ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1262/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1262/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând asupra
cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată la data de 23 martie 2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secția
conflicte de muncă și asigurări sociale, contestatorul V.I.C. a chemat în
judecată casa de pensii a M.A.N. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe
care o va pronunța să dispună anularea deciziei de pensie din 31 decembrie
2010, menținerea pensiei stabilite anterior și plata diferențelor de pensie cu
dobânda legală aferentă.
Prin sentința civilă
nr. 7481/2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
București pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentului
dosar îl constituie o contestație formulată împotriva unei decizii de pensie,
emisă de intimata casa de pensii a M.A.N., prin care a fost recalculată pensia
militară de serviciu a contestatorului, decizie emisă în baza Legii nr.
119/2010.
Deoarece decizia
contestată este emisă în baza Legii nr. 119/2010, contestația se judecă în
conformitate cu prevederile acestei legi, care face trimitere la procedura de
contestare reglementată de Legea nr. 19/2000.
Or, având în vedere
dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, instanța competentă să soluționeze
litigiul este instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului.
Cum în cauza de față
intimata casa de pensii a M.A.N. își are sediul în București, competența revine
Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Tribunalul București,
secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă
nr. 10999 din 06 decembrie 2011, a declinat la rândul său competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
S-a reținut că art.
154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,
act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, reglementează din
punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate
împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de
pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se
află domiciliul sau reședința reclamantului. Totodată, potrivit art. 156 din
Legea nr. 263/2010, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția
asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile codului de procedură
civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu
modificările și completările ulterioare.
Având în vedere
prevederile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., pentru stabilirea competenței
teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul
sesizării instanței. Aceasta este Legea nr. 263/2010, intrată în vigoare la
data de 23 decembrie 2010, prin care a fost modificată norma de competență reglementată
prin art. 156 din Legea nr. 19/2000.
S-a constatat ivit
conflictul de competență și cauza a fost înaintată instanței supreme spre
competentă soluționare.
Învestită cu
soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte urmează a stabili
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru
următoarele considerente:
Cererea formulată de
reclamant are ca obiect anularea deciziei nr. 47209 din 31 decembrie 2010 emisă
de casa de pensii a M.A.N.
Art. 156 din Legea
nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită,
prevedea că: „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor
teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își
are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței
în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.
Prin urmare, în
conformitate cu acest text de lege, contestațiile împotriva deciziilor de
pensii emise de casa de pensii a M.A.N., a M.A.I. și S.R.I. erau de competența
instanței de la sediul pârâtului.
Prin noile
reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind
sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1
ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.
La data sesizării
instanței, 23 martie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr.
263/2010, conform cărora ,,(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a
caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se
adresează instanței în a cărei rază teritorială îți are domiciliul sau sediul
reclamantul.
(2) Celelalte cereri
se adresează instanței în a cărei rază teritorială îți are domiciliul sau
sediul pârâtul”.
Potrivit art. 725
alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică din
momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată
începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.
Prin urmare, întrucât
la data sesizării instanței în prezentul litigiu erau în vigoare prevederile
art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei în primă
instanță urmează a fi stabilită în raport cu aceste dispoziții legale, în
favoarea Tribunalului Dolj în a cărei rază teritorială își are domiciliul
reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește în
favoarea Tribunalului Dolj competența de soluționare a cauzei privind pe
contestatorul V.I.C. în contradictoriu cu intimata casa de pensii a M.A.N.
Dolj, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 23 februarie 2012.