ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5249/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Dolj reclamantul T.L.V. a chemat în judecată Casa de Pensii Sectorială a

Ministerului Apărării Naționale solicitând anularea deciziei privind

recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010.

Tribunalul Dolj, prin

Sentința civilă nr. 3282 din 8 martie 2011 a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că în cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 156 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, în vigoare la

data emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită, potrivit cărora instanța

competentă este aceea de la sediul pârâtei întrucât acțiunea nu este introdusă

împotriva C.N.P.A.S.

La rândul său,

Tribunalul București, prin Sentința civilă nr. 3976 din 30 aprilie 2012, a

declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dolj, reținând că

în speță are aplicabilitate art. 154 din Legea nr. 263/2010 care prevede că

instanța competentă este aceea de la domiciliul reclamantului.

Ivindu-se conflictul

negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C.

proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra conflictului

negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține

următoarele:

Dispozițiile art. 154

din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr.

19/2000) reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența

teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări

sociale. Într-o primă ipoteză se prevede că cererile îndreptate împotriva

C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul. Din contra, în situația în care pârâtul este

altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că

va fi competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are

domiciliul sau sediul pârâtul.

Prevederile potrivit

cărora instanța competentă este cea din raza căreia se află domiciliul

reclamantului reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun,

derogare prin care se urmărește facilitarea accesului la justiție al

pensionarilor în litigiile ce privesc stabilirea pensiilor.

Trebuie precizat că

față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de

case de pensii sectoriale care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale

fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul

Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și S.R.I.,

structuri care au fost desființate. Potrivit art. 135 din lege

"atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se

stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, adoptată în

termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi".

Cum în speță, cererea

a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă

prima teză a textului legal menționat potrivit căreia competența revine

instanței în a cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 septembrie 2012.

Procesat de GGC - CL