ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 395/2011

Asupra cererii de revizuire de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1880 din 5 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC K.S. SA

Sebeș în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței și a dispus anularea

deciziei nr. 329 din 22 decembrie 2004 emisă de pârât, decizie prin care

reclamanta a fost sancționată cu o amendă de 35.067.227.190 lei reprezentând 3%

din cifra de afaceri realizată, considerându-se că, după ce a fost preluată de

grupul K.S.N., aceasta a dobândit o poziție dominantă de care a abuzat prin

majorarea prețurilor cu procente de până la 50%, în condițiile în care rentabilitatea

societății era asigurată, prețuri care au fost impuse și în relațiile

comerciale cu beneficiarii, comportament nefiresc pe piața concurențială,

avându-se în vedere și faptul că decizia de majorare a prețurilor a fost luată

la mai puțin de o săptămână de la autorizarea concentrării economice.

Instanța de fond a

stabilit că, decizia de sancționare stabilește că prin creștere prețurilor au

fost afectate atât activitatea agenților economici beneficiari cu care

reclamanta avea contracte în derulare la prețuri stabilite anterior, cât și

interesele consumatorilor care au fost nevoiți să achiziționeze produse la un

preț ridicat, faptele săvârșite fiind considerate a fi contrare dispozițiilor

art. 6 lit. a) din Legea nr. 21/1996.

Plecând de la aceste ultime

dispoziții instanța a constatat că în raport de cotele de piață deținute la pal

simplu (59%) și la pal melaminat (75%), grupul K.S.N. deține o poziție

dominantă pe piața românească a palului simplu și a palului melaminat.

Referitor la temeiul

de drept al sancționării reclamantei instanța de fond a reținut că este unul

eronat, Consiliul Concurenței imputându-i reclamantei practicarea unor prețuri

excesive, care nu se justifică în raport cu costurile, fapt reglementat de art.

6 lit. e) din Legea nr. 21/1996.

Împotriva sentinței nr. 1880 din

5 mai 2009 a Curții de Apel București a declarat recurs pârâtul Consiliul

Concurenței, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în

esență următoarele critici:

greșit prima instanță a apreciat ca legal comportamentul societății reclamante SC

K.S.N. S. SA, din perspectiva legislației în materia concurenței, reținând că

nu s-a demonstrat poziția dominantă și săvârșirea abuzului.

în mod eronat a considerat că încadrarea corectă a faptei este cea prevăzută de

art. 6 lit. f) din Legea concurenței nr. 21/1996, reținând că în realitate

recurentul-pârât reproșează intimatei-reclamante practicarea unor prețuri

excesive și nu pe cele inechitabile.

reținerea instanței de fond, în sensul că recurentul-pârât nu ar fi precizat

„despre ce prețuri inechitabile este vorba sau dacă a avut în vedere refuzul de

a trata cu anumiți clienți”, de vreme ce din actele dosarului rezultă că

intimata-reclamantă a abuzat de poziția dominantă prin majorarea de preț

substanțială, nejustificată de propria situație economică, majorare pe care a

impus-o față de beneficiarii săi ca urmare a presiunii financiare asupra

acestora (negocierea fiind exclusă), astfel inechitatea impunerii de preț fiind

demonstrată.

a reținut că, în condițiile în care SC S.L. SA Sebeș a înregistrat pierderi

semnificative anterior anului 2004, majorarea de preț, din anul 2004 ar putea

apărea ca o măsură menită să asigure o rentabilizare a societății, deoarece

costurile de fabricație din perioada ianuarie – august 2004 nu au variat într-o

măsură care să justifice creșterile de preț anunțate începând cu luna august.

apreciat în mod greșit datele financiare cuprinse în dosarul cauzei, o justă

apreciere a situației financiare a fabricii din Sebeș, după realizarea concentrării

economice, urmând a se realiza nu doar din punct de vedere contabil, ci și prin

raportare la faptul că debitele erau achitate, iar intimata avea profit

operativ real substanțial, cota sa de piață fiind în permanentă creștere.

privește prețurile practicate de SC S.L. SA Sebeș în perioada anterioară

concentrării economice, în mod nefundamentat au fost considerate de instanța de

fond ca fiind „nejustificat de mici” deoarece și în perioada respectivă

societatea nu numai că și-a acoperit costurile, dar a obținut și profit din

exploatare.

Prin decizia nr. 3055 din 9 iunie

2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis recursul declarat de Consiliul Concurenței și a modificat

sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta

SC K.S.N. S. SA Sebeș ca nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Înalta Curte a reținut că în mod cert poziția dominantă a

grupului K.S.N. reținută și de instanța de fond a creat un avantaj decisiv

pentru intimata-reclamantă, care la rându-i a profitat de această situație

conferindu-i puterea de a se comporta independent de concurenții și clienții

săi de pe piețele de pal simplu și pal melaminat.

Cu alte

cuvinte poziția dominantă a grupului K.S.N. a facilitat abuzul SC K.S.N. S. SA

din perspectiva conceptului de „efect de grup”, poziția dominantă fiind, în

final, a intimatei-reclamante.

Cât

privește susținerea intimatei-reclamante că, dacă autoritatea de concurență, a

reținut existența unei poziții dominante a grupului, ar fi trebuit să

sancționeze ambele societăți, deci și pe SC K.S.N.T. SRL Sebeș, în condițiile

în care și aceasta a majorat prețurile de vânzare la PAL melaminat cu procente cuprinse între 12-14 %, sprijinind prin aceasta acțiunea fabricii

din Sebeș, aceasta trebuie înlăturată, astfel cum corect precizează

recurentul-pârât, dat fiind comportamentul total diferit al acestei societăți,

care nu a manifestat un comportament anticoncurențial în relația cu

beneficiarii săi, sus-numita motivându-și propria creștere de preț prin

majorarea cu același procent a prețurilor de achiziție a palului melaminat de

la societățile producătoare situate în Cehia și Slovacia.

SC K.S.N.

S. SA Sebeș a avut un comportament diferit, aceasta impunând noul său preț, în

relația cu beneficiarii, inclusiv prin neonorarea unor comenzi anterioare

majorării de preț, sub condiția achitării noilor prețuri și fără posibilitatea

unor negocieri în acest sens.

Așadar,

având în vedere argumentele referitoare la modalitatea în care au fost majorate

prețurile, la barierele la intrarea pe piața a unui nou competitor, pe care

Consiliul Concurenței le-a analizat pentru ambele piețe, este cert că SC K.S.N.

S. SA Sebeș avea o poziție dominantă ca și componentă a grupului K.S.N.

Referitor

la cel de-al doilea motiv de recurs privind încadrarea juridică a faptei,

recurentul-pârât susținând că încadrarea corectă este cea prevăzută de art. 6

lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, trebuie precizat că și acesta este

întemeiat.

Astfel,

din moment ce discriminarea prin preț nu este considerată la nivel comunitar ca

reprezentând o încălcare a lit. a) ci a lit. c), rezultă că interpretarea

corectă, pentru identitate de rațiune, este aceea că și în Legea concurenței

„practicarea de prețuri discriminatorii” către un agent economic aflat în

poziție dominantă este o faptă care se regăsește nu la lit. a) a art. 6 din

Legea nr. 21/1996, ci la lit. c) a aceluiași articol.

Contrar

celor reținute de instanța de fond, între noțiunea de „impunere” de la lit. a)

și cea de practicare de la lit. f) exista o diferență evidentă, întrucât dacă

practicarea implică ideea de faptă desfășurată în timp, impunerea, ca fapt

consumat la momentul săvârșirii a fost reglementată distinct din cauza gradului

de pericol social al faptei interzise de lege, în speța de față doar impunerea

prețului majorat (și modalitatea în care acesta s-a realizat) reprezentând abuzul

de poziție dominantă.

Important

de reținut este faptul că în speța de față, astfel cum rezultă din declarațiile

producătorilor de mobilă, majorarea de preț a fost dublată de refuzul implicit

al SC K.S.N.S. SA Sebeș de a-și onora la prețurile vechi comenzile primite de

la beneficiari, anterior majorării prețurilor, rezultând intenția de a-și

impune noile prețuri și pentru acestea.

În mod

corect apreciază recurentul-pârât și faptul că din moment ce

intimata-reclamantă nu lucra în pierdere, având profit operațional, iar

beneficiarii săi erau clienți serioși și constanți în relațiile de afaceri,

aceasta nu a avut o justificare rezonabilă pentru majorarea prețurilor și

impunerea lor.

Referitor

la prețurile practicate de SC S.L. SA Sebeș în perioada anterioară concentrării

economice și pe care instanța, în mod nefundamentat, le-a considerat

„nejustificat de mici”, trebuie precizat că acestea nu au fost insuficiente

acoperirii costurilor, ci dimpotrivă s-a obținut un profit din exploatare

(profit operațional), politica de prețuri fiind mai mult decât eficientă,

societatea ajungând la un profit net pozitiv, nicidecum la înregistrarea de

pierderi astfel cum susține intimata-reclamantă.

Conchizând instanța de recurs a

reținut că în mod întemeiat autoritatea concurentă a încadrat faptele săvârșite

de intimata-reclamantă

SC K.S.N.S. SA Sebeș în practicile anticoncurențiale interzise de

Legea concurenței nr. 21/1996, fiind sancționată contravențional pentru

încălcarea prevederilor art. 6 lit. a) din același act normativ.

Decizia nr. 329 din 22

decembrie 2004 emisă de recurentul-pârât reține instanța de control judiciar, a

fost dată cu interpretarea eronată a dispozițiilor Legii nr. 21/1996 și urmează

a fi menținută.

Împotriva acestei

decizii, în temeiul art. 322 – 328 a formulat cerere de revizuire reclamanta SC

K.S.N.S. SA pe care nu a motivat-o nici la data depunerii și nici ulterior

acestei date.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în situațiile

prevăzute la punctele 1-9 C. proc. civ., în afara acestor motive fiind

inadmisibilă.

Cum în cauză

contestatoarea nu a motivat cererea de revizuire, invocând generic dispozițiile

art. 322, art. 328 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de

SC K.S.N. S. SA

Sebeș împotriva deciziei nr. 3055 din 9 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2011.