ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 610/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 253 din 25 februarie 2009

Judecătoria Adjud a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Tribunalului Vrancea.

Tribunalul Vrancea judecând acțiunea în răspundere

contractuală formulată de reclamantul B.C. în contradictoriul cu pârâta SC B.P.SA

București a respins acțiunea ca fiind rămasă fără obiect, obligând-o pe pârâtă

să-i plătească reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 31 lei

reprezentând taxe judiciare de timbru și taxe poștale pentru corespondență și

1.500 lei cu titlu de daune morale, respingând cererea pârâtei privind

obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că la

data de 15 august 2008 între părți a fost încheiat un contract de credit de

consum în valoare de 15.000 lei pe o perioadă de 10 ani, contractul prevăzând o

dobândă de 9,95% pentru primele 90 de zile de creditare, iar la expirarea

acestei perioade s-a convenit aplicarea dobânzii variabile pentru creditele de

nevoi personale în Ron în vigoare la acel moment și un comision de administrare

a creditului de 0,45% aplicat la valoarea soldului creditului.

A mai reținut instanța că la finalizarea celor 90 de zile

pârâta a solicitat reclamantului o dobândă de 20,5% și a majorat și comisionul

de administrare a creditului de la 0,45 la 0,59%, motiv pentru care reclamantul

s-a adresat A.N.P.C. care a găsit întemeiată sesizarea și a sancționat

operatorul economic SC B.P. SA București, dispunând revenirea la condițiile

existente înainte de 1 octombrie 2008.

În cursul judecății pârâta a depus la dosarul cauzei note

conform cărora dobânda a fost redusă la nivelul de 15% iar comisionul a fost

readus la 0,45%, motiv pentru care instanța de fond a apreciat ca fiind rămase

fără obiect capetele de cerere formulate de reclamant și apreciind că

reclamantul deși nu a precizat un cuantum al daunelor morale, pentru a compensa

tulburarea provocată reclamantului, solicitarea acestuia de acordare a daunelor

este întemeiată în condițiile art. 1201 C. civ. suma stabilită de tribunal

fiind rezonabilă și în măsură să compenseze pierderea timpului, a liniștii,

provocată reclamantului și în același timp în măsură să descurajeze asemenea

comportamente ale pârâtei pe viitor, iar față de împrejurarea că pârâta a căzut

în pretenții, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Judecând apelul declarat de pârâta SC B.P.SA București,

Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, l-a respins ca

nefondat, reținând că apelanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale în

timpul soluționării cauzei la instanța de fond și corect s-a constatat cauza ca

rămasă fără obiect și obligată pârâta la plata daunelor morale și cheltuielilor

de judecată.

Împotriva acestei decizii pârâta SC B.P. SA București a declarat

recurs în care a prezentat situația de fapt și modul în care a fost soluționat

recursul până în această fază procesuală, solicitând admiterea recursului,

desființarea deciziei atacate, modificarea în parte a sentinței instanței de

fond în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea la plata

daunelor morale.

A susținut că în mod greșit a fost obligată la plata

daunelor morale fără ca reclamantul să fi făcut dovada unei vătămări a

drepturilor sale nepatrimoniale deși i s-a pus în vedere de către instanță să

facă precizări în acest sens, reclamantul neindicând nici cuantumul daunelor

morale. De asemenea a susținut că la dosarul cauzei nu se află înscrisuri care

să facă dovada tracasării și efortului fizic și psihic la care a fost supus

reclamantul din momentul încălcării drepturilor sale, acesta neproducând un minim

de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale

nepatrimoniale, ocrotite prin Constituție  i-au fost afectate, obligarea la

plata daunelor morale fiind greșită și sub aspectul inexistenței unei

dispoziții legale care să le prevadă, acestea nefiind stipulate în contract.

Având în vedere că instanța, din oficiu, a invocat excepția

nulității recursului conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., Curtea urmează ca potrivit art. 137 C. proc. civ. să se pronunțe mai

întâi asupra excepției invocată din oficiu, privind nulitatea cererii de

recurs, constatând următoarele:

Art. 302

1

alin. (1) lit. c)

C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor iar

în reglementarea art. 306 alin. (2) și (3) C. proc. civ. motivele de ordine

publică pot fi invocate și din oficiu de către instanța de judecată, indicarea

greșită a motivelor de recurs neatrăgând nulitatea recursului dacă dezvoltarea

acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304

C. proc. civ.

Raportând textele legale menționate mai sus la cererea de

recurs, Curtea constată că aceasta nu conține motive de nelegalitate a deciziei

atacate, nemulțumirea recurentului fiind determinată de acordarea daunelor

morale, fiind invocate în susținerea afirmațiilor doar motive de netemeinicie

determinate de inexistența unor probe care să justifice atât suma cât și

obligarea la plată, astfel că în recursul său nu au fost dezvoltate motive care

să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ.

Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă

numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum

recurenta nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere,

deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă

aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că motivele dezvoltate de

recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3)

C. proc. civ., Curtea va admite excepția invocată și va constata nulitatea

cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs

formulată de pârâta SC B.P.SA București împotriva deciziei nr. 32 din 26

aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 10

februarie 2011.