ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 610/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 253 din 25 februarie 2009 Judecătoria Adjud a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea. Tribunalul Vrancea judecând acțiunea în răspundere contractuală formulată de reclamantul B.C. în contradictoriul cu pârâta SC B.P.SA București a respins acțiunea ca fiind rămasă fără obiect, obligând-o pe pârâtă să-i plătească reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 31 lei reprezentând taxe judiciare de timbru și taxe poștale pentru corespondență și 1.500 lei cu titlu de daune morale, respingând cererea pârâtei privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că la data de 15 august 2008 între părți a fost încheiat un contract de credit de consum în valoare de 15.000 lei pe o perioadă de 10 ani, contractul prevăzând o dobândă de 9,95% pentru primele 90 de zile de creditare, iar la expirarea acestei perioade s-a convenit aplicarea dobânzii variabile pentru creditele de nevoi personale în Ron în vigoare la acel moment și un comision de administrare a creditului de 0,45% aplicat la valoarea soldului creditului. A mai reținut instanța că la finalizarea celor 90 de zile pârâta a solicitat reclamantului o dobândă de 20,5% și a majorat și comisionul de administrare a creditului de la 0,45 la 0,59%, motiv pentru care reclamantul s-a adresat A.N.P.C.

care a găsit întemeiată sesizarea și a sancționat operatorul economic SC B.P. SA București, dispunând revenirea la condițiile existente înainte de 1 octombrie 2008. În cursul judecății pârâta a depus la dosarul cauzei note conform cărora dobânda a fost redusă la nivelul de 15% iar comisionul a fost readus la 0,45%, motiv pentru care instanța de fond a apreciat ca fiind rămase fără obiect capetele de cerere formulate de reclamant și apreciind că reclamantul deși nu a precizat un cuantum al daunelor morale, pentru a compensa tulburarea provocată reclamantului, solicitarea acestuia de acordare a daunelor este întemeiată în condițiile art. 1201 C. civ.

suma stabilită de tribunal fiind rezonabilă și în măsură să compenseze pierderea timpului, a liniștii, provocată reclamantului și în același timp în măsură să descurajeze asemenea comportamente ale pârâtei pe viitor, iar față de împrejurarea că pârâta a căzut în pretenții, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. Judecând apelul declarat de pârâta SC B.P.SA București, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, l-a respins ca nefondat, reținând că apelanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale în timpul soluționării cauzei la instanța de fond și corect s-a constatat cauza ca rămasă fără obiect și obligată pârâta la plata daunelor morale și cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii pârâta SC B.P. SA București a declarat recurs în care a prezentat situația de fapt și modul în care a fost soluționat recursul până în această fază procesuală, solicitând admiterea recursului, desființarea deciziei atacate, modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea la plata daunelor morale. A susținut că în mod greșit a fost obligată la plata daunelor morale fără ca reclamantul să fi făcut dovada unei vătămări a drepturilor sale nepatrimoniale deși i s-a pus în vedere de către instanță să facă precizări în acest sens, reclamantul neindicând nici cuantumul daunelor morale.

De asemenea a susținut că la dosarul cauzei nu se află înscrisuri care să facă dovada tracasării și efortului fizic și psihic la care a fost supus reclamantul din momentul încălcării drepturilor sale, acesta neproducând un minim de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituție i-au fost afectate, obligarea la plata daunelor morale fiind greșită și sub aspectul inexistenței unei dispoziții legale care să le prevadă, acestea nefiind stipulate în contract. Având în vedere că instanța, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Curtea urmează ca potrivit art. 137 C. proc.

civ. să se pronunțe mai întâi asupra excepției invocată din oficiu, privind nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele: Art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor iar în reglementarea art. 306 alin. (2) și (3) C. proc. civ. motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de către instanța de judecată, indicarea greșită a motivelor de recurs neatrăgând nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Raportând textele legale menționate mai sus la cererea de recurs, Curtea constată că aceasta nu conține motive de nelegalitate a deciziei atacate, nemulțumirea recurentului fiind determinată de acordarea daunelor morale, fiind invocate în susținerea afirmațiilor doar motive de netemeinicie determinate de inexistența unor probe care să justifice atât suma cât și obligarea la plată, astfel că în recursul său nu au fost dezvoltate motive care să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ. Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va admite excepția invocată și va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC B.P.SA București împotriva deciziei nr. 32 din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 10 februarie 2011.