și folosi 5 facturi pentru plata sumei de 94.670 dolari S.U.A. către

Biroul de avocați M.A.A.H.L. constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub

semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

S-a conchis că nu a fost

dovedită vinovăția de însușire de către inculpatul M.M.I. a sumei de 94.670

dolari S.U.A., pentru care a întocmit în fals facturile.

Hotărârea primei instanțe a

fost apelată de către inculpați, care au criticat-o pentru greșita condamnare

și procuror, care a susținut că tribunalul greșit l-a achitat pe M.M.I. pentru

infracțiunea de delapidare și greșit a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepselor de către M.M.I. și G.O.M., nu a aplicat art. 41 alin. (2)

C. pen. pentru deturnarea de fonduri și nu a dispus anularea facturilor

falsificate, pentru care a fost condamnat M.M.I.

Curtea de Apel Constanța,

secția penală, prin decizia nr. 1/ P din 24 ianuarie 2003, a respins apelul

declarat de procuror și admițând apelurile inculpaților a dispus achitarea

acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

A reținut instanța de apel

că fapta inculpaților de a folosi suma de 1.482.831,13 dolari S.U.A., pentru

plata unor datorii ce grevau nave din patrimoniul C.N.M. N. SA, altele decât

cele 11 nave preluate de către SC S.I.M. SRL Constanța în baza contractului de

asociere în participațiune din 1 august 1995, nu constituie infracțiunea de

deturnare de fonduri.

Conținutul acestei

infracțiuni, se arată în motivarea Curții, constă în respectarea regulilor de

disciplină bugetară în administrarea fondurilor și resurselor repartizate de la

bugetul de stat, instituțiilor ori altor unități publice la care face referire

art. 145 C. pen., iar activitățile ce le desfășoară acestea au caracterul unor

activități de interes general.

Deci, acestor instituții sau

unități nu le este permis să-și desfășoare haotic activitatea

economico-financiară, ele fiind obligate să-și administreze, utilizeze,

fondurile și resursele materiale alocate de la bugetul de stat, numai potrivit

destinației acestora date de guvern, chiar dacă schimbarea ar justifica bunul

mers al instituțiilor respective.

În cauză, C.N.M. N. SA

Constanța și SC S.I.M. SRL Constanța, nu erau în anul 1995 și nici nu au

devenit ulterior instituții sau unități de stat de interes general (obștesc).

C.N.M. N. SA a căpătat statutul de societate comercială urmare Legii nr.

15/1990 de reorganizare a întreprinderilor de stat, chiar dacă în capitalul

social avea un procent și statul, iar SC S.I.M. SRL s-a constituit ca societate

comercială.

Suma de 4,9 milioane dolari S.U.A.

nu provenea din alocații de la bugetul de stat ci dintr-o linie de credit

acordată de SC B. SA București unei societăți comerciale cu răspundere

limitată, constituită în temeiul Legii nr. 31/1990.

În aceste condiții, se arată

în continuare, utilizarea sumei respective de către inculpați nu era supusă

unei stricte discipline financiare, dictată de guvern ca administrator al

bugetului de stat, ci de către bancă care, în perioada derulării liniei de

credit nu a constatat folosirea sumei de 1.482.831 dolari S.U.A., despre care

au fost acuzați și condamnați inculpații pentru deturnare, că au deturnat-o.

Se arată că nu sunt

îndeplinite nici cerințele laturii obiective, respectiv elementul material.

Astfel, elementul material

al infracțiunii de deturnare de fonduri constă în acțiuni în care infractorul

schimbă destinația banilor ori a resurselor materiale, orientându-le spre alte

obiective decât cele stabilite cu ocazia alocării lor de la bugetul de stat.

Mai mult, elementul material al infracțiunii se realizează numai dacă

schimbarea destinației fondurilor ori resurselor materiale a cauzat o

perturbare a activității economico-financiare a uneia din instituțiile,

unitățile (organizațiile de stat, obștești) la care face referire art. 145, ori

a avut drept consecință producerea unei pagube acestora.

Ori, în cauză, SC B. SA, a

verificat documentele de fundamentare a fiecărei plăți, prezentate de clientul

său (M.M.I.) și nu a constatat efectuarea vreunei plăți în alte scopuri decât

obiectul contractului. Banca, în mod just a calificat aceste plăți drept

cheltuieli pentru exploatarea navelor. În acest sens a concluzionat și

expertiza efectuată în cursul cercetării judecătorești (expertiza efectuată în

cursul urmăririi penale cu nerespectarea dispozițiilor procedurale, a fost

înlăturată de Curte).

Se conchide că nu există

nici o probă care să dovedească, fără dubiu, că folosirea sumei în cauză de

către inculpați a influențat negativ exploatarea celorlalte nave a C.N.M. N. SA

ori S.I.M. SRL și că astfel cele două societăți au înregistrat pagube

materiale.

Cu privire la faptele de

fals în înscrisuri sub semnătură privată și de însușire a sumei de 94.760

dolari S.U.A., reținute în sarcina inculpatului M.M.I., Curtea a concluzionat

că acestea nu constituie infracțiunile prevăzute de art. 290 și art. 215

1

alin. (1) C. pen.

Se motivează că, pentru

infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată au fost avute în

vedere relațiile furnizate de către I.C.C. I.M.B., potrivit cărora SC M.A.A.H.L.

Beirut, Liban „nu este cunoscută”. Se mai menționează, în relațiile respective,

că la adresa de mai sus sunt înregistrate toate companiile din Liberia.

Relațiile respective au fost

completate de organul de cercetare penală cu examinarea celor 5 facturi

(invoice), dispusă la 10 iunie 1998. Urmare acestei dispoziții, compartimentul

criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție pentru Transporturi

Constanța a comparat înscrisurile și a concluzionat că „între invoice-surile

examinate sunt asemănări sub aspectul formei, dar sunt diferite ca mărime și că

impresiunile de ștampilă rotundă de culoare mov existente pe documente, au fost

aplicate înainte de trasarea conturului (chenarului). Aceste elemente,

coroborate cu relațiile furnizate de I.C.C. au format convingerea (primei

instanțe) că actele sunt false.

Instanța de apel a statuat

că elementele furnizate de I.C.C. și constatările tehnico-științifice efectuate

de poliție sunt insuficiente pentru a concluziona că documentele în cauză sunt

false și că autorul falsurilor este M.M.I.

S-a reținut că

„necunoașterea” biroului de avocați de către I.C.C. nu poate conduce la

concluzia certă că acesta „nu există” și nu a funcționat. Organul de cercetare

penală avea obligația să extindă investigațiile, potrivit art. 65-66 C. proc.

pen., pentru a stabili cu certitudine această stare de fapt, deoarece, din

corespondența biroului de avocați, existentă în dosar, rezultă că aceasta a

fost expediată din I.C. – Beirut – Liban, iar I.C.C. a făcut verificări.

Investigațiile se impuneau

cu atât mai mult cu cât biroul de avocați care a solicitat plata sumei de

94.760 dolari S.U.A. a purtat corespondență și cu B., iar SC U.I. SA și SC

C.N.M. N. SA au avalizat în prealabil plățile respective făcute de SC S.I.M.

SRL.

Se arată, în continuare, că

documentele respective sunt concepute într-o scriere arabă, care nu putea fi

realizată de inculpat, iar constatarea tehnico-științifică privind diferența de

mărime a invoice-surilor și datele diferite de aplicare a ștampilei și forma

chenarului nu sunt edificatoare asupra falsificării acestor acte și a autorului

faptei.

În legătură cu însușirea

sumei de 94.760 dolari S.U.A. de către același inculpat (pe lângă lipsa

probelor reținută de instanța de fond), instanța de apel a reținut, în plus, că

plățile respective nu au fost făcute direct, în chas, de către M.M.I., ci prin

instituții bancare care au virat banii în conturile biroului de avocați aflate

în bănci străine. Derularea acestor plăți prin instituțiile bancare, care fac

verificări privind identitatea creditorului și existența contului în banca

străină, înlătură posibilitatea însușirii banilor de către inculpat atâta vreme

cât nu s-a stabilit în cursul procesului penal că M.M.I. a scos banii din banca

de destinație.

Curtea a reținut că

inculparea inculpatului M.I.G.A. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor publice prin garantarea abuzivă a datoriilor amintite cu

patrimoniul companiei pe care o administra la 1 iulie 1997, în calitate de

manager general și păgubirea acesteia cu suma de 4.726.940 dolari S.U.A., la

care s-a adăugat T.V.A. - ul și dobânda anuală de 6%, a fost făcută de organul

de cercetare penală și instanța de judecată numai pe relațiile furnizate de F.P.S.

Cu adresa nr. 224/457 din 20

august 1998, F.P.S., direcția teritorială Constanța a făcut cunoscut

Inspectoratului de Poliție că „în documentele puse la dispoziție de SC C.N.M.

N. SA Constanța nu s-a găsit acordul A.G.A. pentru gajarea, ipotecarea de nave

pentru obținerea de credite în favoarea unor societăți private și nici o

hotărâre a adunării generale a asociaților, de acord de principiu în legătură

cu gajarea unor nave în favoarea SC S.I.M. SRL Constanța”.

Aceste relații (reține

instanța de apel), prin ambiguitatea lor (nu s-a găsit) sunt insuficiente

pentru a reține că, acțiunea inculpatului a fost abuzivă deoarece nu a obținut

acordul A.G.A., chiar dacă M.I.G.A. a declarat că nu a socotit necesar

obținerea prealabilă a acestei aprobări, față de natura civilă a convenției și

angajamentului său prealabil din 1 iulie 1997.

Din adresa F.P.S., direcția

teritorială Constanța, nu rezultă că aceasta a verificat toate documentele

adunării generale a asociaților și nici nu se știe ce documente i-au fost puse

la dispoziție, astfel că, există un dubiu serios cu privire la veridicitatea și

integralitatea verificărilor.

Dubiul este și mai mare dacă

se are în vedere faptul că apelantul nu a fost inculpat de abuz în serviciu

contra intereselor publice și pentru garantarea cu două nave din patrimoniul

C.N.M. N. a creditului de 4,9 milioane dolari S.U.A., acordate de B. la cererea

S.I.M. SRL.

De altfel, trebuie avută în

vedere și adresa 300/2963 din 15 iunie 1995 prin care F.P.S. București a

comunicat C.N.M. N. SA că reprezentanții săi în A.G.A. au fost mandatate să

aprobe gajarea fără deposedare a unor nave din patrimoniul companiei, pentru

obținerea unor credite.

Era de datoria organului de

cercetare penală (motivează instanța de apel), potrivit art. 65 C. proc. pen.,

să verifice întreaga arhivă a A.G.A. din SC C.N.M. N. SA, să înlăture aceste

dubii, chiar dacă inculpatul a confirmat lipsa acordului, cunoscută fiind

valoarea probantă a acestor declarații în cursul unui proces penal.

Dacă se are în vedere și

dispozițiile art. 143 din Legea nr. 31/1990, modificată, se constată că atât

statutul de constituire a SC C.N.M. N. SA, cât și contractul de management din

26 septembrie 1994, conțin clauze nelegale în ce privește competențele adunării

generale pentru acordul privind garantarea, ipotecarea unor bunuri din

patrimoniul societății. Același text dă posibilitatea managerului ca în caz de

urgență să garanteze cu bunuri din patrimoniul societății activități ale sale,

garantare care trebuie supusă ulterior aprobării din partea adunării generale,

aspect ce nu a fost lămurit în cauza de față.

În legătură cu latura obiectivă

a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, mai este de observat

că, acțiunea inculpatului nu a avut drept „urmare imediată” tulburarea

însemnată a bunului mers sau o pagubă în patrimoniul unui organ, instituții de

stat sau unitate de interes public, în sensul art. 145 C. pen.

SC C.N.M. N. SA nu a fost și

nu este după 1990 o autoritate sau instituție publică ori de interes public, nu

a administrat și nu administrează folosirea sau exploatarea unor bunuri

proprietate publică ori de interes public, pentru a deveni subiect pasiv al

infracțiunii respective.

Referitor la latura

subiectivă a infracțiunii, Curtea a reținut că inculpatul, atunci când a

încheiat convenția și angajamentul din 1 iulie 1997, pentru garantarea

datoriilor SC S.I.M. SRL, nu a prevăzut că va ajunge să plătească SC C.N.M. N.

SA, creanțele SC U.I. SA, rezultate din vânzarea celor 7 nave.

În sprijinul acestei

concluzii pledează situația economico-financiară existentă la 1 iulie 1997

între vânzător și cumpărător. Astfel, din corespondența purtată între cele două

societăți și chiar din convenția de la 1 iulie 1997, rezultă că acestea urmau

să-și clarifice pe cale arbitrală litigiul privind datoriile reciproce

rezultate din derularea contractelor de bare-boat, anterioare vânzării navelor.

Dacă Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț

Interior București, căreia i se va adresa U.I. SA, va constata că „soldul

pretențiilor formulate de părți și recunoscute de arbitraj este favorabil C.N.M.

N. SA ori va fi egal sau superior soldului de vânzare a celor șapte vapoare,

neachitate de SC S.I.M. SRL, SC U.I. SA, este de acord să considere că prețul

navelor (6.580.000 dolari S.U.A.) este integral plătit ori compensat. Garanția

emisă, prevăzută în convenție, se restituie, fiind dovedită fără obiect. Numai

în situația că hotărârea arbitrală va fi favorabilă SC U.I. SA, aceasta va face

uz de garanția SC C.N.M. N. SA Constanța”.

Cum anterior încheierii

convenției, inculpatul a făcut cunoscut SC U.I. SA că se retrage din contractul

de bare-boat întrucât cele 7 nave aveau datorii ce nu au fost declarate de

către proprietar la încheierea contractelor respective și a fost nevoit să le

achite, M.I.G.A. a fost convins că hotărârile arbitrale vor fi favorabile C.N.M.

N. SA și nu se va face uz de garanția asumată prin gajarea patrimoniului

companiei.

Conchide instanța, că aceste

elemente conduc la concluzia că la încheierea actelor din 1 iulie 1997,

inculpatul nu a acționat cu intenția de a cauza o tulburare însemnată bunului

mers al C.N.M. N. SA sau de a crea o pagubă acestei societăți, nefiind astfel

îndeplinită în plan volițional, latura subiectivă a infracțiunii de abuz în

serviciu în dauna intereselor publice.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și partea civilă

SC U.I. SA București.

Printr-un prim motiv de

casare (modificat de procurorul de ședință) s-a susținut că fapta inculpaților

care, cu rea credință, au schimbat destinația unei părți din creditul obținut

de la B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

194 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 31/1990 (nemodificată). S-a arătat că

instanțele au dat o încadrare juridică greșită faptei de folosire a sumei de

1.482.831 dolari S.U.A. de către inculpați, în alte scopuri decât cele

stabilite în Convenția de credit din 7.09.1995 încheiată cu B., în dispozițiile

art. 302

1

C. pen. (deturnare de fonduri), în loc de art. 194 alin.

(1) pct. 5 din Legea nr. 31/1990 (folosirea cu rea credință a creditului

societății), în redactarea și numerotarea textelor anterioare republicării

legii.

Ca atare, s-a cerut

stabilirea vinovăției inculpaților în săvârșirea acestei infracțiuni și apoi

constatarea că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru această

faptă, conform art. 124, raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.

Prin celelalte motive de

casare s-a criticat soluția de achitare a inculpaților pentru faptele reținute

prin actul de trimitere în judecată, solicitându-se condamnarea acestora pentru

aceste fapte.

Partea civilă SC U.I. SA

București nu a motivat recursul său.

Recursul parchetului,

întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 18 C. proc. pen.,

precum și recursul părții civile (nemotivat) sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 194 alin. (1)

pct. 5 din Legea nr. 31/1990 (devenit art. 272 alin. (1) pct. 2 în legea

modificată și republicată), „se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani

fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul

legal al societății, care folosește cu rea credință, bunuri, sau creditul de

care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în

folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese

direct sau indirect.

Pentru existența laturii obiective

a infracțiunii se cer întrunite mai multe condiții între care și aceea ca

„folosirea” creditului de care se bucură societatea (în sens economic) să fie

realizată cu „rea-credință”, fără îndrituire legală și în mod conștient privind

lipsa îndrituirii. Această condiție relevă și legătura indisolubilă ce există

între latura obiectivă și cea subiectivă a acestei infracțiuni.

După cum rezultă din

convenția de credit din 7 septembrie 1995, completată cu Adeadumu-rile

ulterioare, B. a deschis linia de credit în favoarea SC S.I.M. SRL Constanța

pentru suma de 4,9 milioane dolari S.U.A. pentru: „repararea și modernizarea

navei Cotnari și cheltuieli de exploatare nave”, stabilindu-se și obligația

„clientului” de a nu schimba destinația creditului, total sau în parte, fără încunoștințarea

băncii.

Modul în care a fost folosit

creditul (inclusiv suma de 1.482.831 dolari S.U.A., pentru care se cere

reținerea infracțiunii prevăzute de art. 194 alin. (1) pct. 5 din Legea nr.

31/1990) a fost controlat de bancă, care a verificat documentele de

fundamentare a fiecărei plăți și care nu a constatat efectuarea vreunei plăți

în alte scopuri decât obiectul creditului. Chiar banca a calificat aceste plăți

drept cheltuieli pentru exploatarea navelor (cele ce au făcut obiectul contractului

de asociere în participațiune încheiat de SC S.I.M. SRL și C.N.M. N. SA), iar

partea civilă SC U.I. SA chiar a ordonat efectuarea unora dintre plățile

respective care grevau navele sale date în contract de bare-boat titularului de

credit.

Mai mult (după cum corect a

reținut instanța de apel), la solicitarea organului de cercetare penală, B.N.R.,

ca organ de supraveghere prudențială a activității băncilor, a făcut o

verificare la B. SA în legătură cu utilizarea creditelor de care a beneficiat

SC S.I.M. SRL, constatând că pentru convenția de credit nr. 41694/1995 și

plățile făcute au fost găsite documente primare ce justifică aceste operațiuni.

La toate acestea se adaugă

și concluziile raportului de expertiză efectuat în cursul cercetării judecătorești,

potrivit cărora plățile privind suma în litigiu se încadrează în „cheltuieli de

exploatare nave” și deci în obiectul liniei de credit.

Față de aceste aspecte ce

rezultă din ansamblul probator al cauzei, nu se poate reține că inculpații au

folosit cu rea credință (incorect, necinstit, perfid, fără îndrituire legală)

creditul de care se bucură societatea, fapt pentru care motivul de casare

invocat de procuror cu privire la schimbarea încadrării juridice dată faptei de

deturnare de fonduri este neîntemeiat.

Referitor la infracțiunile

de fals în înscrisuri sub semnătură privată și delapidare, în mod just instanța

de apel a reținut că nu sunt probe suficiente care să justifice condamnarea

inculpatului M.M.I.

Atât relațiile furnizate de

I.C.C. I.M.B. referitor în firma de avocați SC M.A.A.H.L. Beirut Liban, cât și

constatarea tehnico-științifică efectuată de organul de cercetare penală cu

privire la cele 5 facturi (ce s-a pretins a fi fost falsificate) pot constitui,

eventual, indicii că s-ar fi săvârșit infracțiunea de fals, acestea fiind

evident insuficiente pentru reținerea vinovăției inculpatului pentru comiterea

celor două infracțiuni.

Dacă se are în vedere și

faptul că biroul de avocați din Beirut, care a solicitat plata sumei de 94.760 dolari

S.U.A., a purtat corespondență și cu B., iar SC U.I. SA și C.N.M. N. SA au

avalizat în prealabil plățile făcute de SC S.I.M. SRL, cum și împrejurarea că

plata a fost făcută prin instituții bancare (care au virat banii în conturile

biroului de avocați după verificarea identității creditorului și existența

contului), se poate trage concluzia că nu există nici măcar o probă indirectă

care să ateste că inculpatul M.M.I. și-ar fi însușit suma de bani menționată.

Instanța de apel a dispus

achitarea inculpatului M.I.G.A. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor publice în mod corect.

Pe lângă motivarea instanței

de apel, se impune numai precizarea că, din punct de vedere subiectiv,

inculpatul nu a acționat, atunci când au fost încheiate actele din 1 iulie 1997,

cu intenția de a cauza o tulburare însemnată sau o pagubă C.N.M. N. S.A (de

altfel aceasta nici nu s-a constituit parte civilă în cauză).

Într-adevăr, protocolul din

1 iulie 1997 nu reprezintă o garanție reală (el nefiind transcris sau

intabulat) ci un act comercial care descrie o stare de fapt și oferă o

rezolvare ulterioară, bazată pe o hotărâre judecătorească definitivă, ceea ce

exclude existența unui prejudiciu cert și actual.

Acest act poate constitui,

eventual, obiectul unui proces comercial și nu o dovadă a faptului că

inculpatul a acționat, cu intenție, în scopul prevăzut de art. 248

1

C. pen.

În consecință, atât recursul

declarat de procuror, cât și partea civilă SC U.I. SA sunt nefondate și urmează

a fi respinse.

Văzând și dispozițiile art.

192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și

partea civilă SC U.I. SA, împotriva deciziei penale nr. 1 din 24 ianuarie 2003

a Curții de Apel Constanța, privind pe inculpații M.I.G.A., G.O.M. și M.M.I.

Obligă recurenta parte

civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 octombrie 2004.