ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 569/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 569/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj reclamantul D.C. a chemat în
judecată Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale solicitând
anularea deciziei privind recalcularea pensiei în baza legii nr. 119/2010.
Tribunalul Dolj,
prin sentința civilă nr. 5164 din 6 aprilie 2011 a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că în cauză
sunt aplicabile dispozițiile art. 156 alin. (2) din legea nr. 19/2000, în
vigoare la data emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită, potrivit
cărora instanța competentă este aceea de la sediul pârâtei întrucât acțiunea nu
este introdusă împotriva C.N.P.A.S.
La rândul
său, Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 9217 din 26 octombrie 2011,
a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Brașov, reținând
că în speță are aplicabilitate art. 154 alin. (1) din legea nr. 263/2010 care
prevede că instanța competentă este aceea de la domiciliul reclamantului.
Ivindu-se
conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin.
(3) C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.
Asupra
conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție
reține următoarele:
Dispozițiile art. 154 din legea nr. 263/2010
(care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două
ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului in
litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Intr-o primă ipoteză se
prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor
teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței
în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Din
contra, in situația in care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima
teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi competentă să soluționeze
litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Prevederile potrivit cărora instanța
competentă este cea din raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă
o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește
facilitarea accesului la justiție al pensionarilor in litigiile ce privesc
stabilirea pensiilor.
Trebuie precizat că față de
dispozițiile legii vechi, legea nr. 263/2010
a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale care
sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice
responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul
Administrației și Internelor și S.R.I., structuri care au fost desființate.
Potrivit art. 135 din lege „a
tribuțiile, organizarea
și funcționarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale,
Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și
Serviciului Român de Informații, adoptată în termen de 30 de zile de la data
publicării prezentei legi”.
Cum în speță, cererea a fost
formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a
textului legal menționat potrivit căreia competența revine instanței în a cărei
rază se află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 1 februarie 2012.