ÎCCJ, Decizia nr. 95/2011

Asupra

contestației în anulare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 48 din

14 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul

de 5 judecători, în Dosarul nr. 1136/1/2011 a fost respinsă ca inadmisibilă

cererea de recurs formulată de petentul D.F.l. împotriva Sentinței nr. 1967 din

30 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală.

Împotriva

acestei încheieri petentul D.F.l. a formulat contestație în anulare, susținând

că „judecarea recursului pe care l-a declarat împotriva Sentinței 1967 din 30

noiembrie 2010 s-a făcut în lipsă și fără citarea sa", invocându-se cazul

de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen.

Examinând în

principiu contestația în anulare formulată în temeiul art. 386 lit. a) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori

ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare pentru vicii

și nulități relativ la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în

cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în

care titularii acesteia o pot formula, contribuind astfel la consolidarea

principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive.

Tocmai

caracterul de cale extraordinară a contestației în anulare constituie o

garanție că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui

și oricând de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile

judecătorești definitive.

Potrivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive

se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când

procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului

penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i), cu privire la

care existau probe în dosar;

d) când

împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași

faptă;

e) când, la

judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs,

inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie

potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin.

(1).

Conform art. 386

lit. a) C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face

contestație în anulare „când procedura de citare a părții pentru termenul la

care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită

conform legii".

Potrivit

dispozițiilor art. 24

1

din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 202/2010, „Completul de 5 Judecători examinează

admisibilitatea recursului, în camera de consiliu, fără citarea părților".

Raportând acest

caz de contestație în anulare la dispozițiile art. 24

1

din Legea nr.

304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 202/2010, Înalta Curte

constată că, în mod corect judecarea recursului s-a realizat potrivit

dispozițiilor legale susmenționate.

Așadar, cazul

de contestație prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. nu este incident în

speța de față.

Nici celelalte

critici formulate de contestator nu se încadrează în nici unul din cazurile

prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât nu este îndeplinită una din

cerințele de a căror îndeplinire cumulativă este condiționată admiterea în

principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen.

În consecință, Înalta

Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de formulată

contestatorul D.F.l. împotriva Încheierii penale nr. 48 din 14 februarie 2011,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători,

în Dosarul nr. 1136/1/2011.

Totodată, în

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata

sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D.F.l. mpotriva

Încheierii penale nr. 48 din 14 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 1136/1/2011.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 aprilie 2011.