ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7058/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7058/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,
reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Dolj sub nr. 5051/63 din 2 februarie 2011, reclamantul D.I. a
chemat în judecată pe pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării
Naționale, solicitând a se dispune anularea Deciziei nr. 82954 din 31 decembrie
2010.
Prin Sentința civilă
nr. 3193 din 7 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de
muncă și asigurări sociale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului București.
Tribunalul București,
secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 6616
din 23 iunie 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Dolj, reținând că în speță are aplicabilitate art. 154 alin. (1)
din Legea nr. 263/2010, sesizând Înalta Curte de Casație și Justiție cu
soluționarea conflictului negativ de competență.
Asupra conflictului
negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține
următoarele:
Dispozițiile art. 154
din Legea 263/2010 (care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000)
reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială
a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Într-o
primă ipoteză se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau
împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se
adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
reclamantul. Din contră, în situația în care pârâtul este altul decât cel
prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi
competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul
sau sediul pârâtul.
Prevederile potrivit
cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul
reclamantului reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun,
derogare prin care se urmărește facilitarea accesului la justiție al
pensionarilor în litigiile ce privesc stabilirea pensiilor.
Trebuie precizat că
față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de
case de pensii sectoriale care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale
fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul
Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și S.R.I.,
structuri care au fost desființate. Potrivit art. 135 din lege,
"atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii,
Familiei și Protecției Sociale, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului
Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, adoptată în
termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi".
Cum în speță, cererea
a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă
prima teză a textului legal menționat, potrivit căreia competența revine
instanței în a cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv
Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe contestatorul D.I. în contradictoriu cu
intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale în
favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 octombrie 2011.