ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 575/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 575/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând

asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul

cauzei a constatat următoarele:

de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin

sentința penală nr.116 din 16 septembrie 2010, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de

petentul P.C. menținând rezoluția procurorului din 18 noiembrie 2009 dată în

dosar nr. 180/P/2009 al DNA - Secția de Combatere a Corupției prin care au fost

dispuse soluții de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există”) față de intimații

- pretins făptuitori arătați în continuare:

- D.D.,

fost director în cadrul SC T. Borzești SA, sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de trafic de influență prevăzut de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art.

7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

- C.L.,

fost director în cadrul SC T. Borzești SA, pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7

alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

- S.V.,

șef birou patrimoniu din cadrul SC T. Borzești SA, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

- I.M.,

inginer în cadrul SC T. Borzești SA, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3)

din Legea nr. 78/2000;

- P.C.,

avocat în cadrul Baroului Bacău pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită

prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr.

78/2000;

- S.D.,

avocat în cadrul Baroului Bacău pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită

prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr.

78/2000;

- A.I.,

judecător în cadrul Judecătoriei Onești, pentru săvârșirea infracțiunii de

luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000;

-

C.(H.)A., judecător în cadrul Judecătoriei Onești, pentru săvârșirea

infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- S.D.,

judecător în cadrul Tribunalului Bacău, secția comercială, pentru săvârșirea

infracțiunii derulare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- D.G.,

judecător în cadrul Tribunalului Bacău, secția comercială, pentru săvârșirea

infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Hotărând

astfel judecătorul cauzei a verificat rezoluția atacată pe baza actelor

premergătoare efectuate în dosar nr. 180/P/2009 al DNA – Secția de Combaterea

Corupției confirmând concluzia juridică formulată de procuror privind

inexistența faptelor de corupție sesizate de petent în care sens au fost

reținute următoarele:

- În data

de 15 iunie 2009 s-a înregistrat la Direcția Națională Anticorupție plângerea

numitului P.C. împotriva mai multor persoane, printre care judecători și

avocați sub aspectul comiterii infracțiunilor de luare de mită, trafic de

influență și dare de mită;

în fapt,

semnatarul plângerii a arătat că SC P.& C. SRL Onești la

care este

administrator a executat lucrări de construcție, zugrăveli, modernizări și

dotări ale unor spații aparținând SC T. B. SA, lucrări în valoare de 124.608,41

lei care nu au fost achitate de beneficiar, iar pentru a recupera creanța

susmenționată, SC P.& C. SRL Onești a făcut o somație de plată prin

Judecătoria Onești iar SC T. B. SA a promovat o acțiune în anulare care a fost

respinsă; prin sentința comercială nr. 2144din 08 august 2006 s-a dispus de

către instanță obligarea SC T. B. SA la plata creanței în valoare de 124.608,41

lei, solicitându-se apoi executarea silită deoarece debitorul a refuzat să-și

îndeplinească obligația; debitoarea SC T. B. SA a formulat prin apărător două

cereri de suspendare a executării silite iar cea de-a doua a fost admisă de

Judecătoria Onești; ulterior în urma intervențiilor făcute de angajați din

cadrul SC T. B. SA s-a reușit în mod ilegal aprobarea declanșării procedurii

insolvenței SC P.& C. SRL Onești prin apariția unor creditori fictivi și a

unor debite inexistente; atât în plângerea formulată, cât și în declarația dată

în fața procurorului, numitul P.C. a susținut că toate procesele comerciale în

care a fost implicată SC P.& C. SRL Onești, societatea pe care o

reprezintă, au fost incorecte iar soluțiile s-au pronunțat de către magistrați

în defavoarea acesteia și în favoarea SC T. B. SA din cauza atitudinii

părtinitoare a magistraților; în cuprinsul plângerii, numitul P.C. acuză mai

multe persoane de săvârșirea unor infracțiuni de corupție în legătură cu

procesele în care a fost implicată SC P.& C. SRL Onești; astfel, susnumitul

susține că mai mulți judecători se fac vinovați de luare de mită, menționându-i

pe numiții A.I. și C.(H.)A. - judecători în cadrul Judecătoriei Onești și pe

numitele S.D. și D.G. - judecătoare în cadrul Tribunalului Bacău, secția

comercială; totodată autorul plângerii îi acuză pe inginer D.D.O., economist

C.L., inginer I.M., inginer S.V. și pe avocații P.C. și S.D. de trafic de

influență și dare de mită constând potrivit opiniei sale în intervențiile

efectuate la magistrați pentru obținerea unei soluții favorabile, scop în care

i-ar fi mituit pe aceștia.

- audiat

de procuror petentul nu a putut indica în mod concret mijloace de probă pe baza

cărora să poată fi stabilită existența infracțiunilor sesizate limitându-se a

face doar simple susțineri, în sensul că avocata P.C. care a reprezentat în

instanță SC T. Borzești SA i-a dat judecătorului A.I., vicepreședinte al

Judecătoriei Onești, suma de 40.000 lei iar acesta în schimbul sumei de bani

menționate i-a repartizat dosarul judecătoarei C.A. care a pronunțat o soluție

favorabilă SC T. Borzești SA; în cuprinsul aceleiași declarații numitul P.C. a

susținut că aceeași doamnă avocat P.C. i-a dat 40.000 lei judecătoarei S.D. din

cadrul Tribunalului Bacău, secția comercială, - determinând-o astfel să

pronunțe o decizie în favoarea SC T. Borzești SA; despre aceste fapte, numitul

P.C. a luat cunoștință în mod indirect, fiindu-i relatate de soțul avocatei,

numitul P.I.; cu privire la judecătoarea D.G. din cadrul aceleiași instanțe,

semnatarul plângerii arată că nu deține date în sensul că ar fi luat mită

pentru a favoriza SC T. B. SA dar că are suspiciuni în privința respectivului

magistrat având în vedere că a dat o s

erie

de soluții favorabile societății comerciale menționate;

- a fost

audiat numitul P.I. care a declarat că în cursul lunii noiembrie 2006 fosta sa

soție P.C. a încheiat un antract de asistență juridică în baza căruia a

reprezentat în instanță SC T. B. SA

în

contradictoriu cu societatea

comercială

reprezentată de P.C., SC P. & C. Onești;

numitul P.I. a mai declarat

că fosta sa soție a încasat pentru respectivul contract suma de 12.000 lei,

bani ce au fost virați în contul cabinetului de avocatură unde lucra aceasta;

acesta a

mai arată că fosta sa soție

a retras din contul cabinetului de avocatură 8.000 lei din care 4.000 lei i-a

dat în prezența sa unui anume

S., nu

cunoaște în ce scop dar acesta din urmă i-ar fi spus „Vezi ce

faci cu A.", deducând că s-ar fi referit la

judecătorul A.; în

acest context

P.I. a afirmat că anterior divorțului ar fi

fost chiar în relații de prietenie cu familia judecătorului A.; numitul

P.I. a mai arătat că s-a întâlnit cu P.C.

la sfârșitul anului 2007 și i-a spus că fosta sa soție ar fi corupt judecătorii

cu

suma de 13.000 lei pentru a obține o

soluție favorabilă în procesele în care a

reprezentat SC T. B. SA dar a precizat că

această afirmație a

reprezentat doar o supoziție a sa determinată de faptul ca fosta sa soție a

retras o sumă importantă de bani din contul societății de

avocatură pe care el personal nu cunoaște în ce

scop a folosit-o;

- a fost

audiată și numita P.C. care a declarat că în cursul anilor 2006 - 2007 a

reprezentat în instanță SC T. B. SA

în

procesele derulate în contradictoriu

cu societatea reprezentată de

numitul P.C., încheind succesiv două contracte de asistență juridică în valoare

de 12.000 lei și respectiv 8.000 lei; cu privire la judecătorul Anghel și la

familia acestuia, numita P.C. a arătat că i-a cunoscut dar nu a fost în relații

de

prietenie cu aceștia și nu au ieșit

împreună, așa cum afirmă fostul său soț; de

asemenea, sus-numita a mai

declarat că nu i-a dat bani numitului S. și nici nu a mituit judecătorii pentru

a favoriza societatea

comercială pe care a

reprezentat-o în instanță, SC T. B. SA

; despre

autorul plângerii, P.C., numita P.C.

declară că acesta a amenințat-o pe parcursul proceselor în care

au

fost adversari că va formula plângeri penale atât împotriva sa, cât și

împotriva magistraților care au participat la judecarea cauzei sale pentru

comiterea unor infracțiuni de corupție; cu privire la fostul său soț, P.I.,

sus-numita arată că divorțul s-a pronunțat în cursul anului 2007 și în prezent

se judecă partajul iar la în perioada octombrie - noiembrie 2009 a fost

amenințată de acesta că dacă nu va accepta condițiile impuse de el la partaj,

va face plângeri împotriva sa, a unor magistrați și executori judecătorești și

va da declarații

la Direcția Națională

Anticorupție care îi vor fi defavorabile.

- pentru

a susține afirmațiile anterior arătate numita P.C.

a depus la dosar trei SMS-uri trimise de P.I. de

pe telefonul

mobil cu nr. pe telefonul ei mobil cu nr.

din

cuprinsul cărora rezultă că acesta a încercat să

o determine pe fosta sa

soție să accepte o tranzacție dezavantajoasă la partaj, amenințând-o că în caz

contrar va da declarații împotriva sa la Direcția Națională Anticorupție la

data de 09 noiembrie 2009. [constatări în fapt pe baza cărora și procurorul de

caz, prin rezoluția nr. 180/P/2009 din 18 noiembrie 2009 a dispus soluția de neîncepere

a urmăririi penale pentru inexistența faptelor sesizate în temeiul art. 228

alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. față de toți intimații în

cauză, rezolvare juridică menținută la controlul administrativ-ierarhic

ulterior în baza art. 278 C. proc. pen. prin rezoluția nr. 595/II/2/2009 din 16

decembrie 2009 a procurorului șef al Secției de Combatere a corupției din

cadrul Direcției Naționale Anticorupție].

2.

Recursul în termen împotriva hotărârii amintite declarat de petiționarul P.C.

reiterând solicitarea de desființare a rezoluției procurorului de neîncepere a

urmăririi penale în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8)

lit. b) C. proc. pen. cu motivarea că „nu au fost audiați toți făptuitorii (.)

sunt prejudicii foarte mari care nu au fost recuperate nici acum (.) refuzul de

a afla adevărul echivalează cu denegarea de dreptate, lipsa de imparțialitate,

obiecțiunile și independența judecătorilor aspecte ce contravin art. 6 alin.

(1) din Convenția Europeană” este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele

arătate în continuare.

Conform

art. 222 alin. (2) C. proc. pen., denunțătorul are obligația să indice în

sesizare mijloacele de probă ce susțin acuzațiile formulate.

Or, în

speță, se constată că petiționarul P.C. a făcut simple afirmații acuzatoare

neverificabile obiectiv prin actele premergătoare efectuate din oficiu de

procuror, astfel cum rezultă și din expunerea rezoluției atacate și

constatările ulterioare la controlul administrativ în baza art. 278 C. proc.

pen.

Ca atare,

sentința atacată prin care a fost menținută rezoluția procurorului de

neîncepere a urmăririi penale pentru inexistența faptelor ilicite în

conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 C. proc. pen.

este legală și temeinică iar reformarea sa nu se justifică.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de

300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petentul P.C. împotriva sentinței penale nr.

116 din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie.

Obligă

recurentul petent la plata sumei de 3 00 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 15 februarie 2011.