ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 569/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj reclamantul D.C. a chemat în

judecată Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale solicitând

anularea deciziei privind recalcularea pensiei în baza legii nr. 119/2010.

Tribunalul Dolj,

prin sentința civilă nr. 5164 din 6 aprilie 2011 a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că în cauză

sunt aplicabile dispozițiile art. 156 alin. (2) din legea nr. 19/2000, în

vigoare la data emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită, potrivit

cărora instanța competentă este aceea de la sediul pârâtei întrucât acțiunea nu

este introdusă împotriva C.N.P.A.S.

La rândul

său, Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 9217 din 26 octombrie 2011,

a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Brașov, reținând

că în speță are aplicabilitate art. 154 alin. (1) din legea nr. 263/2010 care

prevede că instanța competentă este aceea de la domiciliul reclamantului.

Ivindu-se

conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin.

(3) C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra

conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție

reține următoarele:

Dispozițiile art. 154 din legea nr. 263/2010

(care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două

ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului in

litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Intr-o primă ipoteză se

prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Din

contra, in situația in care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima

teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi competentă să soluționeze

litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Prevederile potrivit cărora instanța

competentă este cea din raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă

o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește

facilitarea accesului la justiție al pensionarilor in litigiile ce privesc

stabilirea pensiilor.

Trebuie precizat că față de

dispozițiile legii vechi, legea nr. 263/2010

a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale care

sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice

responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul

Administrației și Internelor și S.R.I., structuri care au fost desființate.

Potrivit art. 135 din lege „a

tribuțiile, organizarea

și funcționarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a

Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații, adoptată în termen de 30 de zile de la data

publicării prezentei legi”.

Cum în speță, cererea a fost

formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a

textului legal menționat potrivit căreia competența revine instanței în a cărei

rază se află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 februarie 2012.