ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2629/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 87 din 4 martie 2003, Tribunalul Bihor a respins cererea de revizuire formulată de condamnații M.M. , privind sentința penală nr. 111 din 7 iulie 1997 a Tribunalului Satu Mare pronunțată în dosar nr. 40/1997 modificată prin decizia penală nr. 1681 din 28 martie 2001 a secției penale a Curții Supreme de Justiție pronunțată în dosar nr. 1992/1998. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizuienții la câte 1.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, fiecare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere faptul că împrejurările menționate de condamnați în cererea lor nu se încadrează în motivele de revizuire expres prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen condamnații, solicitând desființarea și modificarea ei în sensul admiterii cererii de revizuire, fiind îndeplinite condițiile legale. Prin decizia penală nr. 106 din 15 mai 2003, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondate, apelurile condamnaților, hotărâre ce a fost recurată legal. În susținerea recursului, condamnații invocă faptul că au intrat în posesia unui act notarial încheiat între partea vătămată și inculpatul R.A., cetățean maghiar, din care rezultă că autoturismul Lada 1200 care face obiectul infracțiunii de tâlhărie a fost dat de partea vătămată drept garanție în contul sumei datorate. Recursurile declarate de revizuienți nu sunt fondate.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută, între altele, când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Examinând hotărârile atacate în raport cu aceste prevederi invocate de revizuienți în cererea lor se constată că textul de lege menționat nu este aplicabil, întrucât apărarea inculpaților privind garantarea unei datorii a fost cunoscută și examinată de instanțe la judecarea cauzei, iar actul la care se face referire, încheiat în luna decembrie 1997, nefiind vorba de o împrejurare nouă care să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare a inculpaților. În consecință, cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., nu subzistă și ca atare recursurile urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de condamnații M.I. și C.M.G. împotriva deciziei penale nr. 106 din 15 mai 2003 a Curții de Apel Oradea. Obligă pe recurentul condamnat M.I. la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Obligă pe recurentul condamnat C.M.G. la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2005.