ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 395/2011

În mod greșit prima instanță a apreciat ca legal comportamentul societății reclamante SC K.S.N. S. SA, din perspectiva legislației în materia concurenței, reținând că nu s-a demonstrat poziția dominantă și săvârșirea abuzului.

Instanța de fond în mod eronat a considerat că încadrarea corectă a faptei este cea prevăzută de art. 6 lit. f) din Legea concurenței nr. 21/1996, reținând că în realitate recurentul-pârât reproșează intimatei-reclamante practicarea unor prețuri excesive și nu pe cele inechitabile.

Este greșită reținerea instanței de fond, în sensul că recurentul-pârât nu ar fi precizat „despre ce prețuri inechitabile este vorba sau dacă a avut în vedere refuzul de a trata cu anumiți clienți”, de vreme ce din actele dosarului rezultă că intimata-reclamantă a abuzat de poziția dominantă prin majorarea de preț substanțială, nejustificată de propria situație economică, majorare pe care a impus-o față de beneficiarii săi ca urmare a presiunii financiare asupra acestora (negocierea fiind exclusă), astfel inechitatea impunerii de preț fiind demonstrată.

În mod eronat instanța de fond a reținut că, în condițiile în care SC S.L. SA Sebeș a înregistrat pierderi semnificative anterior anului 2004, majorarea de preț, din anul 2004 ar putea apărea ca o măsură menită să asigure o rentabilizare a societății, deoarece costurile de fabricație din perioada ianuarie – august 2004 nu au variat într-o măsură care să justifice creșterile de preț anunțate începând cu luna august.

Instanța de fond a apreciat în mod greșit datele financiare cuprinse în dosarul cauzei, o justă apreciere a situației financiare a fabricii din Sebeș, după realizarea concentrării economice, urmând a se realiza nu doar din punct de vedere contabil, ci și prin raportare la faptul că debitele erau achitate, iar intimata avea profit operativ real substanțial, cota sa de piață fiind în permanentă creștere.

În ceea ce privește prețurile practicate de SC S.L. SA Sebeș în perioada anterioară concentrării economice, în mod nefundamentat au fost considerate de instanța de fond ca fiind „nejustificat de mici” deoarece și în perioada respectivă societatea nu numai că și-a acoperit costurile, dar a obținut și profit din exploatare. Prin decizia nr. 3055 din 9 iunie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Consiliul Concurenței și a modificat sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta SC K.S.N. S. SA Sebeș ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut că în mod cert poziția dominantă a grupului K.S.N. reținută și de instanța de fond a creat un avantaj decisiv pentru intimata-reclamantă, care la rându-i a profitat de această situație conferindu-i puterea de a se comporta independent de concurenții și clienții săi de pe piețele de pal simplu și pal melaminat. Cu alte cuvinte poziția dominantă a grupului K.S.N. a facilitat abuzul SC K.S.N. S. SA din perspectiva conceptului de „efect de grup”, poziția dominantă fiind, în final, a intimatei-reclamante. Cât privește susținerea intimatei-reclamante că, dacă autoritatea de concurență, a reținut existența unei poziții dominante a grupului, ar fi trebuit să sancționeze ambele societăți, deci și pe SC K.S.N.T. SRL Sebeș, în condițiile în care și aceasta a majorat prețurile de vânzare la PAL melaminat cu procente cuprinse între 12-14 %, sprijinind prin aceasta acțiunea fabricii din Sebeș, aceasta trebuie înlăturată, astfel cum corect precizează recurentul-pârât, dat fiind comportamentul total diferit al acestei societăți, care nu a manifestat un comportament anticoncurențial în relația cu beneficiarii săi, sus-numita motivându-și propria creștere de preț prin majorarea cu același procent a prețurilor de achiziție a palului melaminat de la societățile producătoare situate în Cehia și Slovacia. SC K.S.N. S. SA Sebeș a avut un comportament diferit, aceasta impunând noul său preț, în relația cu beneficiarii, inclusiv prin neonorarea unor comenzi anterioare majorării de preț, sub condiția achitării noilor prețuri și fără posibilitatea unor negocieri în acest sens. Așadar, având în vedere argumentele referitoare la modalitatea în care au fost majorate prețurile, la barierele la intrarea pe piața a unui nou competitor, pe care Consiliul Concurenței le-a analizat pentru ambele piețe, este cert că SC K.S.N. S. SA Sebeș avea o poziție dominantă ca și componentă a grupului K.S.N. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs privind încadrarea juridică a faptei, recurentul-pârât susținând că încadrarea corectă este cea prevăzută de art. 6 lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, trebuie precizat că și acesta este întemeiat. Astfel, din moment ce discriminarea prin preț nu este considerată la nivel comunitar ca reprezentând o încălcare a lit. a) ci a lit. c), rezultă că interpretarea corectă, pentru identitate de rațiune, este aceea că și în Legea concurenței „practicarea de prețuri discriminatorii” către un agent economic aflat în poziție dominantă este o faptă care se regăsește nu la lit. a) a art. 6 din Legea nr. 21/1996, ci la lit. c) a aceluiași articol. Contrar celor reținute de instanța de fond, între noțiunea de „impunere” de la lit. a) și cea de practicare de la lit. f) exista o diferență evidentă, întrucât dacă practicarea implică ideea de faptă desfășurată în timp, impunerea, ca fapt consumat la momentul săvârșirii a fost reglementată distinct din cauza gradului de pericol social al faptei interzise de lege, în speța de față doar impunerea prețului majorat (și modalitatea în care acesta s-a realizat) reprezentând abuzul de poziție dominantă. Important de reținut este faptul că în speța de față, astfel cum rezultă din declarațiile producătorilor de mobilă, majorarea de preț a fost dublată de refuzul implicit al SC K.S.N.S. SA Sebeș de a-și onora la prețurile vechi comenzile primite de la beneficiari, anterior majorării prețurilor, rezultând intenția de a-și impune noile prețuri și pentru acestea. În mod corect apreciază recurentul-pârât și faptul că din moment ce intimata-reclamantă nu lucra în pierdere, având profit operațional, iar beneficiarii săi erau clienți serioși și constanți în relațiile de afaceri, aceasta nu a avut o justificare rezonabilă pentru majorarea prețurilor și impunerea lor. Referitor la prețurile practicate de SC S.L. SA Sebeș în perioada anterioară concentrării economice și pe care instanța, în mod nefundamentat, le-a considerat „nejustificat de mici”, trebuie precizat că acestea nu au fost insuficiente acoperirii costurilor, ci dimpotrivă s-a obținut un profit din exploatare (profit operațional), politica de prețuri fiind mai mult decât eficientă, societatea ajungând la un profit net pozitiv, nicidecum la înregistrarea de pierderi astfel cum susține intimata-reclamantă. Conchizând instanța de recurs a reținut că în mod întemeiat autoritatea concurentă a încadrat faptele săvârșite de intimata-reclamantă SC K.S.N.S. SA Sebeș în practicile anticoncurențiale interzise de Legea concurenței nr. 21/1996, fiind sancționată contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 6 lit. a) din același act normativ. Decizia nr. 329 din 22 decembrie 2004 emisă de recurentul-pârât reține instanța de control judiciar, a fost dată cu interpretarea eronată a dispozițiilor Legii nr. 21/1996 și urmează a fi menținută. Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 322 – 328 a formulat cerere de revizuire reclamanta SC K.S.N.S. SA pe care nu a motivat-o nici la data depunerii și nici ulterior acestei date. Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în situațiile prevăzute la punctele 1-9 C. proc. civ., în afara acestor motive fiind inadmisibilă. Cum în cauză contestatoarea nu a motivat cererea de revizuire, invocând generic dispozițiile art. 322, art. 328 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea acesteia.