ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1262/2012

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 23 martie 2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, contestatorul V.I.C. a chemat în judecată casa de pensii a M.A.N. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010, menținerea pensiei stabilite anterior și plata diferențelor de pensie cu dobânda legală aferentă. Prin sentința civilă nr. 7481/2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București pentru următoarele considerente: Obiectul prezentului dosar îl constituie o contestație formulată împotriva unei decizii de pensie, emisă de intimata casa de pensii a M.A.N., prin care a fost recalculată pensia militară de serviciu a contestatorului, decizie emisă în baza Legii nr. 119/2010.

Deoarece decizia contestată este emisă în baza Legii nr. 119/2010, contestația se judecă în conformitate cu prevederile acestei legi, care face trimitere la procedura de contestare reglementată de Legea nr. 19/2000. Or, având în vedere dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, instanța competentă să soluționeze litigiul este instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului. Cum în cauza de față intimata casa de pensii a M.A.N. își are sediul în București, competența revine Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 10999 din 06 decembrie 2011, a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

S-a reținut că art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului. Totodată, potrivit art. 156 din Legea nr. 263/2010, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere prevederile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței. Aceasta este Legea nr. 263/2010, intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, prin care a fost modificată norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000. S-a constatat ivit conflictul de competență și cauza a fost înaintată instanței supreme spre competentă soluționare. Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente: Cererea formulată de reclamant are ca obiect anularea deciziei nr. 47209 din 31 decembrie 2010 emisă de casa de pensii a M.A.N.

Art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că: „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”. Prin urmare, în conformitate cu acest text de lege, contestațiile împotriva deciziilor de pensii emise de casa de pensii a M.A.N., a M.A.I. și S.R.I. erau de competența instanței de la sediul pârâtului. Prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.

La data sesizării instanței, 23 martie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora ,,(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială îți are domiciliul sau sediul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială îți are domiciliul sau sediul pârâtul”. Potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Prin urmare, întrucât la data sesizării instanței în prezentul litigiu erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei în primă instanță urmează a fi stabilită în raport cu aceste dispoziții legale, în favoarea Tribunalului Dolj în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește în favoarea Tribunalului Dolj competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul V.I.C. în contradictoriu cu intimata casa de pensii a M.A.N. Dolj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.