CtEDO 23.05.2006 Auto

CASE OF ISTVÁN VARGA v. HUNGARY

RESPONDENT
HUN
HOTĂRÂRE
23.05.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF ISTVÁN VARGA v. HUNGARY (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE VARGA v. HUNGARY (Declarația nr. 3360/04) HOTĂRÂREA STRASBOURG 23 mai 2006 FINAL 23/08/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Varga v. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A doua), ședința ca Cameră compusă din: J.-P. Costa Președintele A.B. Baka Cabral Barreto dna Mularoni dna Fura-Sandström Jočienė Popović, judecători și dl Naismith, grefierul adjunct al secțiunii, care a deliberat în privat la 2 mai 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 3360/04) împotriva Republicii Ungariei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, dl István Varga („reclamantul”), la 21 noiembrie 2003. Reclamantul a fost reprezentat de dl M. Nemes, un avocat practicant în Komárom. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Höltzl, secretar de stat adjunct, Ministerul Justiției. La 15 septembrie 2005, Curtea a hotărât să comunice cererea. Aplicarea articoluluiui 29 § 3 din Convenție, a hotărât să se pronunțe cu privire la admisibilitatea și meritul cererii în același timp. FACTE Reclamantul s-a născut în 1948 și trăiește în Komárom. La 3 iulie 1994 s-a instituit o procedură penală împotriva reclamantului și complicii săi pentru acuzații de instigare la contrabanda de arme și de alte infracțiuni. La 6 decembrie 1994 s-a preferat un proiect de pronunțare a acuzării. Curtea de district Tatabánya a avut audieri la 20, 21 aprilie, 9 mai și 13 iunie 1995. În ultima dată, Curtea de District a ordonat reluarea anchetei. Termenul de încheiere a anchetei a fost prelungit la 7 septembrie și 27 octombrie 1995, precum și la ședințele din 7 decembrie 1995, 4 iunie și 13 noiembrie 1996. În același timp, se solicită asistență juridică de la autoritățile slovace. Audieri suplimentare au avut loc la 17 aprilie, 7 octombrie, 13 noiembrie și 11 decembrie 1997. La ședința din 22 ianuarie 1998, a fost separat cazul împotriva a doi co-apăratori, deoarece au fost în străinătate. La 29 ianuarie 1998, la 4 februarie 1998, Curtea de District a achita reclamantul. 10. La apel, la 20 martie 2000, Curtea Regională a Județeanului Komárom-Esztergom a anulat această hotărâre, în esență pentru deficiențe procedurale, și a remis cauzei. Curtea Regională a desfășurat audieri la 7 februarie și 26, 27 și 28 iunie 2001. În ultima dată a desemnat un expert medical, a avut loc o audiere suplimentară și a avut loc un alt expert desemnat la 27 septembrie 2001. 13. Audieri suplimentare au avut loc la 1 martie, 12 aprilie, 30 august, 22 noiembrie și 20 decembrie 2002, și 22 ianuarie, 25 februarie și 9 mai 2003. 14. La 22 mai 2003, instanța a achitat în cele din urmă reclamantul. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI 15. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii a fost incompatibilă cu cerința de „temp rezonabil” a articolului 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea de ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 16. Guvernul a contestat acest argument. 17. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 3 iulie 1994 și s-a încheiat la 22 mai 2003. Astfel a durat mai mult de opt ani și zece luni pentru două nivele de competență. Admisibilitatea 18. Curtea constată că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDH 1999-II) 20. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care susțin chestiuni similare cu cele din acest caz (a se vedea Pélissier și Sassi , citate mai sus). 21. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temps rezonabil”; în consecință, s-a încălcat art. 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 22. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Guvernul a contestat afirmația. 25. Curtea nu descoperă nicio legătură cauzală dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Cu toate acestea, consideră că reclamantul trebuie să fi suferit unele prejudiciu moral. Reclamantul nu a formulat nicio cerere sub acest cap. Dobânzile implicite 27. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 8 000 EUR (opt mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 23 mai 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Naismith J.-P. Președintele adjunct al grefierului Costa [1] 11,600 EUR

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă