ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2735/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1463 din 3 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5818/100/2008, îndreptată prin încheierea din 8 iunie 2010, Tribunalul Maramureș a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta SC M.P. SRL împotriva pârâtei SC LKW M.&T. SRL prin administratorul judiciar P.I. IPURL și a obligat-o să lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamantei, terenul în suprafață de 7.620 m.p. situat în Baia Mare, înscris în C.F. 102549 Baia Mare, nr. cod 11795, delimitat de punctele 1 – 2 – 3 – 13 – 12 – 11– 10 – 9 – 8 – 7 – 1 în anexa 1 la Raportul de expertiză întocmit de ing. Ș.O. De asemenea, s-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin accesiune asupra construcției benzinărie cu 3 pompe cu o suprafață de 56 m.p.

și reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 71.553 RON reprezentând contravaloarea construcției. Pârâta a fost obligată, totodată, să își ridice următoarele construcții aflate pe teren: vulcanizare (93 m.p.), atelier 1 (144 m.p.), atelier 2 (272 m.p.), clădire portar (12 m.p.). În baza art. 246 C. proc. civ., s-a luat act de renunțarea la judecata cererii reclamantului privind plata unor despăgubiri privind lipsa de folosință a terenului. S-a respins cererea reconvențională și pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta-reclamantă SC LKW M.&T. SRL, iar Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 11 octombrie 2010 a recalificat calea de atac ca fiind recurs, astfel că prin decizia nr. 3119 din 29 noiembrie 2010 a respins recursul, ca nefondat, și a obligat recurenta să plătească cheltuieli de judecată intimatei.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta-reclamantă SC LKW M.&T. SRL invocându-se greșita calificare a căii de atac din apel în recurs și compunerea instanței, față de obiectul cauzei care excede sferei de reglementare a dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 85/2006, fiind un litigiu de drept comun. În ședința de judecată de astăzi, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție, din oficiu, excepția inadmisibilității căii de atac față de dispozițiile art. 299 C. proc. civ. Potrivit acestui text de lege sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

În speță, hotărârea pronunțată nu se încadrează în ipotezele prevăzute de lege deoarece Curtea de apel a soluționat cauza ca instanță de recurs așa cum rezultă din încheierea din 11 octombrie 2010, recalificarea căii de atac din apel în recurs, făcându-se având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și competența de soluționare după materie – și cum încheierea din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj prin care cauza a fost trimisă spre competentă soluționare în primă instanță judecătorului sindic nu a făcut obiectul căii de atac declarate împotriva sentinței fondului – nu se mai poate invoca direct într-o cale de atac inexistentă (recurs la recurs) faptul că prima instanță a aplicat în mod greșit legea, încălcând art. 11 din Legea nr. 85/2006 când a trimis cauza judecătorului sindic.

Așa fiind, admițând excepția invocată din oficiu, în temeiul art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 299 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de pârâta SC LKW M.&T. SRL prin administrator judiciar P.I. IPURL , împotriva deciziei Curții de Apel Cluj nr. 3119 din 29 noiembrie 2010 , ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2011.