ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2420/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 14 mai 2004, reclamantul M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, anularea hotărârii nr. 1753 din 30 martie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că pârâta i-a respins în mod nelegal cererea de acordare a drepturilor legale compensatorii, deși prin probele depuse a dovedit că, împreună cu alte persoane, a fost strămutat din motive etnice, din localitatea de domiciliu, fiind obligat să lucreze în Ungaria, în perioada 10 septembrie 1944, până la sfârșitul lunii aprilie 1945. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 801 din 10 iunie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 septembrie 1944 - 1 mai 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2003 și să-i plătească suma de 500.000 lei, cheltuieli de judecată. Instanța a reținut că soluția se impune în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și ale art. 11 din Legea nr. 29/1990. Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, susținând, în esență, că reclamantul nu și-a dovedit acțiunea, cu vreuna dintre dovezile prevăzute de art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Recursul se va admite, în sensul și în considerarea celor ce urmează.

În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 127/2002, în lipsa actelor oficiale, dovada persecuției etnice se poate face și prin declarație de martori. Așa după cum în mod corect a reținut prima instanță, din probele administrate în cauză, respectiv actul de stare civilă și declarațiile autentice ale martorilor S.V. și S.A., precum și din cele ale martorilor C.G., S.L., F.I.

și P.J., consemnate în procesul-verbal nr. 343 încheiat la 5 decembrie 1994, în biroul oficial al Primăriei din Tar, rezultă că reclamantul a făcut dovada persecuțiilor etnice la care a fost supus, împreună cu alte persoane, de către autoritățile de ocupație, în perioada 15 septembrie 1944 - 1 mai 1945. Pentru că legea limitează, însă, acordarea drepturilor pentru persecuții suferite, numai până la 6 martie 1945, urmează a se stabili în favoarea reclamantului, acordarea drepturilor pentru perioada 15 septembrie 1944 - 6 martie 1945. În considerarea celor expuse și a prevederilor art. 314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul că va obliga pârâta să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1944 - 6 martie 1945, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței civile nr. 801 din 10 iunie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul că stabilește perioada de refugiu, de la 15 septembrie 1944, la 6 martie 1945. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2005.