ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2629/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 87

din 4 martie 2003, Tribunalul Bihor a respins cererea de revizuire formulată de

condamnații M.M.

,

privind sentința penală nr. 111 din 7 iulie 1997 a Tribunalului Satu Mare

pronunțată în dosar nr. 40/1997 modificată prin decizia penală nr. 1681 din 28

martie 2001 a secției penale a Curții Supreme de Justiție pronunțată în dosar

nr. 1992/1998.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., a obligat revizuienții la câte 1.000.000 lei, cheltuieli

judiciare către stat, fiecare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a avut în vedere faptul că împrejurările menționate

de condamnați în cererea lor nu se încadrează în motivele de revizuire expres

prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel în termen condamnații, solicitând desființarea și modificarea

ei în sensul admiterii cererii de revizuire, fiind îndeplinite condițiile

legale.

Prin decizia penală nr. 106

din 15 mai 2003, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondate, apelurile

condamnaților, hotărâre ce a fost recurată legal.

În susținerea recursului,

condamnații invocă faptul că au intrat în posesia unui act notarial încheiat

între partea vătămată și inculpatul R.A., cetățean maghiar, din care rezultă că

autoturismul Lada 1200 care face obiectul infracțiunii de tâlhărie a fost dat

de partea vătămată drept garanție în contul sumei datorate.

Recursurile declarate de

revizuienți nu sunt fondate.

Potrivit art. 394 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută, între altele, când s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei.

Examinând hotărârile atacate

în raport cu aceste prevederi invocate de revizuienți în cererea lor se

constată că textul de lege menționat nu este aplicabil, întrucât apărarea

inculpaților privind garantarea unei datorii a fost cunoscută și examinată de

instanțe la judecarea cauzei, iar actul la care se face referire, încheiat în

luna decembrie 1997, nefiind vorba de o împrejurare nouă care să dovedească

netemeinicia hotărârii de condamnare a inculpaților.

În consecință, cazul de

revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu subzistă și

ca atare recursurile urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de condamnații M.I. și C.M.G. împotriva

deciziei penale nr. 106 din 15 mai 2003 a Curții de Apel Oradea.

Obligă pe recurentul

condamnat M.I. la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă pe recurentul

condamnat C.M.G. la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 aprilie 2005.